Buna Vestire – începutul mântuirii noastre

Predică tematică la Sărbătoarea Bunei Vestiri

(Luca 1, 24-38)

‘În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea.’

Sfânta Evanghelie care a fost rânduită de Biserică spre a fi citită în ziua prăznuirii Bunei Vestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria este plină de înțelesuri duhovnicești și ne arată cât de minunată este lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor.

Neamul omenesc mergea spre moarte ca urmare a păcatului protopărinților noștri Adam și Eva, și anume ca urmare a neascultării, nepostirii (neînfrânării) și nepocăinței. Această sărbătoare ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se întrupează, adică Se face om, pentru a înnoi firea omenească moștenită de la Adam cel vechi, cel neascultător, nepostitor (neînfrânat), nerecunoscător și nepocăit.

În acest sens, una din cântările sărbătorii de astăzi spune: în pântecele celei ce Te-a zămislit pe Tine fără de sămânță, zidești din nou pe Adam. Deci, Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, care se realizează fără de păcat, de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, este o rezidire, o recreare a firii sau naturii umane, deoarece, prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu a unit în El firea dumnezeiască și firea omenească într-o legătură nedespărțită, mai tare decât moartea și decât iadul. Astfel, când Se zămislește din Fecioara Maria, Iisus Hristos începe să împlinească un plan, și anume planul mântuirii, acela de a descoperi oamenilor cum trebuie să fie omul cel adevărat, adică unit cu Dumnezeu, nu despărțit de Dumnezeu, ascultător de Dumnezeu, nu neascultător de Dumnezeu.

Evanghelia după Sfântul Luca ne spune că Arhanghelul Gavriil, întâistătătorul între îngeri, vestește Fecioarei Maria că va naște Fiu, iar acest Fiu al ei este în același timp Fiul Celui Preaînalt, adică Fiul lui Dumnezeu; Lui i se va da tronul sau Împărăția lui David și va stăpâni în veci peste casa lui Iacov, și Împărăția Lui nu va avea sfârșit (Luca 1, 33). Aceasta înseamnă că Iisus este un împărat veșnic. Omul care Se naște din Fecioara Maria este o Persoană veșnică, este Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu-Tatăl.

Cinstirea Maicii Domnului exprimată mai întâi de înger și apoi de oameni

Evanghelia ne mai arată că Sfântul Arhanghel Gavriil amintește și de faptul că Elisabeta cea stearpă, verișoara Fecioarei Maria, va naște și ea un prunc. Însă zămislirea pruncului Elisabetei a avut deja loc cu 6 luni în urmă. Cu alte cuvinte, Sfântul Ioan Botezătorul va fi cu 6 luni mai în vârstă decât Mântuitorul Iisus Hristos și el va fi Înaintemergătorul și Botezătorul Acestuia. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca ne arată că Maica Domnului e numită de către înger ‘plină de har’ și ‘binecuvântată între femei’. Apoi ni se mai spune că Fecioara Maria este numită ‘Maica Domnului meu’ de către Elisabeta, verișoara sa. Nu i-a spus tu ești verișoara mea, ci tu ești Maica Domnului meu. Iar la întâlnirea dintre Fecioara Maria și Elisabeta, Fecioara Maria, inspirată fiind, a profețit că ‘de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui’ (Luca 1, 48-49). Deci, cinstirea Fecioarei Maria, Maica Domnului Iisus Hristos, este începută de către Arhanghelul Gavriil care i se închină și o salută, zicând: ‘Bucură-te, ceea ce ești plină de har…!’ Apoi această cinstire este întărită de către Elisabeta, verișoara sa, care o numește ‘Maica Domnului meu’. De aceea, și Biserica o cinstește pe Maica Domnului, cântându-i Bucură-te! De pildă, în Acatistul Bunei Vestiri se spune, între altele: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria! Bucură-te, cea prin care piere blestemul!

