Biserica Ortodoxă Română sărbătorește astăzi pe Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei

Sfântul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei este pomenit astăzi, 30 august, în Calendarul Bisericii Ortodoxe Române. Sfântul Ierarh Varlaam a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2007, proclamarea oficială a canonizării Sfântului având loc în data de 30 august în același an, la Mănăstirea Secu.

Sfântul Varlaam, Mitropolitul Moldovei s-a născut în jurul anului 1590 în Borcești, un sat dispărut de lângă Târgu Neamț. A fost călugăr la Mănăstirea Secu, un timp egumen, apoi la Mănăstirea Dragomirna și la Catedrala Mitropolitană din Suceava. În 1632 a fost ales Mitropolit al Moldovei (hirotonit la 23 septembrie 1632), și a păstorit până în aprilie 1653, când s-a retras la Mănăstirea Secu; în 1639 s-a numărat printre cei trei candidați la scaunul de Patriarh ecumenic.

Ajutat fiind de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) s-a preocupat mai mult de probleme culturale. De pildă, în 1640 a înființat o tipografie în Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași (trimisă de Mitropolitul Petru Movilă al Kievului, împreună cu meșterii tipografi), în care au apărut mai multe cărți de învățătură. În septembrie-octombrie 1642 au avut loc lucrările „Sinodului de la Iași”, la care au participat delegați ai Patriarhiei Ecumenice, ai Mitropoliei Kievului și ai Mitropoliei Moldovei (Varlaam cu sufraganii săi), care au aprobat „Mărturisirea Ortodoxă” a Mitropolitului Petru Movilă. În 1645, Sfântul Ierarh Varlaam însuși a convocat un „sobor” al tuturor ierarhilor din Țara Românească și din Moldova, care a discutat și aprobat lucrarea sa, „Răspunsul împotriva Catihismusului calvinesc”. Aceasta era o lucrare dogmatico-polemică, o „replică” la un Catehism calvin tipărit în limba română în Transilvania, prin care se încerca atragerea românilor ortodocși la noua confesiune calvină. Tot Mitropolitul Varlaam a sfințit bisericile ctitorite de Vasile Lupu, între care și Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași (1639), în care au fost așezate moaștele Cuvioasei Parascheva, aduse de la Constantinopol (1641). Cea mai importantă lucrare tipărită de Mitropolitul Varlaam se intitula „Carte românească de învățătură dumenecele preste an și la praznice împărătești și la svănți mari”, cunoscută mai ales sub numele de „Cazania lui Varlaam”. Cuprindea 54 de cazanii la duminici și 21 la sărbătorile împărătești și ale sfinților. Era în parte tradusă, în parte prelucrată după două opere contemporane, una grecească, „Comoara Mitropolitului grec Damaschin Studitul” (†1577), alta slavo-ucraineană, „Evanghelia învățătoare” a predicatorului și Episcopului Chiril Starovețchi (tipărită la Rohmanov în 1619). Mitropolitul Varlaam le-a adaptat însă la realitățile românești și le-a redat într-o frumoasă limbă românească, încât el poate fi considerat un adevărat „ctitor” al limbii noastre literare; textul pericopelor evanghelice (incluse în Cazanie) este tradus tot de el. „Cazania” a cunoscut o largă circulație în toate teritoriile locuite de români și a fost reeditată mereu, începând cu „Chiriacodromionul” de la Alba Iulia din 1699. A mai tipărit și cartea „Șapte Taine a (le) Bisericii (Iași, 1644), prelucrată după retorul grec Toma Teofan Eleavulkos (sec. al XVI-lea), o explicare a celor șapte Taine, sub formă catehetică. Prin 1618, ca monah la Secu a tradus în românește Leastvița (Scara) Sfântului Ioan Scărarul (Sinaitul), după ediția neogreacă comentată a Episcopului Maxim Margunios (traducerea lui Sfântului Ierarh Varlaam a circulat în manuscris).

A trecut la Domnul în luna august/decembrie a anului 1657, la Mănăstirea Secu.

Comentarii Facebook


Știri recente