În Duminica a XIII-a după Rusalii, prima duminică după praznicul Adormirii Maicii Domnului, zi în care în Patriarhia Română s-a serbat ‘Duminica românilor migranți’, Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, a târnosit noua biserică cu hramurile ‘Sfântul Mare Mucenic Gheorghe’ și ‘Sfânta Muceniță Filofteia’ din Parohia bihoreană Tărcăița, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Transilvania.
Atestată documentar pentru prima dată în anul 1588 cu numele de Tarchanichia, iar în 1692, cu numele de Tarkaicza, localitatea Tărcăița se află în sud-vestul județului Bihor, la poalele Munților Codru Moma, pe valea cu același nume, la granița cu județul Arad, la o depărtare de 11 km de municipiul Beiuș și la 20 km de stațiunea montană arădeană Moneasa, într-un cadru natural deosebit de pitoresc.
Piatra de temelie a bisericii din Tărcăița a fost pusă în anul 2005, în timpul păstoririi actualului paroh Eugen Jude, omul ‘care sfințește locul’, providențial pentru această parohie, iubitor de carte, absolvent a nu mai puțin de trei facultăți – Facultatea de Teologie, Facultatea de Drept, Facultatea de Mediu -, actualmente lector în cadrul Universității din Oradea și doctorand al Universității ‘Babeș-Bolyai’ din Cluj-Napoca, harnic și iscusit gospodar.
Instalație de încălzit sub podeaua de granit
Noua biserică este amplasată în vecinătatea vechii biserici din lemn a satului, monument istoric ce datează din anul 1796, fiind construită în plan treflat, cu un impozant turn deasupra pronaosului. În interior, sfântul lăcaș a fost împodobit cu o frumoasă pictură în frescă realizată de zugravii Daniela și Cornel Bănică din Buzău.
De asemenea, biserica a fost înzestrată cu un splendid iconostas și mobilier din lemn de stejar, sculptat de preotul Movilă din Târgu Neamț, cu trei candelabre noi, cu două clopote, unul în greutate de 300 de kilograme, iar altul, de 600 de kilograme, turnate la Târgu Mureș, cu pardoseală din granit, sub care a fost introdusă o modernă instalație de încălzire, cu ferestre din lemn stratificat și vitralii.
În fața bisericii, s-a montat un gard din fier forjat, iar în curte s-au turnat alei și trotuar, s-au amenajat spații verzi din gazon natural, toate acestea amplificând frumusețea și monumentalitatea acestei biserici de țară, pe de o parte, iar pe de alta, evidențiind devotamentul și jertfelnicia celor 80 de familii de credincioși, în frunte cu părintele lor.
Costul întregii lucrări se ridică la aproape 700.000 de lei, bani proveniți în cea mai mare parte de la credincioșii parohiei, în special de la fiii satului aflați la muncă în Spania și Italia, și care în felul acesta și-au adus obolul și prinosul lor de recunoștință pentru propășirea lor materială de care i-a învrednicit Dumnezeu, reîntorși cu această ocazie în satul natal, pentru a fi părtași la acest eveniment unic din istoria acestuia.
Târnosirea bisericii, un moment unic
După slujba de târnosire și săvârșirea Sfintei Liturghii de către Preasfințitul Sofronie, într-un frumos sobor de unsprezece preoți și trei diaconi, s-a dat citire, de către părintele protopop al Beiușului, Ioan Balint, a unui hrisov, întocmit special pentru acest eveniment, prin care a adresat cuvântul de bun-venit ierarhului Oradiei în această parohie, evocând totodată, ca un arc peste timp, vrednicia credincioșilor din Tărcăița, care au ridicat biserica din lemn, precum și a celor de azi, care în numai cinci ani au înălțat biserica din zid.
Părintele paroh Eugen Jude a subliniat importanța evenimentului târnosirii, determinată de unicitatea acestuia: ‘Un eveniment unic prin însemnătatea sa, ce marchează viața celor care au șansa să-l trăiască, deoarece nu toate generațiile se învrednicesc să fie părtașe la jertfa de a zidi o biserică și la bucuria de a târnosi o biserică nouă’.
Părintele Eugen Jude a mulțumit, mai întâi, lui Dumnezeu, pentru tot ajutorul primit pe întreaga durată a desfășurării lucrărilor: ‘El este cel care ne-a întărit, El este cel ce ne-a dat puterea, el este cel care călăuzește pașii noștri spre mântuire în toate zilele vieții noastre’. A mulțumit apoi Preasfințitului Sofronie pentru ‘cinstea de a fi în mijlocul nostru pentru a binecuvânta ostenelile noastre’, căruia i-a adresat apoi urarea de bun-venit în Parohia Tărcăița cu cuvintele Scripturii: ‘Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului’, arătând că ‘astăzi împreună cu noi se bucură și sufletele celor adormiți în credința noastră străbună, sufletele celor care au nădăjduit că într-o bună zi, în acest sat, chiar dacă un pic mai retras, chiar dacă cu familii mai puține, se va naște o nouă biserică, un nou lăcaș, în care noi, creștinii, să-L lăudăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu’. În continuarea cuvântării, părintele paroh și-a exprimat recunoștința și aprecierea față de credincioșii din parohia sa, ‘oameni cu inima de aur’, care l-au ascultat și l-au urmat pe drumul dăruirii și al jertfelniciei, față de membrii Consiliului Parohial, ‘oameni jertfitori’, care ‘au luptat pentru biserică cu timp și fără de timp’. A mulțumit lui Aurel Dan Ilie, primarul comunei Tărcaia, fiul al Parohiei Tărcăița ‘care a luptat din tot sufletul ca noi să ne bucurăm astăzi de această biserică’, membrilor consiliului local, ‘care au făcut tot ce au putut ca să fim ajutați’, precum și tuturor celor care au participat cu mult sau cu puțin la zidirea acestei biserici.
Ciclicitatea istoriei
La sfârșitul programului liturgic, Preasfințitul Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a abordat trei teme importante: tâlcuirea, pe scurt, a principalelor învățături duhovnicești ce se desprind din pericopa evanghelică a zilei, etnogeneza poporului român și vocația de ctitor de biserici a neamului românesc.
Pornind de la formula liturgică ‘Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a zidit-o dreapta Ta, și o desăvârșește pe ea’, formulă rostită de arhiereu în cadrul Trisaghionului de la Sfânta Liturghie, Preasfințitul Sofronie a arătat că via pentru care se imploră cercetarea, binecuvântarea și desăvârșirea lui Dumnezeu este lumea. ‘De această vie, a lui Dumnezeu, în care noi toți suntem boabe de struguri, este vorba în Evanghelia ce s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie’. Lucrătorii cei răi au pus stăpânire pe via Domnului, alungând sau omorând solii trimiși de Stăpânul, aceștia fiind ‘profeții cei din vechime’. În cele din urmă, lucrătorii cei răi îl omoară și pe fiul proprietarului de vie, făcându-se stăpâni, prin uzurpare, peste via Domnului. În această pildă, Mântuitorul ‘vorbește despre viitorul Său, despre ceea ce urma să I se întâmple Lui’, fiind o pildă ‘cu un puternic caracter profetic’. Din încheierea pericopei evanghelice aflăm că trebuia să se întâmple toate acestea: ‘Fiul lui Dumnezeu trebuia să moară pentru ca să vină în via Domnului neamurile, din care și neamul nostru face parte’.
Poporul român, așezat la marginea dinspre răsărit a imperiului roman ‘s-a format prin colonizarea Daciei cu coloniști veniți din toată lumea romană, îndeosebi din părțile asiatice răsăritene’, care au fost binecuvântate cu ‘strălucirea Luminii celei Mari’. Coloniști au mai venit și din partea ‘extrem occidentală a Imperiului Roman, din Hispania și Lusitania, din Peninsula Iberică’. Cei veniți din răsărit au adus cu ei creștinismul ‘aruncând sămânța Evangheliei în pământul Daciei. Așa s-a format poporul român’. În contextul actual, când foarte mulți fii ai neamului s-au îndreptat spre țări din bazinul mediteraneean, preponderent spre cele locuite de ‘popoare neolatine’, se poate vorbi de o ‘ciclicitate a istoriei’. Astfel, ‘strănepoții coloniștilor de odinioară au plecat acum pentru a-și rândui un rost mai bun pentru familiile lor, ajutându-i și pe cei rămași acasă’, a arătat Preasfințitul Sofronie.
‘Un neam de preoți și de biserici’
Prin participarea la evenimentul târnosirii acestei biserici, participanții au fost martorii unui eveniment istoric. ‘Istoric, pentru că neamul nostru românesc este un neam, care, în special în Ardeal, în Banat, în Crișana și în Maramureș, a fost numit de marele Iorga, un neam de preoți și de biserici. Dar și dincolo de Carpați, în Țara Românească și Moldova, ne-am dovedit a fi un neam cu vocație de ctitori’. În timp ce țările Europei au făurit monumente de arhitectură și de cultură, bucurându-se de pace și liniște, ca urmare a stavilei puse în fața expansiunii islamice spre inima Europei de către Țările Române, ‘istoria noastră se scrie, în primul rând, prin bisericile ctitorite de înaintași’. Efortului ctitoricesc de biserici și mănăstiri al vrednicilor înaintași se adaugă și ctitoria de la Tărcăița: ‘Acestei salbe de biserici și mănăstiri, v-ați adăugat și dumneavoastră, cei din Tărcăița, și nu ați fost mai prejos de strămoșii voștri care, în vremuri grele, au ridicat lui Dumnezeu o biserică din lemn, iar dumneavoastră, acum, i-ați înălțat biserică de zid, punând-o în cununa de nestemate a Maicii Domnului, care ocrotește țara noastră, pe care a numit-o, în mod tainic, Grădina sa’.
La sfârșitul cuvântării, după ce a explicat mai întâi celor prezenți cum să intre și cum să se închine în Sfântul Altar, Vlădica Sofronie a încheiat, spunând: ‘Astăzi, sărutând cu evlavie Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, aveți posibilitatea să întregiți bucuria din sufletele voastre, nu numai prin participarea la Sfânta Liturghie, ci și atingerea de cele sfinte, ca să vă sfințiți și să vă întoarceți plini de binecuvântare cerească la casele voastre și la rosturile voastre. Cei care munciți peste hotare să vă încărcați duhovnicește cu toată binecuvântarea Bisericii de acasă. Acolo unde mergeți, căutați Sfânta noastră Biserică ce vă stă la dispoziție, vă așteaptă, ca aceeași binecuvântare ce o primiți acasă să o puteți primi și acolo, în unitate sfântă de credință și de neam’.
În cadrul Sfintei Liturghii, după Rugăciunea Amvonului, Întâistătătorul Episcopiei noastre a hirotesit pe părintele paroh Eugen Jude, pentru vrednicia și spiritul de sacrificiu dovedite, întru iconom-stavrofor.
După săvârșirea Sfintelor Slujbe, întreaga suflare prezentă la acest eveniment deosebit a fost invitată la o agapă frățească, pentru a împlini bucuria zilei.
