Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este sărbătoarea pe care Biserica o dedică îngerilor. Cultul sfinților îngeri este destul de dezvoltat în Biserica Ortodoxă și este încurajat de scrierile Sfinților Părinți informează săptămanalul „Lumina de duminică’. Care au fost motivele determinante pentru existența unei singure sărbătoriri majore a îngerilor și de ce poartă aceasta numele de „sobor” sunt doar două dintre temele pe care ne-am propus să le detaliem în cele ce urmează.
Numele complet al sărbătorii este Soborul mai-marilor Arhistrategi (căpetenii) Mihail și Gavriil și a tuturor Puterilor cerești celor fără de trupuri. Cu alte cuvinte, în data de 8 noiembrie nu îi prăznuim doar pe Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ci, totodată, toate cetele îngerești.
Vechimea sărbătorii este de cincisprezece secole, iar la origine a fost doar o prăznuire a Sfântului Arhanghel Mihail. Părintele Ene Braniște afirmă că, în secolul al V-lea, a fost construită o biserică închinată Sfântului Arhanghel Mihail la Thermele lui Arcadius din Constantinopol și, inițial, sărbătorirea era legată de amintirea sfințirii acestei biserici. Ulterior, sfera sărbătoririi a fost lărgită, fiind „cooptat” și Sfântul Arhanghel Gavriil. În cele din urmă, sărbătoarea a devenit o zi de prăznuire a tuturor cetelor îngerești (Liturgica Generală).
Ne putem întreba acum de ce „Soborul Sfinților Arhangheli”? În principal pentru că acest lucru amintește de tradiția care atestă modul în care a pus capăt Sfântul Arhanghel Mihail revoltei îngerilor răi. În momentul în care Satana a căzut împreună cu cei care l-au urmat în răzvrătirea lui, Sfântul Arhanghel Mihail ar fi spus: „Să luăm aminte! Să stăm bine, să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi și să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu. Să luăm aminte ce au pătimit cei ce erau împreună cu noi zidiți și cum se împărtășeau cu noi din dumnezeiasca lumină. Să luăm aminte cum, îndată, din lumină s-au prefăcut în întuneric pentru mândria lor și din înălțime au fost aruncați jos, în adînc. Să luăm aminte, cum a căzut din cer luceafărul cel ce răsărea dimineața și s-a sfărâmat pe pământ” (Viețile Sfinților pe luna Noiembrie).
După ce a rostit aceste cuvinte, toate cetele îngerești au început să cânte cântare de laudă. „Deci această conglăsuire a sfinților îngeri s-a numit sobor îngeresc, adică luare aminte, o cugetare, o glăsuire, o unire; căci împreună și cu un glas slăvesc pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime” (Viețile Sfinților pe luna Noiembrie).
Trebuie să amintim câteva lucruri esențiale despre fiecare dintre cei doi Arhangheli menționați. Astfel, Sfântul Arhanghel Mihail este cel care a pus capăt căderii îngerilor răi și, totodată, este unul dintre cei care i-au vestit lui Lot pierirea Sodomei și Gomorei. I s-a arătat lui Iacov când fugea de mânia fratelui său Isav și a vrăjitorului Valaam, care voia să blesteme poporul Israel. Tot el este cel care a venit și l-a întărit pe Iosua, fiul lui Navi, înainte de începerea cuceririi Canaanului. Cât despre Sfântul Arhanghel Gavriil, acesta este binevestitorul Nașterii Domnului și al celui mai important prooroc: Sfântul Ioan Botezătorul. El i-a tâlcuit proorocului Daniel viziunile. Tot Sfântul Arhanghel Gavriil a vestit nașterea Fecioarei Maria. El a hrănit-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în Sfânta Sfintelor. În Minei se precizează că există mărturii cum că Sfântul Arhanghel Gavriil este cel care a prăvălit piatra de la ușa mormântului Mântuitorului și a șezut deasupra ei. În concluzie, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt îngerii cei mai cunoscuți nouă și apar foarte des în textele Sfintei Scripturi.
