Biserica Schimbarea la Față din Tulcea și-a sărbătorit hramul

Astăzi, 6 august 2011, Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii împreună cu un sobor de preoți și diaconi a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească în biserica „Schimbarea la Față” din municipiul Tulcea cu prilejul hramului acesteia, după cum ne-a mărturisit Alexandru Chituță. În cadrul Sfintei Liturghii Preasfinția Sa a hirotonit întru diacon onorific un tânăr licențiat în teologie și profesor de religie.

S-a săvârșit apoi și o slujbă de pomenire pentru ctitorii, binefăcătorii și preoții care au slujit în acest sfânt locaș.

Preasfințitul Părinte Visarion a acordat P.C. Pr. paroh Gheorghe Dăscălescu distincția Episcopiei Tulcii – ‘Crucea Sfântului Iachint’, pentru frumoasă muncă și zelul pastoral, misionar și filantropic depus de P.C. sa.

În cuvântul de învățătură adresat mulțimii de credincioși, Preasfinția Sa a rostit: „Prin schimbarea la față a Sa pe muntele Tabor, Iisus Domnul întărește mărturisirea Apostolului Petru făcută în numele colegiului apostolic: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Clipa de pe Tabor scăldată în lumina cea necreată era un semn și o prevestire a Învierii și a venirii Fiului Omului întru mărirea Tatălui Său.

Pentru fiecare creștin în general și pentru cel ortodox în special, evenimentul schimbării la față a Domnului se constituie într-un început nou al existenței naturii umane îndumnezeite prin harul cel necreat revărsat în lume prin Învierea Sa și prin Pogorârea Sfântului Duh. Biserica, ca loc al comuniunii omului cu Dumnezeu, ca loc al slavei cerești, devine pentru fiecare creștin un Tabor spiritual unde Hristos Se schimbă la față la fiecare Sfântă Liturghie și Se dă pe Sine sub chipul pâinii și a vinului euharistic celor care se împărtășesc cu El”.

Așezată în centrul orașului Tulcea, Biserica „Schimbarea la Față” este cunoscută de credincioși sub denumirea de „biserica rusească”. Este o oază de lumină, liniște și binecuvântare în mijlocul tumultuos și aglomerat din centrul orașului. Și astăzi, de mai bine de două veacuri, clopotul cel mare al bisericii, în greutate de aproximativ două tone, cheamă la rugăciune pe toți credincioșii.

Majoritatea documentelor arată că, în anul 1736, altele că între anii 1834-1840 (dar puțin plauzibile), populația de origine slavă: ruși, cazaci zaporojeni, care au descins pe teritoriul de astăzi al municipiului Tulcea, venind din părțile Ucrainei și de pe Don, a pus temelia unei biserici care a fost construită din paiantă, acoperită cu stuf, sub formă de casă țărănească. Această biserică a rezistat până în anul 1864, când, datorită creșterii continue a populației, s-a luat hotărârea de a se construi o altă biserică de dimensiuni mai mari.

Un odor de mare preț al bisericii noastre este o cruce din argint aurit, în interiorul căreia se găsesc moaștele a 27 de sfinți. Cu binecuvântarea Episcopului Tulcii, Preasfințitul Părinte Visarion, sfânta cruce se scoate din altarul bisericii, an de an, spre închinare credincioșilor, în cele mai importante sărbători și momente din viața parohiei și ale orașului de pe malurile Dunării. Parohia deține și copia firmanului imperial otoman semnat de sultanul Ahmed Pașa, originalul aflându-se la Arhivele Statului Tulcea. Trebuie să menționăm că pe teritoriul județului Tulcea există doar trei firmanuri pentru construirea de biserici în timpul stăpânirii otomane”.

Comentarii Facebook


Știri recente