Câmpulung Muscel, orașul celor 39 de cruci votive

Orașul Câmpulung Muscel, din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, este un caz singular în România unde, de mai bine de patru secole, zeci de cruci votive impresionante, cioplite în piatră de Albești, ridicate în răscruci, mărturisesc și astăzi despre om, drum și credință. Ele au fost înălțate în vechile cartiere ale urbei, unele fiind mutate ulterior în alte zone ale orașului, informează Ziarul Lumina.

Cruce și drum. O realitate duală care, ontologic, îi cuprinde pe Dumnezeu și pe om, pentru că prin cruce altarul de jertfă pe care S-a răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, sfințit cu sângele Său, s-a realizat răscumpărarea neamului omenesc.

În nici un alt loc din România drumul nu adeverește mai adânc omului sensul profund al căii de urmat ca la Câmpulung Muscel. Aici, drum, om, cruce constituie de veacuri expresia cea mai grăitoare și vizibilă a credinței în Dumnezeu și în mântuire.

Caz unic în țara noastră, în acest oraș argeșean, timp de patru veacuri, 15 generații de moși și strămoși s-au înveșnicit durând în calcar de Albești 39 de cruci votive ‘întru ruga și lauda acelora care, greșind, proslăvesc cinstirea crucii’, cum plastic și sugestiv mărturisește textul de pe crucea aflată astăzi în curtea Școlii Generale Nr. 5, înălțată la 12 martie 1615, ‘în zilele lui Io Radu Voievod, prin milostivirea robilor lui Dumnezeu Stanciu și Stanca și Frățilă și Ivanca și Gherghina Ivan…’

Cruci de piatră în răscrucile de pământ

În zilele noastre, din cele 39 de cruci seculare ridicate în vechile cartiere ale orașului se mai păstrează, în diferite locuri și stadii de conservare, doar 37. Două dintre ele au fost distruse în secolul al XIX-lea. Dintre cele existente, 15 se află în jurul bisericilor.

Veacuri la rând, trecând pe lângă ele, închinându-se lor zi de zi, creștinii locului s-au însfințit pe neștiute, crucile devenind parte din viața și trăirea lor.

Punct crucial de vamă între Țara Românească și Ardeal timp de veacuri, orașul Câmpulung s-a așezat el însuși ca o cruce în răscrucea unuia dintre principalele drumuri comerciale care legau această parte a Europei de Grecia și Imperiul Otoman. Drumul principal ce străbătea urbea constituia stâlpul vertical al unei cruci de pământ, peste care se adăugau străzile transversale, ca brațele orizontale ale semnului mântuitor, în fiecare intersecție fiind ridicată spre cer, pentru ca trecătorii să nu piardă drumul cel bun, cruci mari de piatră. Pe fiecare din ele sunt săpate texte în chirilica slavonă sau chirilica românească, ce pomenesc numele sfântului căruia îi este închinată, evenimentul și numele închinătorilor. Crucile sunt ornamentate cu motive tradiționale, unele dintre ele coborând în trecut până în perioada dacică, toate atestând o continuitate de locuire și o profundă și temeinică spiritualitate. Cea mai veche dintre ele datează din 21 iunie 1576, iar cea mai recentă, din 1868.

Crucea Jurământului din inima orașului

Fără îndoială, dintre toate, Crucea Jurământului este cel mai important document medieval în piatră care există astăzi în Câmpulung. Ea are o însemnătate aparte pentru oraș și o importanță jurisdicțională, întrucât pe trupul ei sunt eternizate privilegiile de care s-au bucurat locuitorii orașului.

Prima Cruce a Jurământului datează din 1674 și a fost ridicată în fața Mănăstirii Negru Vodă. Astăzi, ea se află încastrată în pereții casei arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, aflată pe Bulevardul Negru Vodă, la numărul 102. O copie a acesteia a fost așezată în 1790 în piața agroalimentară a orașului.

