Biserica hunedoreană din Tomnatecu de Jos de altădată

Ținutul Hunedoarei deține un bogat tezaur de spiritualitate românească pe care îl considerăm valorificat numai într-o proporție infimă. „Țara Pădurenilor” ascunde mărturii despre civilizația dacică, viața creștină a unui popor născut cu aportul Romei imperiale până la tumultuosul Ev Mediu al cruciadelor târzii, începuturile epocii moderne declanșate de venirea austriecilor, opoziția autohtonilor români prin răscoala condusă de Horea și până spre perioada contemporană, atunci când spiritul românesc a căpătat dimensiunile culturale firești.

Hunedoara are o sumă de monumente care din nepăsare se distrug tot mai repede. Un astfel de exemplu este al bisericii de lemn din Tomnatecu de Jos, localitatea Bulzeștii de Sus. Potrivit unei însemnări pe un „Apostol” tipărit la Blaj în 1814, lăcașul a fost ridicat între 12 iunie 1839 și 2 martie 1842, cu hramul „Sfântul Nicolae”, în vremea episcopului „neunit”, adică ortodox, al Ardealului, Vasile Moga, a protopopului Iosif Bața al comitatului Zarandului și a preotului Nicolae Toma. Aceleași informații le găsim pe pisania așezată pe peretele sudic al altarului, în care mai sunt enunțați cei care au sprijinit la ridicarea bisericii, precum Gligorie Costan, din Vidra de Sus, județul Alba, și obștea satului. Lăcașul a fost construit în formă de navă, cu o absidă decroșată poligonală, în patru laturi, cu o turlă patrulateră cu rol de clopotniță pe pronaos și cu un pridvor în dreptul ușilor de acces aflate în apus și miazănoapte. A fost zugrăvit de „Silaghi din Abrud cu fiii” și alți meșteri din Cluj. Icoanele împărătești, vechi din sec. al XVIII-lea, au fost reînnoite în 1858. După zugrăvire, biserica a fost sfințită la 15 august 1845. Totuși, acest lăcaș a urmat altei biserici. Potrivit unei inscripții de pe o cruce așezată pe un stâlp al cerdacului, în care era săpat „văleat 1784 august 23” și „popa Nicolae”, se pare că ar fi vorba de o ctitorie din lemn a obștii satului, renovată în preajma răscoalei lui Horea. De asemenea, biserica veche este menționată atât în conscripțiile din anii 1733, 1750, 1761-1762 și 1828-1831, cât și în harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773). Aceasta se pare că s-a aflat în vecinătatea celei de astăzi.

O altă biserică, mai veche, a funcționat în punctul „Blidariu”, se pare, până în secolele XVIII-XIX. Aflată într-o zonă părăsită, cu un acces extrem de anevoios, Biserica „Sfântul Nicolae” de la 1845 s-a prăbușit în anul 2006, după mutarea clopotelor la biserica nouă din Brad și a ușilor împărătești la Muzeul Etnografic din Crișcior. Fotografia-document pe care o prezentăm arată Biserica „Sfântul Nicolae” din Tomnatecu de Jos așa cum era în perioada interbelică și pe care astăzi nu o mai putem admira.

(Articol publicat în Ziarul Lumina din 11 septembrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente