Biserica Sfântul Ilie din Chișinăul de altădată

Orașul Chișinău încă mai are multe mărturii de spiritualitate ortodoxă, majoritatea din perioada anterioară ocupației țariste. Unele poate că nu sunt valorificate în consonanță cu tradiția pe care o au, dar rămân bastioane ale istoriei românilor în ținutul dintre Prut și Nistru. Altele au fost eliminate, mai ales în perioada comunistă, atunci când urbanizarea Chișinăului se făcea după normele ideologice ateiste. Una dintre aceste biserici vechi moldovenești, mai bine spus românești, a fost Biserica „Sfântul Ilie” situată pe actuala stradă Bănulescu-Bodoni, pe locul unde astăzi se află Procuratura Generală a Republicii Moldova. Istoria acesteia începe în jurul anului 1781 cu o biserică de lemn, ridicată se pare în amintirea unor moldoveni răpiți de tătari. În 1799, episcopul Gherasim Clipa al Hușilor îl hirotonește pe Vasile Bobeică preot pe seama acestei biserici. A fost preotul care s-a dedicat acestui lăcaș, mai ales după în 1806 când a purces la ridicarea altuia din zid. Construcția a durat doi ani, fiind sfințită la 20 iulie 1809, probabil de același episcop, care acum păstorea Eparhia Romanului. Noul lăcaș avea o arhitectură specifică artei moldovenești de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, numai dacă facem analogie cu paraclisul boieresc de la Miclăușeni, județul Iași. Așadar, biserica avea o formă de navă, cu absida altarului circulară și un turn clopotniță deasupra pronaosului, care ținea patru clopote, se pare turnate la Moscova. Într-o evidență bisericească din 1812 se arăta că la această biserică slujeau trei preoți și un diacon, ceea ce denotă importanța lăcașului pentru târgul Chișinăului din acea epocă. Biserica avea numeroase moșii administrate de epitropi și cărți de cult tipărite în întreg spațiul românesc, dar și în limbile greacă și slavonă. Din 1855, în dreptul bisericii s-a organizat piața Sfântul Ilie cu târg, din ale cărui venituri aceasta se putea întreține. În anii ’50 ai secolului trecut, puterea sovietică din Republica Moldovenească a inițiat o amplă urbanizare a orașului Chișinău, desigur după standardele ideologice comuniste. În planul urbanistic se prevedea ca Biserica „Sfântul Ilie” să fie demolată, deoarece s-ar afla pe locul străzii Gogol, deși figura pe lista monumentelor istorice. Încă din iunie 1958, ierarhul de atunci al Chișinăului, Nectarie, a intervenit la Patriarhul Moscovei în vederea salvării Bisericii „Sfântul Ilie”. Patriarhia Moscovei a răspuns ierarhului moldovean sugerându-i să se adreseze împuternicitului de culte sovietic de pe lângă guvernul Republicii Moldovenești. Toate intervențiile nu au fost luate în seamă de puterea sovietică de la Chișinău, deoarece prin hotărârea Consiliului de Miniștri al Republicii Moldovenești, din 4 martie 1959, monumentul fusese declasat și astfel „planul de reconstrucție” putea fi aplicat. Un an mai târziu, biserica a fost demolată. Astfel, o altă mărturie a spiritualității românești dispărea, alături de altele, precum Biserica „Sfinții Arhangheli” – vechea mitropolie.

(Articol publicat în Ziarul Lumina din 16 octombrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente