Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla s-a născut pe la jumătatea secolului al XVII-lea, în satul Vânători – Neamț din părinți binecredincioși și iubitori de Dumnezeu. Ajungând la maturitate, a fost căsătorită de părinți, împotriva voinței ei, cu un tânăr evlavios din Ismail. După o vreme, s-a călugărit la Schitul Vărzărești – Focșani, iar soțul ei s-a călugărit în Schitul Poiana Mărului, cu numele Elefterie, informează Ziarul Lumina. Când turcii au dat foc Schitului Vărzărești, Teodora s-a retras în munți, împreună cu stareța, schimonahia Paisia, unde se nevoiau răbdând multe ispite, foame, frig și tot felul de încercări.
După moartea Paisiei, Sfânta Teodora a părăsit munții Buzăului și s-a întors în părțile Neamțului, în pădurile din jurul Schitului Sihăstria, de unde, cu binecuvântarea duhovnicului ei, Pavel, s-a retras în pustie, în părțile Schitului Sihla, unde un sihastru milostiv i-a oferit chilia sa drept adăpost, nu departe de schit și de peștera care îi poartă numele până astăzi. Duhovnicul ei o cerceta din când în când, o mărturisea și o împărtășea cu Sfintele Taine. Teodora se hrănea cu macriș, fructe de pădure și alune. Păsările îi aduceau fărâmituri de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria, iar apă bea din scobitura unei stânci din apropiere.
A fost înmormântată în peștera în care a viețuit. Trupul a rămas tăinuit acolo până după 1830, când domnitorul Mihail Sturza a așezat moaștele ei într-o raclă și le-a depus în Biserica schitului. După ce domnitorul a zidit o Biserică la moșia sa din satul Miclăușeni (Iași), a strămutat sfintele moaște în această ctitorie. În anul 1852, sfintele sale moaște au fost duse la Mănăstirea Pecerska din Kiev și așezate într-o raclă pe care scrie: „Sfânta Teodora din Carpați”.
