Biserica Ortodoxa pomeneste astazi pe Sfantul Ierarh Grigorie Teologul, Arhiepiscopul Constantinopolului

Sfantul Grigorie s-a nascut in cetatea Nazians din Capadochia in jurul anului 328, parintii lui fiind Grigorie si Nona. El a trait in vremea imparatilor Valens (364-378) si Teodosie cel Mare (379-395). A studiat la scolile cele mai de seama din vremea sa cum ar fi cea din Cezareea Capadociei, unde s-a imprietenit cu Sfantul Vasile, la Cezareea Palestinei, la Alexandria si la Atena. A ajuns dascal la Capadocia si a fost facut preot de catre tatal sau. A aparat Biserica de erezia lui Arie prin cele cinci cuvantari ale sale care i-au adus si numele de Teologul. Mai tarziu a fost sfintit episcop, de Sfantul Vasile cel Mare, pentru cetatea Sasima, iar in anul 380 a fost ales in scaunul arhiepiscopal de Constantinopol, fiind recunoscut la Sinodul al II-lea ecumenic din anul 381. Sfantul Grigorie a trecut la cele vesnice, la 25 ianuarie, in anul 389.

Mai multe amanunte ne-a oferit Parintele Conferentiar Dr. Ion Vicovan de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Sfantul Grigorie de Nazianaz a trait in veacul al IV-lea. S-a nascut pe la anul 329 in localitatea Arianz, intr-o familie crestina, parintii sai numindu-se Grigorie si Nona. A studiat in localitatea natala, apoi la Atena unde l-a cunoscut pe Sfantul Vasile cel Mare cu care a legat o stransa prietenie si despre care ambii au scris cuvinte deosebite, ramanand ca model pentru prietenia crestina. Dupa absolvirea studiilor carora le-a acordat o mare atentie, impotriva vointei sale, a fost hirotonit preot. Dupa ce prietenul sau, Sfantul Vasile cel Mare a ajuns Episcop al Cezareei Capadochiei, Sfantul Grigorie a fost hirotonit Episcop de Sasima, o localitate mai mica. In preajma Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol din anul 381, Sfantul Grigorie a ajuns Episcop al Constantinopolului, post din care si-a dat demisia, dupa care, spre sfarsitul vietii, s-a retras in localitatea Nazianz, care i-a dat si numele, slujind ca episcop. Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din anul 451 l-a numit in mod oficial Teologul, fiind unul dintre cei trei sfinti ai Bisericii noastre care poarta acest supranume. A avut o activitate teologica deosebita. S-a remarcat in mod special prin cele 5 Cuvantari teologice, care i-au dat si supranumele de Teologul, cuvantari care au dezbatut problematica Sfintei Treimi: despre Dumnezeirea Fiului si despre Dumnezeirea Duhului Sfant. A tinut mai multe cuvantari, dintre ele cele mai de seama fiind cele de la moartea membrilor familiei sale si de la trecerea la cele vesnice a prietenului sau, Sfantul Vasile cel Mare. A scris o bogata corespondenta, pastrandu-se astazi aproximativ 246 de scrisori, si a fost in acelasi timp si un mare poet, avand o poezie foarte bogata, constand in aproximativ 18.000 de versuri. Intre altele, el spunea ca cel mai mare bine pe care poate sa-l faca omul este tocmai acela de a savarsi binele si ca cel mai frumos lucru pe care il poate dobandi un om este sa-L posede pe Dumnezeu si el sa fie al lui Dumnezeu.’

Comentarii Facebook


Știri recente