Pentru neascultare și lipsă de smerenie, Eva cea veche a căzut în păcat împreună cu Adam cel vechi, iar urmarea căderii în păcat a fost blestemul. Acum însă, în Fecioara Maria, Noua Evă, femeia este binecuvântată, întrucât îngerul îi spune: ‘Binecuvântată ești tu între femei!’ Deci, prin Fecioara Maria se anulează blestemul cel de demult, pentru că ea este ascultătoare și smerită. Mântuitorul Iisus Hristos, Noul Adam, Se naște dintr-o ființă smerită și ascultătoare, care îi spune Arhanghelului Gavriil: ‘Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!’ (Luca 1, 38). Deși nu a înțeles taina întrupării sau a înomenirii lui Dumnezeu, Fecioara Maria a acceptat-o totuși prin credință, smerenie și ascultare. Pe cât erau de mândri Adam și Eva care au fost înșelați de șarpe crezând că pot fi ca Dumnezeu fără a asculta de Dumnezeu, pe atât de smerită și ascultătoare este Noua Evă, Fecioara Maria, și apoi Fiul ei, Noul Adam, Iisus Hristos. Născut din Mamă smerită și ascultătoare, Mântuitorul Iisus Hristos ‘S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte pe cruce’ (Filipeni 2, 7-8). Deci, taina mântuirii omului este viața trăită în smerenie și ascultare față de Dumnezeu. De aceea, în Acatistul Bunei Vestiri, Fecioara Maria este lăudată prin aceste cuvinte: Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut! Bucură-te, ștergerea lacrimilor Evei!

Sfânta Treime este tainic prezentă la întruparea lui Hristos ca om

Evanghelia ne arată că Cel ce Se naște din Fecioara Maria ca om, există mai înainte de veci, El este Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt, iar zămislirea Lui din Fecioara Maria nu este urmarea unei nunți firești, deoarece ea nu se realizează din inițiativă bărbătească și din pofta cărnii, ci este o lucrare dumnezeiască mai presus de fire. În acest sens, Arhanghelul Gavriil îi spune Fecioarei Maria: ‘Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema’ (Luca 1, 35), pentru că la Dumnezeu toate sunt cu putință și nimic nu este cu neputință.

Așadar, vedem că Duhul Sfânt pregătește Întruparea Fiului, Tatăl este prezent cu bunăvoința și puterea Sa, iar Fiul Care Se naște ca om din Fecioara Maria este Sfânt, nu devine Sfânt.

Ceea ce este cunoscut în mod tainic acum numai de către Fecioara Maria va fi cunoscut public mai târziu, când Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Se botează în Iordan, iar Sfânta Treime Se va descoperi: glasul Tatălui spune din ceruri: ‘Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit’ (Matei 3, 17) și Duhul Sfânt în chip de porumbel coboară peste Iisus.

Mântuirea omenirii în Hristos începe prin conlucrarea Sfintei Treimi, dar și prin acceptul liber al Maicii Domnului

Iată de ce în cultul Bisericii Ortodoxe, îndată după ce este lăudată Sfânta Treime, zicând: ‘Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh’, se spune: ‘Și acum și pururea și în vecii vecilor amin’, adăugându-se îndată o rugăciune sau o cântare închinată Maicii Domnului. De ce? Pentru că Maica Domnului este ființa umană cea mai aproape de Sfânta Treime, de vreme ce Unul din Sfânta Treime, Dumnezeu Fiul, S-a Întrupat din ea ca om și a devenit Mântuitorul lumii.

Troparul sărbătorii Bunei Vestiri ne spune că ‘astăzi este începutul mântuirii noastre […]. Fiul lui Dumnezeu (Cel veșnic) Fiu Fecioarei Se face […]’. Aceasta înseamnă că Cel ce Se naște veșnic din Tatăl, fără mamă, în ceruri, Se zămislește și Se naște din mamă, fără tată, pe pământ. Deci, aceasta ne arată că sărbătoarea de astăzi, deși se numește Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, este și o sărbătoare împărătească a Mântuitorului Iisus Hristos, pentru că este sărbătoarea Întrupării sau zămislirii Lui ca om, din Fecioara Maria. Acest adevăr îl arată și otpustul sau apolisul slujbei sărbătorii de astăzi: ‘Cel ce a binevoit a Se întrupa pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor’.

Deci, Cel ce a binevoit a Se întrupa pentru a noastră mântuire, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, este sărbătorit în primul rând. Dar întrucât Întruparea Lui se face din Fecioara Maria, cinstim deodată cu Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei, și pe Maica Sa, Pururea Fecioara Maria.

