Biserica de la Curtea Veche din Capitală își serbează hramul istoric

Bucureștiul păstrează numeroase monumente de artă religioasă și medievală, printre care o serie de biserici și mănăstiri datând din secolul al XVI-lea, de când orașul a devenit reședință statornică a voievozilor munteni. Biserica ‘Buna Vestire’ de la Curtea Veche este una dintre aceste bijuterii arhitecturale.

Printre cele mai importante monumente se găseau, în chip firesc, bisericile construite la vechea curte domnească (numită după părăsirea ei, în 1775, Curtea Veche), lăcașuri din care se mai păstrează azi în ființă doar Biserica ‘Buna Vestire’, numită în trecut ‘biserica domnească mare’ sau ‘biserica de jos’ spre a se deosebi de ‘biserica de sus’ cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul construită în sec. al XVII-lea și demolată în sec. al XIX-lea. În timp, Biserica ‘Buna Vestire’ a primit și hramul ‘Sfântul Antonie’.

În documentele vremii

În Pisania Bisericii ‘Curtea Veche’ se spune: ‘Această sfântă și dumnezeiască beserică, unde se cinstește hramul Blagoveștenia preaslăvitei Născătoarii de Dumnezeu și pururea Fecioarii Mariei, din temelia ei iastă zidită de bătrânul Mircea Vodă și în urmă de fiiu-său, Pătrașcu Vodă cu Radu și Mircea cel Tânăr, o au înfrumusețat și o au zugrăvit.’

De asemenea, cronica Țării Românești, redactată pe la mijlocul secolului al XVII-lea și un document din 13 mai 1563 afirmă că Mircea Ciobanul este ctitorul bisericii domnești din București. Paternitatea domnitorului asupra lăcașului este întărită și de tabloul votiv aflat pe latura nordică a peretelui unde este pictat chipul său și al Doamnei Chiajna. Pe lângă faptul că a ridicat această biserică, domnitorul a întreprins și ample lucrări de restaurare la vechea reședință domnească din București.

Știm cu certitudine că ctitorul celei mai vechi biserici din capitala României este domnitorul Mircea Ciobanul (1545-1554; 1558-1559). Mircea Ciobanul, fiul lui Radu cel Mare, a urcat pe tronul Țării Românești la 17 martie 1545. Domnia lui a fost marcată de multe lupte pe plan intern, din cauza comploturilor și uzurpatorilor. Acesta s-a căsătorit cu Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareș, în iunie 1546. Dintre copiii lor menționăm pe Radu, Petru cel Tânăr care i-au urmat la domnie, Mircea, Marina.

În 1550, domnitorul Mircea Ciobanul a fost trimis de către Poartă într-o expediție împotriva lui George Martinutzzi, în Ardeal, expediție eșuată, se pare. Din cauza expediției nereușite și a intrigilor, la 28 februarie 1554, sultanul semna ordinul de mazilire al domnitorului, iar în martie este îndepărtat de pe tron, trimis la Constantinopol și de acolo expulzat în Etiopia.

El va recâștiga sprijinul Porții, astfel că în februarie 1558 va reveni pe tronul Țării Românești. În 1559, la 25 septembrie, Mircea Ciobanul trecea la cele veșnice.

Domnitor la 12 ani

Mircea Ciobanul a ctitorit în a doua domnie, în anul 1559, biserica domnească de la Curtea Veche, în care la sfârșitul lunii septembrie a aceluiași an a fost și înmormântat. După moartea sa, înfrumusețarea și pictarea bisericii au fost făcute de fiul său, Petru cel Tânăr (1559-1569). Petru cel Tânăr, fiul lui Mircea Ciobanul, s-a căsătorit cu Elena Cherepovici la 22 august 1563, fiica unui dregător din Ardeal, sârb de origine. Căsătoria nu a durat decât cinci luni, astfel că în anul 1564 tânăra doamnă se întorcea acasă. În urma mariajului au avut o fiică pe nume Tudorița. Când a urcat pe tronul Țării Românești, după moartea tatălui său în 1559, acesta avea numai doisprezece ani. Confirmarea de la poartă a primit-o la 24 octombrie 1559. Acesta a domnit sub tutela mamei sale, Doamna Chiajna, care avea legături puternice la Constantinopol întreținute cu biruri grele. Dorind să intre în legături de rudenie cu familia Cantacuzinilor, Doamna Chiajna își va mărita una din fiice cu un membru al acestei familii, însă mariajul nu a durat, astfel că puternica familie a Cantacuzinilor a devenit un mare dușman al familiei domnitorului Petru cel Tânăr. După ce Doamna Chiajna a căzut în dizgrația turcilor, la 31 mai 1568, Petru cel Tânăr a fost chemat la Constantinopol pentru plata tributului, dar după ce a predat plata, la 2 iunie, a fost arestat și împreună cu mama sa au fost expulzați în Siria, apoi în Asia Mică. A trecut la Domnul, în orașul Koneih, la 19 august 1569, se pare otrăvit. Piatra de mormânt se păstrează la Biserica ‘Schimbarea la față’ din Koneih.

Plecăciune către ctitori

Hramul istoric închinat Bunei Vestiri al bisericii domnești de la Curtea Veche a fost sărbătorit pentru prima dată în anul 1560 în timpul domniei lui Petru cel Tânăr. Astăzi, sărbătorim pentru a 450-a oară Hramul Bunei Vestiri la cea mai veche biserică a Capitalei noastre, unde ne plecăm înaintea ctitorilor care ne-au lăsat acest loc de închinare și de slăvire a lui Dumnezeu Cel Unul în Ființă și întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea cea de o Ființă și Nedespărțită.

Doamna Chiajna, adevăratul ctitor

Dacă privim cu atenție cele prezentate mai sus ne putem da lesne seama că de fapt cea care a ctitorit biserica de la Curtea Veche este fiica marelui voievod moldovean Petru Rareș, Doamna Chiajna, soția voievodului Mircea Ciobanul, care apare alături de voievodul muntean în tabloul votiv din biserica domnească de la Curtea Veche. Privind cu atenție cele prezentate mai sus putem înainta ipoteza că în anul 1559, când s-a construit biserica, conducerea Țării Românești era în mâinile Chiajnei deoarece Mircea Voievod s-a îmbolnăvit, iar la sfârșitul lui septembrie a și murit. În al doilea rând, Petru cel Tânăr, când a preluat domnia în 1559, avea doar 12 ani, iar conducerea țării a avut-o în continuare mama sa, Doamna Chiajna, care nu a făcut altceva decât să își continue lucrarea de ctitorire a bisericii domnești de la Curtea Veche, înfrumusețând-o și pictând-o până la începutul anului 1560. Astfel, nepoata Sfântului Voievod Ștefan cel Mare al Moldovei a adus spiritul ctitoricesc al Mușatinilor și la Curtea Domnească de la București.(Articol de Pr. Ciprian Apetrei publicat în Ziarul Lumina din data de 25 martie 2010)

Comentarii Facebook


Știri recente