Biserica Ortodoxă îl cinstește astăzi pe Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului

În data de 13 noiembrie, Biserica Ortodoxă îl cinstește pe unul dintre cei Trei Ierarhi ai Bisericii, Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului. Personalitate aleasă, orator și exeget de neegalat, Sfântul Ioan Hrisostom este iubit și cinstit în toate Bisericile creștine.

Sfântul Ioan Gură de Aur provine din Antiohia, orașul cosmopolit de pe malul fluviului Oronte. Deși are cei mai mulți biografi dintre toți sfinții părinți, nu cunoaștem data exactă a nașterii sale. S-a convenit a fi între 344-354, probabil în 348. Aparținea unei familii cultivate și înstărite, tatăl său, Secundus, fiind militar de rang înalt. Prima educație a primit-o sub îndrumarea mamei sale, Antusa, care a rămas văduvă îndată după nașterea fiului ei. Va studia oratoria cu celebrul Libanius, filosofia cu Andragathius, iar teologia cu Diodor de Tars. Virtuțile de care dădea dovadă tânărul Ioan, și pe care știuse să și le dezvolte, îl făceau apreciat de către toți profesorii. Va primi botezul la vârsta de 18 ani, ca pe o pecete a vieții spirituale, iar la 21 va fi hirotonit citeț de către patriarhul Meletie al Antiohiei. Atras de viața monahală, se va retrage în pustie, unde va petrece patru ani în deplină asceză și rugăciune. Se va reîntoarce la Antiohia, unde va fi hirotonit diacon în 381, de către Meletie, și preot în 386, de către Flavian, aceștia fiind dornici de a avea un cler cultivat. Acum va scrie lucrarea „Despre preoție”, unde accentuează înălțimea slujirii preoțești. În anul 397, Nectarie, arhiepiscopul Constantinopolului, moare. Astfel, pe 26 noiembrie 398, Sfântul Ioan va fi hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului de Teofil al Alexandriei, viitorul său dușman. Acum, ca și mai înainte, vedea predica și îndrumarea spirituală ca pe cea mai mare datorie a sa. Lumea se îmbulzea la cuvântările sale. A încercat să reorganizeze serviciile de asistență și îngrijirea bolnavilor, acordându-le sume de bani sporite. Paralel, a redus cheltuielile pentru construcțiile bisericești și a supus întreaga administrație bisericească unei revizuiri contabile. Aceste măsuri atrag disprețul și ura clericilor și a păturii superioare, obișnuite cu fastul foștilor arhiepiscopi. Această ură a crescut în 401, după sinodul de la Efes, când Ioan a destituit șase episcopi pe motiv de simonie. Luxul și depravarea împărătesei Eudoxia îl aduc pe Ioan în conflict cu ea. În același timp, invidios pe comportamentul energic al Sfântului Ioan și din cauza unor învinuiri pe care acesta i le făcuse în niște chestiuni de ordin bisericesc, Teofil al Alexandriei îl va acuza, la rândul său, pe arhiepiscopul de Constantinopol în sinodul de la Stejari (august 403). Cu 46 de capete de acuzare, Ioan a fost depus din treaptă. Deși exilat în Bythinia, la protestele poporului și la insistențele împărătesei, Ioan este chemat înapoi a doua zi. Pacea durează două luni, iar pe 9 iunie 404, i se spune să plece din oraș, fiind exilat în Kukusus, Armenia. Aici va sta trei ani, reușind să atragă prin predicile sale întreaga Biserică a Antiohiei. De aici va fi trimis la Pytius, în estul Mării Negre. Bolnav și obosit de atâta ură și nedreptate, Ioan va muri pe drum, la Comana (în Pontus), pe 14 septembrie 407, mulțumind lui Dumnezeu pentru întreaga sa viață: „Slavă lui Dumnezeu pentru tot. Amin”. Întrucât la 14 septembrie cinstim Înălțarea Sfintei Cruci, pentru a nu fi umbrită de această sărbătoare, ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Gură de Aur a fost mutată în 13-a zi din luna noiembrie.

În anul 438, pe 27 ianuarie, Teodosie al II-lea, fiul lui Arcadiu, a ordonat întoarcerea solemnă a moaștelor sfântului, care au fost înmormântate apoi în Biserica Apostolilor din Constantinopol. În 1204, în timpul jefuirii Constantinopolului de către cavalerii latini din cea de-a patra cruciadă, moaștele Sfântului Ioan au fost luate la Vatican, iar după 800 de ani de la acel eveniment, cinstitul său trup a fost readus la Constantinopol. În octombrie 1997, Cardinalul Florenței, Silvano Piovanelli, cu prilejul vizitei la București, a dăruit Bisericii Ortodoxe Române o părticică din moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur, care se află momentan în paraclisul „Sf. Ecaterina”, al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, din București.

Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur este liturghia cel mai des folosită în Biserica Ortodoxă Română, dar și în Bisericile Ortodoxe care aparțin ritului bizantin. Ioan Gură de Aur a reușit să sistematizeze, să adune într-un formular diversele rugăciuni și acte cultice, inspirându-se, se pare, din cultul diverselor Biserici din zona siriană și folosind drept bază o veche rânduială denumită „a Apostolilor”. Deși originea hrisostomică a Liturghiei pe care o celebrăm astăzi a fost adesea contestată, mulți teologi au arătat, pe baza similitudinilor dintre rugăciunile din liturghie și teologia ce răzbate din scrierile sale, paternitatea hrisostomiană a liturghiei.

Comentarii Facebook


Știri recente