Biserica noastra praznuieste astazi si pe Sfantul Episcop Bretanion de Tomis

Despre viata si activitatea acestui sfant au ramas destul de putine stiri. El a pastorit Biserica din Tomis in secolul al IV-lea, cand pe tronul imperial al Constantinopolului se afla imparatul Valens, sustinator al ereziei ariene. A aparat credinta ortodoxa impotriva acestei erezii si a avut legaturi cu Sfantul Vasile cel Mare, sfant care s-a interesat intens si de crestinii de la Dunare.

Domnul Emilian Popescu, profesor la Catedra de Bizantinologie din cadrul Facultatii de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi, ne-a spus ca: ‘Originile crestinismului romanesc sunt foarte vechi, din timpul Sfintilor Apostoli Andrei si Filip care au propovaduit Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos in Scytia Minor, Dobrogea de astazi, si care au intemeiat aici primele comunitati crestine cu conducatorii respectivi. Dar, stirile documentare referitoare la organizarea concreta a Bisericii, a comunitatii crestine infiintate de cei doi apostoli aici, nu sunt vizibile decat catre sfarsitul secolului al III-lea, cand apar primele mentiuni, mentiuni care nu se gasesc in documente, ci in acte ale martirilor, care au de cele mai multe ori si elemente adaugate ce nu prezinta autenticitate absoluta. Acele mentiuni care nu pot fi puse la indoiala nicidecum dateaza din a doua jumatate a secolului al IV-lea. Acest lucru se refera la primul Episcop de Tomis care s-a numit Bretanion sau Vetranion care a pastorit Biserica din Tomis si din intreaga Dobroge intr-o perioada destul de grea, cand una dintre cele mai periculoase erezii, arianismul, facea ravagii fiindca a fost sustinuta de imparat. Episcopul Bretanion era un prieten de-al Sfantului Vasile cel Mare, din Capadochia, care s-a ingrijit de misiunea Bisericii nu numai de Eparhia sa, ci si din alte parti, trimitand misionari in aceste regiuni locuite de crestini. Astfel, Sfantul Vasile cel Mare l-a trimis pe Bretanion in Dobrogea, ajutandu-l ulterior in misiunea Bisericii din Scytia Minor si de dincolo de Dunare. Bretanion este prezentat de izvoarele istorice ca o adevarata personalitate plina de sfintenie. De aceea, a fost trecut in randul sfintilor inca din primele veacuri: in calendarul local si apoi in

calendarul general al sfintilor al Bisericii vechi in data de 25 ianuarie. Acest sfant a dat stralucire Bisericii in acele timpuri. Sfantul Bretanion a condus intreaga Dobroge si a facut misiune dat fiind faptul ca nu intreaga populatie a provinciei Scytia Minor era crestina. De asemenea, a desfasurat o bogata activitate misionara printre populatiile barbare, in general printre goti, care treceau sau navaleau in aceasta provincie. In a doua jumatate a secolului al IV-lea, arianismul s-a accentuat si in aceasta zona, cu ocazia vizitei pe care imparatul Valens a facut-o la Tomis unde a dorit sa impuna aceasta erezie. Istoricii timpului ne relateaza aceasta intamplare: faptul ca imparatul a venit la Tomis a trezit multa curiozitate; in fata intregului popor, adunat la Catedrala, imparatul Valens i-a cerut Episcopului Bretanion sa paraseasca dreapta credinta, ortodoxia care era stabilita la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325) si sa treaca de partea arienilor, a ereticilor; Episcopul Bretanion a avut curajul sa-l infrunte pe imparatul Valens si sa apere cu argumente Ortodoxia stabilita la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Exista de asemenea pretuiri ale Episcopului Bretanion chiar din partea Sfantului Vasile cel Mare. Nu trebuie sa uitam ca intre Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Bretanion a existat o corespondenta in ceea ce priveste stramutarea moastelor Sfantului Sava din Scytia Minor in Capadochia, corespondenta din care reiese pretuirea de care se bucura Episcopul Bretanion din partea Sfantului Vasile cel Mare. Acest moment este o dovada a legaturilor Bisericii noastre vechi cu unul dintre cei mai mari parinti ai Bisericii. Aceasta personalitate, Sfantul Bretanion, nu a fost singulara. Dupa el au fost si alti ierarhi care au incununat scaunul de Tomis ceea ce a dus la ridicarea eclesiala la sfarsitul secolului al IV-lea de catre imparatul Teodosie cel Mare la rangul de Arhiepiscopie autocefala.’

Comentarii Facebook


Știri recente