Iubirea lui Dumnezeu Celui Atotputernic este iubire smerită

Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic Se face Fiul Fecioarei, Cel ce trăiește mai presus de timp și mai presus de spațiu, intră în timp și în spațiu; Cel ce este necuprins cu mintea Se face limitat, Cel nevăzut Se face văzut, Cel neîncăput de ceruri Se face încăput în pântecele Fecioarei, Cel ce este neapropiat (inaccesibil) Se face apropiat (accesibil); Cel neatins poate fi atins. Fiul lui Dumnezeu Cel veșnic intră în timp, ca pe noi, cei din timp, să ne înveșnicească, adică să ne dăruiască viața veșnică. El asumă viața noastră cu toate păcatele noastre, deși El nu are păcat, ca pe noi să ne sfințească, să ne dăruiască biruință asupra păcatului și asupra morții, și să ne înalțe în slava Preasfintei Treimi.

Maica Domnului ne învață să fim smeriți

Fecioara Maria este nedumerită când i se spune de către Arhanghelul Gavriil că va naște Fiu, deși ea nu știe de bărbat (cf. Luca 1, 34-35), dar apoi când aude că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în viața ei, se supune voinței lui Dumnezeu și zice: ‘Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!’ (Luca 1, 38). Prin aceasta, Maica Domnului recunoaște lucrarea lui Dumnezeu pentru mântuirea omului, chiar dacă această lucrare este mai presus de mintea omenească.

Maica Domnului răspunde cu smerenie chemării lui Dumnezeu. Fără acest accept al ei, exprimat în cuvintele: fie mie după cuvântul tău!, spun unii teologi, nu s-ar fi realizat zămislirea sau înomenirea Fiului lui Dumnezeu. De ce? Pentru că Dumnezeu, deși este Atotputernic, totuși nu voiește ca oamenii să-L iubească în mod forțat, ci voiește ca oamenii să conlucreze cu El în mod liber. De aceea, cu multă înțelepciune și cu mult respect, Arhanghelul Gavriil binevestește Fecioarei Maria care este planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii prin Fiul Său Cel veșnic Care devine om, adică Fiu al Fecioarei și așteaptă răspunsul ei. El nu o transformă pe ea într-un instrument sau într-un obiect, ci dimpotrivă, o consideră persoană liberă, care va naște, ca om, Persoana a doua din Sfânta Treime, adică pe Fiul lui Dumnezeu.

Atât de mult respectă Dumnezeu libertatea noastră, încât nu vrea, datorită respectului libertății noastre, să ne mântuiască fără voia noastră. Deci, Mântuitorul Iisus Hristos vine și Se întrupează cu acordul liber al Maicii Domnului, cu acest fie mie după cuvântul tău! spus îngerului care transmite voia lui Dumnezeu. Vedem în Sfintele Evanghelii că și Mântuitorul Iisus Hristos respectă libertatea omului, zicând: ‘Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie’ (Marcu 8, 34), sau: ‘Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine’ (Apocalipsa 3, 20).

Nu întotdeauna înțelegem cum lucrează Dumnezeu în viața noastră dar dacă avem credința vie că lucrarea Lui se face spre binele nostru, atunci o acceptăm chiar dacă nu o înțelegem. Uneori vin asupra noastră necazuri, greutăți, încercări pe care nu le înțelegem, și atunci reacționăm în două atitudini posibile: fie de revoltă sau de cârtire față de Dumnezeu, fie de smerită ascultare chiar dacă nu înțelegem taina încercărilor din viața noastră. Iar adesea nu înțelegem nici chiar taina marilor bucurii, taina unor succese neprevăzute și nemeritate pe care le trăim. Dumnezeu ne apropie de El uneori prin mari bucurii pe care nu le merităm sau prin mari încercări și necazuri pe care nu le înțelegem, dar cei smeriți le acceptă pentru că toate le lucrează Dumnezeu spre binele celor ce îl iubesc pe El.