Textul de pe aceste cruci este rânduit în trei părți: prima este o invocare a Sfintei Treimi, în a doua se pomenesc timpul și sărbătoarea când au fost ridicate, respectiv Nașterea Domnului, iar în a treia sunt enumerate privilegiile de scutire ale câmpulungenilor, de care se bucurau încă de la întemeierea Țării Românești, privilegii pe care domnitorii le înnoiau periodic sau la începutul altei domnii.

‘Întru numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, rădicatu-se-au aceast(ă) cinstită și dumnezeiască cruce întru slavă și cinstea nașterii Domnului nostru IS HS și întru pomeana domniei meale, Io Duca Voievod și a doamnei domniei meale, Anastasia și a fiului domniei meale, Io Constandin Voevod. Văzând domnia mea mila orașului Câmpulungul cum să fie (…) de vama de pâine să nu da vamă domnească și oroșanii să nu dea vamă ori den ce vor vinde, cum au fost ertați de răposatul Radu Negrul Voevod, când au fost leatul 6723, și de Alicsandru Vodă Iliaș, fost-au leatul 7136, și de alți răposați domni, precum scrie în cărțile ceale bătrâne și în pisania sfintei manastiri care iaste pusă deasupra ușii besearicii întărită de răposatul Matheiu Voevod cu mare blestem…

Întru aceea, domnia mea… încă am întărit (mi)la cu aceast(ă) cinstită cruce ‘ca să fie ertați și de domnia mea, de toate câte scriem, iar cine nu va (păzi această milă) să fie proclet și a(natema). Și ispravnic au fost Andrea’. ‘Ca să fie ertați așișderea și pentru judecata orașului, pe orășani să-i judeece județul cu 12 pârgari și cu bătrânii orașului, iar călugării sau pârcălabii, sau măcar alții să nu aibă a să amesteca ca să strice judecata și obiceiul lor, ce au fost de la alți domni bătrâni, ci toate legile și judecățile lor să fie stătătoare și nici județul să n-aibă voie a lua vamă de la orășani ori de ce vor vinde și de domnia mea de acestea câte scrie sus, iar cine nu va întări mila orașului să fie proclet și anatema. Și ispravnic au fost Andrea județu cu 12 pârgari. M-ța dec(emvrie) 25 vă leat 7183’, grăiește textul acestei cruci.

În fața crucii, județul spunea jurământul

În fața acestei cruci, județul, conducătorul ales al orașului, repeta jurământul de credință.

Iată cum descria C.D. Aricescu evenimentul în ‘Istoria Câmpulungului’, apărută la București, la Imprimeria lui Ferdinand Om în 1855: ‘… în sunetul campanelor și al aclamațiilor populare, înconjurat de pârgari, precedat de lictori (până la Mircea, cu feșele în mână) și urmat de notabilii și de tot poporul, județul venea în triumf până în piața orașului, unde era ‘Crucea Jurământului’, crucea lui Negru-Voievod, pe care era săpat extractul hrisovului bătrân al fundatorului Principatului român, iar în centrul crucii figura acvila cruciată… Județul, înaintea acestei cruci, repeta jurământul de credință, săruta crucea și iarăși era ridicat de trei ori pe umerii pârgarilor, în întreită strigare a alegătorilor și a poporului: ‘Să trăiască jupan județul!’ După aceea pârgarii și notabilii comunei însoțeau pe județ la locuința lui’.

Din acest unic oraș al crucilor, a plecat la 1521 Scrisoarea lui Neacșu, aici s-a născut Pârvu Mutu, mare zugrav de la care avem primul autoportret în plastica românească, aici, în 1669, Antonie Vodă din Popești a înființat prima ‘Școală Domnească’ din învățământul public din Țara Românească, prin grija lui Matei Basarab a funcționat ‘tiparnița desăvârșită’, și tot aici a luat ființă o școală de zugrăvie în secolul al XVII-lea.

Comentarii Facebook


Știri recente