Biserica Ortodoxa praznuieste astazi Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos si pe Sfantul Ierarh Vasile cel Mare.

Primul praznic imparatesc din noul an calendaristic este Taierea imprejur a Domnjului Iisus Hristos. El ne aminteste de momentul cand pruncul Iisus, la opt zile de la nastere, a primit ritualul iudaic numit ‘taierea imprejur’, prevazut de legea lui Moise pentru toti copii de parte barbateasca. Desi este Dumnezeu adevarat, Domnul Iisus Hristos a primit taierea imprejur dupa trup pentru a arata realitatea intruparii si pentru a ne oferi un model de smerenie si de supunere fata de lege.

Sfantul Ierarh Vasile cel Mare s-a nascut in anul 330 in Cezareea Capadociei intr-o familie nobila de buni crestini care a dat Bisericii slujitori devotati si carturari renumiti, cativa fiind trecuti in randul sfintilor: Sfanta Macrina, bunica Sfantului Vasile, Sfanta Emilia, mama Sfantului Vasile, Sfantul Grigorie de Nyssa, Sfantul Petru de Sevasta, Sfanta Macrina cea tanara, fratii Sfantului Vasile. Mama sa se numea Emilia, iar tatal sau, Vasile. Era unul din cei 10 frati, dintre care 3 au ajuns episcopi: Vasile, Arhiepiscoip de Cezareea Capadociei, Grigorie, Episcop de Nyssa, si Petru, Episcop de Sevasta, iar 5 au devenit monahi: Vasile, Grigorie, Petru, Naucratius si Macrina cea tanara.

Primii dascali ai Sfantului Vasile au fost tatal sau, Vasile, un retor vestit, si Sfanta Macrina cea tanara.

Sfantul Vasile a studiat in Cezareea Capadochiei, la Constantinopol si la Atena, unde l-a cunoscut pe Sfantul Grigorie de Nazianz cu care a legat o trainica prietenie. In anul 355, Sfantul Vasile s-a intors in Cezareea Capadociei, unde a predat pentru o scurta vreme Retorica. La indemnurile surorii sale Macrina, Sfantul Vasile s-a dedicat slujirii lui Hristos, impartind o parte din averea sa la saraci. Inainte de a imbraca haina monahala, a calatorit pe la cele mai vestite manastiri si sihastrii din Egipt, Siria si Palestina, pentru a-i cunoaste pe marii parinti ai pustiei si pentru a capata folos din exemplul vietii si din sfaturile acelora.

In anul 364, Sfantul Vasile a fost hirotonit preot. In timpul foametei din anul 368, Sfantul Vasile a organizat o adevarata misiune de asistenta sociala, impartind averea care-i mai ramasese.

In anul 370 a fost ales si hirotonit Episcop de Cezareea Capadociei, fiind numit si Exarh al Pontului, desi a avut impotriviri din partea arienilor.

Ca episcop, Sfantul Vasile cel Mare s-a impus printr-o uriasa activitate teologica, dogmatica si pastorala. In timpul scurtei sale vieti de 49 de ani, Sfantul Vasile a scris foarte mult, ramanand remarcabile ‘Omiliile la Hexaimeron’, ‘Regulile monahale, mari si mici’, ‘Despre Sfantul Duh’ si ‘Omilii la Psalmi’. De asemeni, a impodobit serviciul divin cu Liturghia care-i poarta numele.

Sfantul Vasile era vestit pentru multa sa invatatura si pentru zelul sau in apararea dreptei credintei, care i-a dat indrazneala sa-l infrunte chiar si pe imparatul Valens, ce tinea partea arienilor si care cazuse si el in aceasta erezie.

In afara de uriasa sa opera teologica si de Liturghia care-i poarta numele, se pomenesc cu admiratie maretele sale infaptuiri, printre care: zidirea de manastiri si oranduirea vietii monahale, intemeierea de asezaminte de ocrotire a celor nevoiasi: azil, spital, case pentru reeducarea celor cazuti moral, cantine pentru saraci, toate grupate sub numele de Vasiliada.

Sfantul Vasile a trecut la cele vesnice intr-o zi de 1 ianuarie a anului 379, dupa o slujire de doar 9 ani ca Arhiepiscop de Cezareea Capadociei, dar ani plini de rodiri in folosul Bisericii.

Comentarii Facebook


Știri recente