Biserica Sfinții Apostoli din Târgu Jiu, o istorie plină de simboluri

Masa Tăcerii – Poarta Sărutului – Biserica ‘Sfinții Apostoli’ – Coloana Infinitului. Trei elemente din neprețuitul tezaur care aduce numele maestrului Constantin Brâncuși zi de zi pe buzele gorjenilor. În această istorică axă, prezența sacrului este evidentă, sfântul lăcaș poziționându-se emblematic în timp și spațiu, completând valorosul patrimoniu bisericesc al Arhiepiscopiei Craiovei.

Numai cine nu a reușit să treacă prin Târgu Jiu ar putea prin absurd să spună că nu a auzit de istorica axă brâncușiană: Masa Tăcerii – Poarta Sărutului – Biserica ‘Sfinții Apostoli’ – Coloana Infinitului. Un rezumat al eternității care te poartă în numai câteva clipe de la ‘tăcere’ la ‘infinit’, dincolo de temporalitatea profană, prin liturgicul tainic al spațiului eclesial. Un spațiu simbolic și totodată istoric, un loc în care trecutul nu se supune niciodată uitării, nu se ascunde în tăcere, asumându-și cu putere capacitatea de a intra în veșnicie, de data aceasta prin porțile unei biserici. Aceasta este în câteva cuvinte scurta descriere a acestui loc minunat, mai degrabă o linie cu profunde înțelesuri artistico-religioase.

Biserica de pe ‘Calea Eroilor’

În pelerinajul nostru pe străzile ‘orașului de pe Jiu’ ne-am oprit la streașina Bisericii ‘Sfinții Apostoli Petru și Pavel’, interesându-ne ce poate ascunde dincolo de imaginea de astăzi. De la preotul paroh Mircea Muscă aflăm că a fost târnosită la data de 7 noiembrie 1937, ‘din dorința târgujienilor de a închina biserică eroilor jertfiți pe întinsul țării spre a ne da o Românie întregită’. Această năzuință era însă mai veche, din 1922. După mai multe încercări nereușite de a pune în practică îndrăznețul plan, Dumnezeu a rânduit ca mai multe credincioase cu inimă mare, membre în Liga Națională a Femeilor Gorjene, să adune fondurile necesare pentru demararea construcției. Un rol foarte important în acest sens l-a avut Aretina Tătărăscu, soția cunoscutului om politic Gheorghe Tătărăscu.

Lucrările au fost finalizate în anul 1936, forma sfântului lăcaș fiind una inedită, după modelul Mausoleului de la Mărășești. A fost o adevărată desfășurare de forțe, arhitecți, ingineri, pictori cu renume, cu toții punând umărul la zidirea maiestuoasei basilici.

‘Valoarea acestui monument de arhitectură este sporită prin catapeteasma, amvonul, cafasul și mobilierul sculptat în stejar afunat de către specialistul Ioan Keleș din București și Fabrica ‘Tadici-Alexandra’ din Târgu Jiu, precum și prin pictura în frescă, executată în stil neobizantin cu peniță de aur de pictorul Iosif Keber. Astăzi am inițiat, prin Comisia Monumentelor Istorice, un proiect de restaurare ce va fi demarat în curând’, spune părintele Muscă.

Poziționarea sfântului lăcaș pe Axa Brâncuși are un rol extrem de important, chiar dacă de multe ori a fost contestată. Marele sculptor a participat personal la sfințirea bisericii, legându-se sufletește de acest loc pe care, din proprie inițiativă, l-a ales pentru a centra spațial cele trei lucrări ale sale. Această prezență ‘sacramentală’ în plasticitatea creației brâncușiene a fost comentată în timp de numeroși specialiști.

Dincolo de cadrul spațial care imprimă în mare parte direcția istorică și încadrează artistic sfântul lăcaș în creația brâncușiană, imaginea artistului este imprimată și în interior. Așa se face că, drept omagiu adus ‘marelui gorjean’, mânerele de la ușile principale de intrare în biserică au fost realizate după modelul ‘Păsării Pheonix’, lucrare cu renume în creația artistică brâncușiană. (Articol publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 29 martie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente