Biserica Ortodoxa praznuieste astazi pe Sfintii Atanasie si Chiril, Arhiepiscopii Alexandriei.

Sfantul Atanasie a trait in secolul al IV-lea. S-a nascut in Alexandria in anul 295. Ca participant la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, l-a combatut pe Arie cu argumente de nezdruncinat. La moartea Episcopului Alexandru, a fost ales Patriarh al Alexandriei la 8 iunie 328. Aici a pastorit 45 de ani. Din cauza ereticilor a suferit 5 exiluri. A trecut la cele vesnice in anul 373. Sfantul Atanasie a scris opere apologetice, dogmatico-polemice, exegetice, istorice si scrisori pascale.

Sfantul Chiril s-a nascut in Alexandria in jurul anului 370. A fost patriarh al Alexandriei intre anii 412 – 444. A participat la Sinodul al III-lea ecumenic de la Efes din anul 431 in care au fost combatute ereziile nestorianismului si pelagianismului. Aici a propovaduit invatatura ortodoxa ca Maica Domnului este Nascatoare de Dumnezeu. Astfel a fost combatuta erezia lui Nestorie. Sfantul Chiril este un scriitor de valoare, iar scrierile sale prezinta o mare importanta dogmatica.

Mai multe amanunte despre viata acestor doi sfinti, ne-a oferit Pr.Conf.Dr. Ion Vicovan de la Faculatatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Sfintii Atanasie si Chiril, Patriarhii Alexandriei, au vietuit si au pastorit Biserica din Alexandria Egiptului in veacurile III-IV. Sfantul Atanasie a avut o pastorire mai deosebita, prin aceea ca a fost foarte lunga, aproximativ 45 de ani, dar cu exceptia ca a suferit 5 exiluri, murind in anul 373 in exil. Despre el se stie ca a avut un rol deosebit de important in cadrul discutiilor hristologice provocate de ereticul Arie, problematica care a fost lamurita la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325. Despre el se stie ca era diacon al Episcopului Alexandru al Alexandriei, de atunci, ca era un foarte bun teolog si un foarte bun cunoscator al Sfintei Scripturi, si ca din cei 318 Sfinti Parintii care au participat la Sinodul I ecumenic, el s-a remarcat in mod deosebit prin apararea Dumnezeirii Fiului Omului. El a introdus termenul de ‘omoousios’= deofiinta, termen care a fost foarte important pentru lamurirea raporturilor dintre Fiul lui Dumnezeu si Dumnezeu Tatal, precum si Duhul Sfant. El a scris o lucrare despre Intruparea Cuvantului, avand un rol esential in precizarea dogmei privind Intruparea Fiului lui Dumnezeu. De la el a ramas celebra fraza ca: ‘Dumnezeu S-a om ca omul sa devina Dumnezeu.’ A avut o intensa activitate: pastorala, misionara, dogmatica. a scris mai multe Epistole. Sfantul Atanasie a ramas in istoria Bisericii ca un mare si fidel aparator al dreptei credinte.

Sfantul Chiril a fost un alt mare ierarh al Patriarhiei de Alexandria. A trait in veacurile IV-V. Dupa cum predecesorul sau, Sfantul Atanasie, a avut un rol determinant la precizarea dogmei despre Intruparea Fiului lui Dumnezeu Care s-a facut om pentru a noastra mantuire, Sfantul Chiril a avut un rol deosebit de important in discutiile generate de ereticul Nestorie, care au constituit si obiectul Sinodului al III-lea Ecumenic de la Efes din anul 431. Sfantul Chiril provenea dintr-o familie de seama din Alexandria. A fost chiar nepotul Patriarhului Teofil al Alexandriei, care fusese inaintea sa. Pentru implicarea sa in viata Bisericii si mai cu seama in disputele hristologice ale vremii, Sfantul Chiril a fost promovat in rangul de patriarh. A avut un rol esential, decisiv la Sinodul al III-lea Ecumenic, ramanad in istoria Sinodului si a Bisericii prin cele 12 Anatematisme ale sale. Sfantul Chiril a avut o activitate literara mai bogata, multe din operele sale fiind traduse si in limba romana. Se cunosc o serie din Omiliile sale, din interpretarile la Scriptura Vechiului Testament, mai cu seama la profeti. Dar si la Noul Testament se pastreaza Comentariul sau sa la Evanghelia dupa Ioan sau la cateva Epistole ale Sfantului Apostol Pavel. Deci, Sfantul Chiril, alaturi de Sfantul Atanasie, sunt printre cei mai de seama episcopi pe care i-a avut aceasta eparhie a Egiptului, avand un rol important in apararea, pastrarea si transmiterea dreptei credinte intr-o vreme cand Biserica era confruntata cu mari erezii.’

Comentarii Facebook


Știri recente