Biserica Ortodoxa praznuieste tot astazi si pe Sfantul Cuvios Antipa de la Calapodesti

Cuviosul Antipa s-a nascut in anul 1816 in satul Calapodesti, judetul Bacau. La botez a primit numele de Alexandru Luchian. Cand a implinit varsta de 20 de ani a intrat in monahism la Manastirea Caldarusani unde a stat 2 ani. De aici a plecat la Muntele Athos si s-a stabilit la Schitul romanesc Lacu. Aici a vietuit 4 ani la Manastirea Esfigmenu unde a primit schima monahala sub numele de Antipa si a fost hirotonit diacon. In anul 1860 s-a reintors in Moldova si a vietuit prin manastirile din preajma Iasului. Fiind iubitor de viata pustniceasca s-a retras la Manastirea Varlaam unde a slujit inca 17 ani pana la moartea sa. Datorita vietii sale aspre si a multor rugaciuni a dobandit de la Dumnezeu darul facerii de minuni si al inainte vederii. Mai multe amanunte despre Cuviosul Antipa de la Calapodesti ne-a dat Parintele Conferentiar Dr. Ion Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Sfantul Cuvios Antipa Athonitul sau de la Calapodesti este un sfant al Bisericii Ortodoxe Romane, de aceasta data, din Moldova. Despre el stim ca s-a nascut in localitatea, care i-a dat si numele, Calapodesti, din judetul Bacau, si ca a trait in veacul al XIX-lea, ca familia sa era evlavioasa, tatal sau era diacon, iar mama sa, Ecaterina, s-a calugarit dupa moartea tatalui sau, ca de tanar a dorit sa intre in viata monahala, in obstea Manastirii Neamt, unde era inca vie memoria, viata si activitatea Sfantului Paisie Velicicovski, ca nefiind primit aici, s-a indreptat catre Manastirea Caldarusani, unde era o vietuire in duh paisian deosebita, cea mai renumita din Tara Romaneasca. Fiind dornic de viata duhovniceasca aleasa a plecat la Sfantul Munte Athos, unde a trait mai intai la Schitul romanesc Lacul, iar mai apoi cativa ani la Manastirea Esfigmenu din nordul Sfantului Munte Athos, manastire cunoscuta de romani pentru ca a fost ajutata in dese randuri. Dupa 4 ani de vietuire aici, a dorit sa revina in Moldova, fiind insarcinat sa faca o colecta pentru a contribui la ridicarea Schitului romanesc Prodromu. Cu acest prilej a ajuns si la Lavra Pesterilor din Kiev unde s-a inchinat la moastele sfintilor de aici, dupa care s-aretras la Manastirea Valaam din nordul Rusiei unde s-a si mutat la Domnul la sfarsitul veacului al XIX-lea. Viata sa este bine cunoscuta deoarece este un sfant relativ mai nou, din veacul al XIX-lea, si pentru ca a fost facuta cunoscuta ucenicului sau, egumenului Pimen al Manastirii Valaam, fiind tiparita la scurta vreme. Ceea ce este important de retinut este faptul ca, dupa 24 de ani de la trecerea sa la Domnul, a fost trecut in Mineiul rusesc pe luna ianuarie de catre monahii rusi de la Manastirea Pantelimon din Sfantul Munte Athos. A fost trecut si in Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane pentru ca este roman. Retinem faptul ca a fost educat intr-un spirit crestin deosebit, ca a dus o viata aleasa aparte, ca a fost un mare rugator, un mare ascet si un om duhovnicesc profund.’