Biserica Ortodoxa praznuieste astazi pe Sfantul Grigore Palama

Sfantul Grigorie Palama s-a nascut in anul 1296 la Constantinopol. Inca din adolescenta a fost atras de viata monahala, fiind intiat in practica ‘rugaciunii inimii’ de Mitropolitul Teolept al Phladelphiei din Asia Mica. In jurul anului 1355 a alcatuit doua tratate despre purcederea Sfantului Duh pentru clarificarea pozitiei ortodoxe, relativizata de un calugar calabrez, Varlaam. Din cauza controversei isihaste este intemnitat intre anii 1343 – 1347. In anul 1347, devenit co-imparat, Cantacuzino elibereaza pe Palama si pe cei sase episcopi intemnitati. Un sinod tinut la Constantinopol alege pe Isidor, Patriarh Ecumenic de Constantinopol, care, la randu sau il hirotoneste Mitropolit al Tesalonicului. Sfantul Grigore Palama a trecut la cele vesnice la data de 13 Noiembrie 1359. Pentru marile sale merite in sintetizarea doctrinei ortodoxe despre energiile divine necreate, Sfantul Grigore Palama a fost canonizat de Biserica Ortodoxa in anul 1368.

Despre personalitatea Sfantului Grigore Palama ne-a vorbit Parintele Profesor Doctor Nicolae Chifar de la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu: ‘Sfantul Grigore Palama a fost un titan, o mare personalitate, si, in acelasi timp, un monah smerit. El a intruchipat in persoana lui pe monahul smerit si pe teologul de exceptie. Originea lui este asiatica, din Asia Mica, dintr-o familie greaca. A venit la Constantinopol unde a avut posibilitatea sa studieze aici pentru ca tatal sau facea parte din aristocratia bizantina, din cercurile politice bizantine. Dar, curios, este faptul ca si tatal lui Sfantului Grigore era un traitor al linistii isihaste. Se aminteste chiar ca intr-una din sedintele de la Palatul Imperial, cand imparatul i-a cerut un sfat si si-a dat seama ca el este cufundat in rugaciunea inimii, l-a lasat pe mai departe sa traiasca in continuare aceasta mare bucurie a comuniunii cu Hristos. Deci, era un demnitar imperial si, in acelasi timp, un isihast. Aceasta mostenire a preluat-o si Sfantul Grigore care s-a calugarit, desi putea sa fie un mare demnitar imperial la Curtea Paleologilor. Sfantul Grigore a preferat sa mearga pe mai departe pe aceasta linie a monahismului, pe linia trairii spiritual, si nu numai el, ci intreaga familie. Dupa ce a murit tatal sau, toata casa, toata mostenirea pe care o dobandise Sfantul grigore Palama a fost indreptata in aceasta directie: maam lui, cele 2 surori, cei 3 frati si o multime din slujitorii casei parintesti au intrat in monahism si au devenit practicanti ai isihasmului. Vedem ca parca a fost randuit de Dumnezeu sa mearga pe aceasat linie si sa se pregateasca pentru a fi un mare dogmatist al isihasmului.’

Comentarii Facebook


Știri recente