Biserica Ortodoxă prăznuiește mâine Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

Sărbătoarea de mâine, informează cotidianul „Ziarul Lumina”, este închinată Sfinților Arhangheli și, prin extensie, tuturor puterilor cerești. Ne-am putea întreba de ce trebuie să-i serbăm pe îngeri. Îi serbăm pentru relația directă pe care o au cu Dumnezeu, model și imbold pentru o aprofundare a relației noastre cu El, îi cinstim pentru că ne ajută în drumul nostru către mântuire, îi avem în vedere pentru că ne comunică voia lui Dumnezeu, împărtășindu-ne din darurile lor de cunoaștere și tămăduire.

Dumnezeu, ca Duh absolut, ca Spirit pur, se revelează în modul cel mai adecvat naturilor spirituale din Univers. Iar acestea sunt doar două: omul și îngerul. Primul este o natură duală, materie și spirit, deci mult mai complex decât cel de-al doilea care este exclusiv ființă spirituală. Îngerul, așadar, este mult mai aproape datorită constituției sale de Dumnezeu, poate participa mai repede și direct la energiile dumnezeiești ale ființei divine.

Dimensiunea și varietatea lumii angelice dovedește fără echivoc bogăția slavei, a înțelepciunii și a bunătății divine care creează fără zgârcenie. Căci în Scriptură se vorbește de mii de miriade de îngeri, atât în Vechiul Testament, în cartea a IV-a a Regilor 6, 17, unde proorocul Elisei deschide ochii slujitorului pentru a vedea mulțimea oștirilor cerești care apăra poporul iudeu („Tot muntele era plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei”), cât și în Noul Testament, unde Hristos vorbește despre posibilitatea trimiterii a 12 legiuni de îngeri pentru a opri răstignirea Sa.

Sfântul Dionisie Areopagitul în cartea sa „Ierarhiile cerești” vorbește despre numărul îngerilor, astfel: „Sunt mii de mii sau zeci de mii de zeci de mii…, pentru noi de nenumărat. Căci sunt multe fericitele oștiri ale minților mai presus de lume, depășind rațiunea debilă și contractată a numerelor noastre, fiind definibile cognoscibil numai de înțelegerea și cunoașterea lor cerească și mai presus de ceruri, dăruită lor cu îmbelșugare de înțelepciunea creatoare și infinit cunoscătoare a Dumnezeirii-origine”. „Modelându-se spiritual spre imitarea lui Dumnezeu și privind spre ceea ce e propriu lui Dumnezeu în chip supralumesc și dorind să dea minții lor un chip asemănător, ele se bucură de participări mai îmbelșugate la Acela, fiind nemijlocit lângă El și tinzând pururi în sus, susținute continuu de iubirea dumnezeiască și neclintită și primind iluminările primordiale în chip nematerial; toată viața lor este înțelegătoare.

Dumnezeu între multele Sale nume din Scriptură are și titulatura de Dumnezeul puterilor. Puterile constituie una din cele nouă cete îngerești (Serafimi, Heruvimi, Scaune sau Tronuri, Domnii, Puteri, Stăpânii, Începătorii, Arhagheli, Îngeri) care stau în jurul tronului dumnezeiesc aducând laudă Celui Preaînalt. Numirea aceasta ne atrage atenția că făpturile spirituale sunt puternice, că au putere. Ne aducem aminte de îngerul cu sabie de foc care după căderea omului stătea la intrarea în Eden, iar omul nu a mai putut reintra de unde plecase. Acest înger cu spadă de foc, care în Acatistul închinat puterilor cerești este supranumit slujitorul Legii, este Sfântul Mihail. Apoi îngerul care s-a luptat cu Iacov la pârâul Iaboc arată din nou puterea ființelor cerești bune, care sunt net superioare atât în lupta cu omul, cât și în războiul cu duhurile cele rele ale întunericului. În epistola Sfântului Apostol Iuda la versetul 9 este scris: „Dar Mihail Arhanghelul, când se împotrivea diavolului certându-se pe trupul lui Moise, nu a îndrăznit să aducă judecată de hulă, ci a zis: Să te certe pe tine Domnul!”.

În privința momentului apariției lumii nevăzute a îngerilor, Sfânta Scriptură nu oferă decât o singură referință, în cartea lui Iov 38, 7, unde spune că atunci „când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toți îngerii Mei”.

Îngerii ajută pe oameni în urcușul și progresul lor în cunoașterea lui Dumnezeu, dar și în întărirea spirituală de care ei au nevoie. Teologia îngerului păzitor, afirmă Andrei Pleșu în cursul său „Despre îngeri”, este cuprinsă integral în textul rugăciunii din Ceaslov. Din aceasta rezultă că fiecare creștin are un înger păzitor, apoi că el nu ne aparține, ci ne este dat de Creatorul lumii și că funcțiile îngerului păzitor sunt în general patru: el ne este învățător, luminându-ne și oferind un spor de cunoaștere. A doua sarcină a îngerului este cea de protector, el ne ferește de toate relele, apoi cea de sfătuitor, de îndemnător spre fapte bune, propunând criterii ale acțiunii îndreptățite. Ultima funcție a îngerului păzitor este aceea de călăuză mistică, care ne arată calea mântuirii. Funcția generică a îngerului este orientarea cea bună a oamenilor. Orientare în plan cognitiv, pragmatic. Moral și soteriologic.

Tot Andrei Pleșu subliniază în cartea sa că între om și înger e o străveche, originară, rudenie. Au conviețuit într-o atemporală fraternitate în rai, înainte de cădere, și se vor regăsi în aceeași condiție la sfârșitul timpului. Omul și îngerul său conlucrează sub același „jug”. În iubirea îngerilor pentru oameni se oglindește iubirea Tatălui față de creația Sa văzută.

În Legea cea Veche, ca și în Noul Testament de altfel, îngerii ne apar ca ambasadori, ca trimiși ai lui Dumnezeu; ei transmit poruncile Lui, comunică înțelegerea lor, precum și harul Lui; uneori execută sau duc la îndeplinire judecățile Lui. În Vechiul Testament, lui Agar, îngerul i-a poruncit să se întoarcă la stăpâna sa și să se smerească sub mâna ei. Lui Lot, îngerii vizitatori i-au poruncit să iasă din orașul care urma să dispară. Un înger îl invită pe Ghedeon să elibereze pe Israel de madianiți. Tot un înger îl îndeamnă pe Ilie să meargă în întâmpinarea trimișilor regelui Samariei. Că Legea a fost dată poporului lui Israel prin intermediul îngerilor era nu doar convingerea Sfântului Ștefan și a Sfântului Pavel, ci de asemenea și a evreilor din vechime.

Rolul îngerilor poate fi prezentat astfel: ei formează oastea lui Dumnezeu, ei sunt trimișii Lui și colaboratorii Providenței divine. Dumnezeu ne apare în Sfânta Scriptură înconjurat de nenumărați îngeri care formează oastea Sa, sfatul Său, tronul Său. Duhurile cerești adoră pe Creatorul lor, ele Îl slăvesc neîncetat, fiind prin excelență ființe doxologice. Mai mulți autori mistici au scris despre existența a nouă cete de îngeri care înconjoară pe Domnul Slavei. Aceștia sunt asemenea unor oglinzi vii care reflectă, fiecare în mod deosebit, perfecțiunea divină. Cel veșnic apare în Biblie ca înconjurat de mii și mii de îngeri. În Noul Testament, Nașterea lui Mesia, și nu doar aceasta, a fost precedată de apariția îngerilor care anunță evenimentul respectiv.

Așa se întâmplă și la Buna Vestire, unde este trimis un arhanghel pe nume Gavriil, adică un conducător al oastei cerești, pentru a vesti Mariei că dintr-ânsa se va naște Mântuitorul lumii. Apoi chiar la Betleem, pe câmpul unde ciobanii își pășteau oile, îngerii se arată cântând imne de slavă. După aceea, mai târziu, când Iisus este ispitit în Muntele Quarantaniei, în urma victoriei repurtate asupra demonului, îngerii se apropie de Iisus și Îi slujesc. Legiuni de duhuri slujitoare nu așteaptă decât un semn pentru a interveni în apărarea lui Hristos contra soldaților care îl chinuiesc. Un înger răstoarnă piatră de deasupra mormântului pentru a deschide calea plină de slavă a Biruitorului morții. În Noul Testament citim că un înger poruncește dreptului Iosif să o ia pe Maria cu el pentru a pleca mai departe în Egipt. Femeilor mironosițe li se arată un înger care le presează să meargă vestind Apostolilor Învierea. Uneori acești binefăcători ai oamenilor sunt trimiși de Dumnezeu pentru a pedepsi pe cei care se împotrivesc Lui. Egiptenii, israeliții revoltați, asirienii, idolatrii din Ierusalim sunt rând pe rând victime ale zelului lor slujitor. Ca zi din săptămână consacrată îngerilor a fost rânduită încă din secolul al XV-lea lunea.

Comentarii Facebook


Știri recente