Biserica Boteanu din București acum 100 de ani

La începutul domniei voievodului martir Constantin Brâncoveanu, Bucureștiul nu era atât de mare pe cât ne-am gândi astăzi. În vremea aceea, capitala Țării Românești se întindea între bulevardele Carol, Calea Victoriei, Calea Moșilor și râul Dâmbovița. În mijloc era Curtea Domnească, astăzi lângă Hanul lui Manuc bey. În jurul acesteia erau mahalalele, adică cartierele, care la rândul lor aveau câte o biserică, din care astăzi s-au mai păstrat câteva. Intrarea în București dinspre Târgoviște, vechea capitală, se făcea prin partea de miazănoapte, pe Podul Mogoșoaiei, care astăzi este Calea Victoriei. Această arteră, la vremea aceea, era flancată de câteva bisericuțe, precum metocul Episcopiei Râmnicului (pe locul actualului Atheneu Român), Crețulescu, Biserica Doamnei sau Sf. Dumitru a jurământului. Unele erau din lemn, altele din zid, însă perioada brâncovenească, de relativă pace și prosperitate economică, a determinat o amploare în ridicarea lăcașurilor de cult. Astfel, pe la 1682, în apropierea Podului Mogoșoaiei, astăzi în spatele Bibliotecii Centrale Universitare, jupânul Mihi ridica o biserică de lemn. Deoarece era în mahalaua Boteanului și în apropierea unui falnic brad, în timp, biserica a luat numele de ‘Bradu-Boteanu’. După 80 de ani, urmașii ctitorului, Maxim și Gheorghe, au ridicat pe locul vechii biserici un lăcaș de cărămidă cu hramurile ‘Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul’ și ‘Sf. Gheorghe’. Lăcașul nu a rezistat cutremurelor de la începutul sec. al XIX-lea și în contextul amenajărilor urbanistice inițiate de regele Carol I, între 1908 și 1911 a fost ridicat un alt lăcaș de cult, în formă de cruce și cu trei turle impunătoare. În fotografia de epocă se poate vedea Biserica ‘Bradu-Boteanu’ așa cum arăta acum un secol, fără clădirile împrejmuitoare care astăzi aproape că o sufocă. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 6 februarie 2012)

Comentarii Facebook


Știri recente