Biserica Ortodoxă îl sărbătorește pe Sfântul Grigorie Palama mâine, 14 noiembrie. Arhiepiscopul Tesalonicului este sărbătorit în a doua duminică a Postului Mare.
Conform informațiilor biografice despre inițiatorul isihasmului (grecescul „hesychia” înseamnă calm, liniște), oferite de Preot Prof. Dr. Dumitru Stăniloae în „Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama” (Sibiu, 1938 și București, 1993), arhiepiscopul Tesalonicului s-a născut în Constantinopol, în anul 1296. Tatăl său, un important demnitar la curtea lui Andronicus al II-lea Paleologul (1282-1328), a murit, lăsându-l orfan încă de mic pe Grigorie. Tutorele său a fost chiar Andronicus, care spera că Grigorie va opta pentru o carieră politică. Însă, în anul 1316 sau 1318, tânărul Grigorie s-a retras în Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped, unde a și fost călugărit. A mai viețuit și în alte două așezăminte monahale: Lavra „Sfântul Atanasie Athonitul” și Schitul Glossia. Aici a deprins practica rugăciunii inimii, isihasmul devenind pentru el un mod de viață. În anul 1326, datorită amenințării invaziei turce, s-a retras în Tesalonic, împreună cu ceilalți viețuitori ai schitului. La Tesalonic a fost hirotonit. Deceniul următor începe controversa isihastă, adversarii Sfântului Grigorie fiind monahul Varlaam (care susținea imposibilitatea cunoașterii lui Dumnezeu, în afara unui demers teologic speculativ, și experierii slavei divine) și discipolii acestuia: călugărul bulgar Akyndinos, Patriarhul Ioan XIV Kalekas (1341-1347), chiar și împăratul Andronicus III Paleologul (1328-1341). Susținând un creștinism intelectualist, Varlaam ridiculiza învățăturile monahilor athoniți, despre metodele rugăciunii și despre lumina necreată, care defineau experiența ascetică și mistică a isihaștilor. Sfântul Grigorie devine apologet al isihasmului și, implicit, al Ortodoxiei, formulându-și viziunea ascetică și mistică în „Triade în apărarea sfinților isihaști” (1338) și „Tomul Aghiorit” (1340). Sinodul de la Constantinopol din 1341, desfășurat la Biserica „Sfânta Sofia”, a fost de acord cu punctul de vedere al Sfântului Grigorie, și anume că, inaccesibil în esența Sa, Dumnezeu Se descoperă și poate fi cunoscut prin energiile Sale necreate. Însă disputele dintre Palamiți și Varlaamiți au continuat până într-acolo încât, în 1344, Sfântul Grigorie a fost întemnițat. În 1347, a fost eliberat și numit Arhiepiscop al Tesalonicului. În 1351, Sinodul din Vlaherne a apărat cu solemnitate caracterul ortodox al învățăturilor sale. Sfântul Grigorie Palama a adormit întru Domnul la 14 noiembrie 1359. În 1368, a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol, sub Patriarhul Filotei (1354-1355, 1364-1376), care a scris viața și cântările închinate sfântului. Așa cum precizează un interpret al rânduielilor din Triod, „canonizarea Sfântului Grigorie Palama și instituirea sărbătorii sale în a doua duminică a Postului Mare, îndată după Duminica Ortodoxiei, consacrau deciziile celor două sinoade isihaste de la Constantinopol, din anii 1341 și 1351, drept însăși expresia Ortodoxiei și a marii tradiții dogmatice bizantine” (Makarios Simonopetritul).
