Biserica „Sfântul Gheorghe-Nou” din București la 1900

Una dintre cele mai cunoscute lăcașuri de cult din Capitală este fără îndoială Biserica ‘Sfântul Gheorghe-Nou’ de la km 0. Începută a fi zidită pe locul unui lăcaș mai vechi din secolul al XV-lea de către domnitorul Antonie Vodă din Popești și marele dragoman otoman Panaiotaki, biserica a fost finalizată abia pe la 1707 de către meșteri aleși și zugravul Pârvu Mutu, pe cheltuiala domnitorului martir Constantin Brâncoveanu, mai apoi sfințită de către patriarhul Dosithei al Ierusalimului și închinată Sfântului Mormânt. Noul lăcaș a fost zidit într-o arhitectură asemănătoare celui de la Radu Vodă, în jur fiind construit un han și clădiri pentru prăvălii. La 1802, i-au căzut bolțile, fiind reparată fără aceste piese arhitectonice. A fost afectată de marele foc de la 1847, pentru ca, la 1851, să fie reparată după planurile arhitectului Xavier Villacrosse și pictată de Constantin Lecca și Mișu Pop. La această reparație, lăcașul a primit o altă arhitectură, străină de cea brâncovenească, cu turle mai zvelte, numeroase elemente de neoclasic și un turn-clopotniță pe exonartex cu un orologiu, după cum se poate vedea în ilustratele de epocă. Ulterior, pe locul fostului han, în jurul bisericii a fost amenajată grădina, ca loc de promenadă pentru protipendada bucureșteană. Cutremurul de la 1940 a determinat refacerea bisericii după înfățișarea inițială.(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 10 decembrie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente