Sfântul Iosif s-a născut în anul 1568 în Raguza, azi Dubrovnik, în Croația. Tatăl Sfântului Iosif, Giovani Fusko, era originar din Veneția stabilit însă, în Raguza. Mama sa, Ecaterina era originară din Grecia din insula Limnos. Sfântul Iosif cel nou de la Partoș a intrat în monahism în Mănăstirea „Maicii Domnului’ din Ohrid (Ohrida), sub numele de Iosif fiind hirotonit ieromonah la vârsta de 20 de ani. A viețuit în mai multe mănăstiri din Muntele Athos: Pantocrator, Vatoped, Xeropotam, devenind chiar egumen al Mănăstirii Cutlumuș. De asemenea a fost egumen și al Mănăstirii „Sfântul Ștefan’ din Adrianopol. A fost ales Mitropolit al Timișoarei și a păstorit până în 1653, când, din cauza vârstei înaintate s-a retras la Mănăstirea Partoș, în Banat. A trecut la cele veșnice în anul 1656, în ziua Sărbătorii „Adormirea Maicii Domnului”, la data de 15 august. Moaștele sale se află în Catedrala Mitropolitană din Timișoara, fiind aduse din Biserica Mănăstirii Partoș. Canonizarea lui a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1950, iar actul solemn de canonizare a avut loc la Timișoara, în 6-8 octombrie 1956.
Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș
