Biserica ‘Sfântul Gheorghe – Plevna’ din București își sărbătorește ocrotitoarea, Sfânta Muceniță Filoteea. Manifestările dedicate celui de-al doilea hram al acestui sfânt locaș din sectorul 6 al Capitalei au început din această seară, când s-a oficiat slujbele Vecerniei și Litiei, urmate de Acatistul Sfintei Mucenițe Filoteea, ale cărei moaște se află la Curtea de Argeș. Mâine, 7 decembrie 2009, va fi oficiată Sfânta Liturghie, urmată de un concert de colinde. Biserica ‘Sfântul Gheorghe – Plevna’ din București este primul locaș de cult din capitala țării care o are ca ocrotitoare pe Sfânta Muceniță Filoteea.
Locașul de cult actual a fost ridicat pe locul unde a mai existat cel puțin o biserică. Se știe că aici s-a aflat la mijlocul secolului al XIX-lea o biserică din lemn care avea hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de Vasile și Chiriac, farmazoni (francmasoni). Chiriac era nepotul polcovnicului (~colonelului) Procopie Canusius, care fusese proprietarul unei importante averi pe malul Dâmboviței. Aici au fost îngropați eroii pompieri căzuți în luptele cu turcii de la 13 septembrie 1848 de pe Dealul Spirei și de la bariera de pe Podul de Pământ (Calea Plevnei). Într-o groapă comună au fost înmormântați cu toate onorurile doi ofițeri (lt. Nicolae Dănescu și slt. Stărostescu) împreună cu 47 de soldați pompieri.
Încă din acea vreme, biserica purta supranumele Malmaison, după cazarma care se afla vis-a-vis de ea. Din revista Magazin Istoric, nr. 6-1967, aflăm că ea a fost construită în anul 1836 pe terenul mănăstirii „Sfântul Sava”, servind drept biserică a cimitirului.
Actuala biserică, cu hramurile Sf. Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) și Sf. Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș (7 decembrie), a fost construită după același plan arhitectural între anii 1906-1908 cu sprijinul enoriașilor, ctitor principal fiind doamna Elisabeta P. Nichifor, care a contribuit substanțial la ridicarea sfântului lăcaș spre pomenirea fiicei sale Mărioara, care a trecut la Domnul în anul 1902 la vârsta de 20 de ani. Monumentul funerar al acesteia și cel dedicat ctitorilor Elisabeta și Petrache Nichifor se află în fața bisericii. Lăcașul, împodobit cu pictură în ulei, a fost sfințit în anul 1909 în timpul Mitropolitului Primat Athanasie Mironescu, conducătorul țării fiind Carol I.
