Sfântul Grigorie Luminătorul, Episcopul Armeniei, s-a născut, după unele izvoare, în anul 240, iar după altele, în 257, într-o familie înrudita cu familia regală a Armeniei. La îndemnul regelui Persiei, tatăl său, Anak, l-a ucis pe regele Khosrov, conducătorul part al Armeniei, care, înainte de a muri, a ordonat executarea ucigașului său și a întregii sale familii. Sfântul Grigorie a fost salvat, fiind dus de către o rudă în Cezareea Capadociei. Aici a cunoscut credința creștină și s-a convertit.
La vârsta maturității, s-a căsătorit cu fiica unui nobil din Cezareea pe nume Maria, cu care a avut doi copii: Ortan și Arostan. După moartea soției, Sfântul Grigorie s-a întors în Armenia pentru a propovădui acolo Evanghelia Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mai întâi însă, Grigorie a ales să slujească lui Tiridat, fiul regelui ucis de tatăl său, tocmai pentru păcatul părintelui său, dar fără a-și dezvălui identitatea. Tiridat, susținut de prietenul său Dioclețian, împăratul Romei, reușește să devină rege al Armeniei, domnind între anii 287-330. În acest context, Sfântul Grigorie se întoarce în patria sa și refuză aducă jertfă zeilor. Sfântul Grigorie Luminătorul propovăduind cuvântul Evangheliei a fost arestat și supus la o serie de chinuri. Văzând că nu are niciun rezultat în ceea ce privește determinarea Sfântului Grigorie de a apostazia, regele Tiridat poruncește să fie aruncat într-o groapă, în orașul Artaxat, plină de gunoaie, de șerpi și de viermi. Acolo a trăit în mod miraculos Sfântul Grigorie timp de 14 ani, doar cu puțină pâine pe care i-o dădea în secret în fiecare zi o văduvă din acest oraș.
În aceeași perioadă, Dioclețian declanșează cea mai mare persecuție din istoria creștinismului. Din această cauză, mulți creștini și-au căutat refugiul în afara granițelor Imperiului Roman, între aceștia aflându-se și un grup de treizeci și șapte de fecioare, care s-au refugiat în Armenia. În urma martiriului celor 37 de fecioare, regele Tiridat înnebunește și are comportamentul animalelor sălbatice. Sora regelui, Cusaroducta, primește de la Dumnezeu vestea, într-un vis, că singura salvare pentru vindecarea fratelui său este scoaterea din groapă a Sfântului Grigorie, de care mai toată lumea uitase.
Sfântul Grigorie este scos din groapa în care a stat 14 ani și prima sa grijă este înhumarea creștinească a trupurilor fecioarelor, care de noua zile stăteau neîngropate. Regele Tiridat s-a pocăit pentru păcatul uciderii celor 37 de fecioare, convertindu-se la creștinism.
Sfântul Grigorie merge în Cezareea Capadociei, unde arhiepiscopul Leontie îl hirotonește episcop pentru Armenia, după ce, tot aici, în tinerețea sa, primise hirotonia în treapta de preot. Sfântul Grigorie se întoarce în Armenia cu mai mulți preoți din Capadocia, împreună cu care continuă lucrarea de convertire a armenilor la creștinism.
Sfântul Grigorie Luminătorul este considerat autorul scrierii armene și traducătorul Bibliei în limba armeană. Înaintat în vârstă, Sfântul Grigorie participă la Sinodul Ecumenic din 325 și semnează al treizeci și șaselea Părinte din cei 318 prezenți la cel dintâi Sinod Ecumenic. A trecut la Domnul la scurt timp, în același an.
Sfântul Grigorie Luminătorul este ocrotitorul Paraclisului din cadrul Reședinței Patriarhale.