Chiar și în cântările de la înmormântare se spune: ‘Cela ce, prin adâncul înțelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chivernisești’, adică le guvernezi, le administrezi, le conduci, cu adâncul înțelepciunii și cu iubirea Ta de oameni. Deci, orice vine în lume peste noi, mari bucurii sau mari necazuri, sunt adesea o pedagogie, o lucrare a lui Dumnezeu pe care noi nu o înțelegem, dar dacă totuși îl iubim pe Dumnezeu, credem în iubirea Lui și ascultăm de El, vom înțelege poate mai târziu, cel puțin o parte, din ceea ce n-am înțeles nimic la început.

Maica Domnului este și Maica spirituală a tuturor creștinilor

De la ea învățăm ca să lucrăm împreună cu Dumnezeu spre mântuirea noastră și a altora. Mântuirea, care începe prin zămislirea Fiului lui Dumnezeu din pântecele Fecioarei Maria, nu este doar mântuire pentru ea și nici doar pentru poporul ales sau poporul evreu, ci pentru întreaga umanitate. Deci, Dumnezeu ne cheamă să lucrăm nu doar pentru noi înșine, ci și pentru folosul multora, poate uneori și pentru mai multe generații.

De pildă, când ne cheamă tainic Dumnezeu să construim o biserică, noi nu știm atunci cât va dura biserica aceea și câte generații se vor folosi de ea, dar lucrăm intrând într-un plan al lui Dumnezeu, iar prin faptul că răspundem cu bucurie și cu smerenie ne simțim binecuvântați de Dumnezeu și împreună-lucrători cu El. Aceasta este și chemarea Bisericii: a sluji lui Dumnezeu în lume pentru mântuirea lumii, nu pentru ea însăși. Maica Domnului este icoana Bisericii care poartă în ea pe Hristos și apoi îl arată lumii.

În Taina Întrupării Mântuitorului Iisus Hristos, o Persoană veșnică Se zămislește ca om dintr-o persoană din istorie, care trăiește în timp. Ceea ce are în comun Maica Domnului cu Dumnezeu Fiul este faptul că atât Dumnezeu Fiul, cât și Maica Domnului sunt persoane libere. Mântuitorul Iisus Hristos este Persoană dumnezeiască liberă, Maica Domnului este persoană umană liberă, pentru că omul a fost creat după chipul Persoanelor divine (cf. Facerea 1, 26).

Nici o ființă de pe pământ, oricât ar fi ea de frumoasă sau inteligentă, nu-i numită niciodată persoană; nici delfinul, nici calul, nici pasărea, deoarece persoană este numai omul, întrucât el a fost creat după chipul lui Dumnezeu Cel personal. Iar libertatea și iubirea sunt, pe lângă înțelepciune și rațiune, componente ale tainei persoanei. O persoană este rațională și cuvântătoare, este liberă și în același timp iubitoare. Când omul nu mai gândește, el nu mai este liber, iar dacă nu mai iubește pe nimeni, el se depersonalizează.

Așadar, Dumnezeu nu forțează poarta inimii, ci stă lângă ea și așteaptă, bate la poarta inimii, ne cheamă tainic prin bucurii, prin încercări, prin necazuri, și așteaptă ca noi să-i răspundem, iar dacă răspundem, ne mântuim, însă dacă refuzăm iubirea Lui pierdem mântuirea, pentru că El nu voiește ca omul să se mântuiască forțat, ci mântuirea Lui cuprinde și respectul libertății noastre, adică nu este o tiranie.

În Evanghelia de astăzi, Maica Domnului ne arată cât de mare este respectul lui Dumnezeu pentru libertatea omului, dar și cât de mare este libertatea omului care se unește cu libertatea lui Dumnezeu, cât de mare este smerita împlinire a voii lui Dumnezeu când omul iubește pe Dumnezeu ca răspuns al său la iubirea lui Dumnezeu.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca și noi să o cinstim pe Maica Domnului așa cum a făcut-o Arhanghelul Gavriil, să învățăm de la Maica Domnului smerenia și să avem nădejdea că Dumnezeu lucrează totdeauna spre binele nostru, chiar dacă nu înțelegem taina marilor bucurii sau taina marilor încercări prin care trecem. Astfel, sărbătoarea Bunei Vestiri este sărbătoarea în care vestea cea bună este aceasta: Dumnezeu ne iubește și dorește să ne dăruiască viața Lui cerească și fericirea Lui cea veșnică! Amin.

†Daniel, Patriarhul României

Comentarii Facebook


Știri recente