În cursul anului bisericesc mai există patru sărbători cu referire la Sfinții Arhangheli. Pe 6 septembrie este prăznuită o minune a Sfântului Arhanghel Mihail, săvârșită la Chones, în Colose, din Frigia. A devenit o sărbătoare a întregii Ortodoxii începând cu secolul al XI-lea, odată cu domnia lui Manuil I Comnenul. Celelalte trei sărbătoriri sunt legate exclusiv de Sfântul Arhanghel Gavriil. Două dintre ele sunt denumite Soboare și sunt prăznuite pe 26 martie, respectiv 13 iulie. Dacă în privința celui de-al doilea sobor nu avem detalii prea multe, motivul sărbătoririi pierzându-se cu timpul, primul este, în mod sigur, generat de prezența Sfântului Arhanghel Gavriil în sărbătoarea de Buna Vestire. Soborul prăznuit pe 26 martie este foarte vechi, fiind atestat încă din secolul al V-lea și menționat în Tipicul Ierusalimului și al Mănăstirii „Sf. Sava” (Liturgica Generală). Ultima sărbătorire (de data aceasta, o simplă mențiune, fără slujbă separată) este apariția Sfântului Arhanghel Gavriil în Adin, o chilie din Sfântul Munte. Cu această ocazie, Sfântul Arhanghel ar fi dezvăluit unui călugăr îmbunătățit prima parte a Axionului Sfintei Fecioare: Cuvine-se cu adevărat… Serbarea se limitează doar la mănăstirile athonite.
În primele secole, cultul îngerilor a fost un subiect destul de controversat, acest lucru fiind cauzat în mod cert de amestecul nepotrivit al gnosticilor. Aceștia le supralicitau în mod forțat puterea, considerându-i intermediari între Dumnezeu și oameni. Cât despre populația păgână, pentru aceștia îngerii erau confundați cu diverse divinități locale. Știm că, la evrei, secta eseniană a supralicitat puterea îngerilor, ajungând să refuze din anumite puncte de vedere închinarea directă la Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel critică aceste manifestări existente și în comunitatea din Colose, avertizând: „Nimeni să nu vă smulgă biruința printr-o prefăcută smerenie și printr-o fățarnică închinare la îngeri, încercând să pătrundă în cele ce n-a văzut și îngâmfându-se zadarnic cu închipuirea lui trupească” (Col. 2, 18). Rătăcirea eseniană o regăsim așa cum am spus și la gnostici, ceva mai târziu. Din această, pricină părerile Sfinților Părinți din primele veacuri sunt destul de diferite privind cultul îngerilor. Sfântul Irineu de Lyon nu recunoaște existența unui cult al îngerilor, în timp ce Origen și Sfântul Iustin Martirul și Filosoful îl susțin. Începând cu secolul al IV-lea, cultul îngerilor cunoaște o perioadă înfloritoare, dezvoltându-se din ce în ce mai mult. Cu toate acestea, Canonul 35 al Sinodului de la Laodiceea (343) precizează: „Nu se cuvine creștinilor să părăsească Biserica lui Dumnezeu și să se îndepărteze, și să invoce pe îngeri, și să facă adunări, căci acestea sunt oprite. Deci, de se va afla cineva că stăruiește în idolatria aceasta ascunsă, să fie anatema, căci a părăsit pe Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și a venit la idolatrie” (Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 2005, p. 248).
Canonul face referire directă la manifestările gnostice și nu interzice cultul îngerilor. Ca urmare a manifestărilor gnostice și considerării îngerilor drept intermediari între Dumnezeu și om, cultul îngerilor căpătase o funcție fundamentală, uitându-se de relația directă între Dumnezeu și om. În Biserica Ortodoxă, cultul sfinților îngeri s-a dezvoltat armonios și prezintă mai multe forme de exprimare. După cum afirmă părintele Ene Braniște, acestea constau în: „invocarea puterii lor supranaturale în rugăciuni, consacrarea unei zile pe săptămână (luni), slujbele speciale (Acatiste, Canoane), rugăciunile și imnele compuse de marii imnografi creștini, dar mai ales bisericile închinate lor și sărbătorile rânduite în cinstea lor.
Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, împreună cu toate cetele îngerești sunt apărătorii noștri, care se străduiesc să ne ajute întru mântuirea noastră. De aceea, trebuie să ne rugăm să ne fie alături în cele ce ne sunt de folos. În definitiv, fiecare creștin trebuie să aibă o evlavie față de îngerul său păzitor. Nu mai mare decât rânduiesc învățăturile Bisericii, așa cum s-a amintit mai sus, dar nici mai mică. Așa cum la slujbe ne rugăm împreună cu îngerii, este bine să nu uităm că sunt alături de noi și în viața de zi cu zi.
