BISERICA A BINECUVÂNTAT ȘI CULTIVAT DARUL UNITĂȚII ȘI LIBERTĂȚII NAȚIONALE

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de TE-DEUM oficiată la Catedrala Patriarhală din București, în data de 1 Decembrie 2010, pentru Ziua Națională a României:

Ziua de 1 Decembrie este o zi de recunoștință sau mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru marele dar al unității și libertății naționale, dobândit de poporul român prin credință puternică și luptă jertfelnică de-a lungul a multor secole de suferință creștinește îndurate, prin înțelepciunea și voința fermă a conducătorilor patrioți, civili și clerici, prin vitejia militarilor și prin dorința fierbinte a poporului român de unitate și libertate națională.

Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 a tuturor provinciilor românești într-un stat român unitar a fost încoronarea multor eforturi de afirmare treptată a conștiinței naționale și a dorinței de unitate națională.

Unirea cea Mare de la Alba Iulia a fost precedată și pregătită treptat de Revoluția din anul 1848, de Unirea Principatelor Române din anul 1859 (aceasta fiind Unirea de Bază sau Unirea Pivot, nu „Mica Unire”), de victoria românilor asupra otomanilor în Războiul pentru Independență din 1877, de ridicarea României la rang de Regat în 1881, de obținerea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române în 1885 și de victoriile armatei române în Primul război mondial, între anii 1916-1918, de proclamarea Unirii Basarabiei cu Patria Mamă, mai precis cu Regatul României, la Chișinău, în 27 martie 1918 și de proclamarea Unirii Bucovinei cu România, la Cernăuți, în 28 noiembrie 1918.

În toate aceste etape de înaintare către realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Biserica Ortodoxă Română a fost cu poporul, a fost în fruntea lui cu rugăciunea, mai ales săvârșind Sfânta Liturghie și slujba de TE -DEUM, a folosit predica și cuvântul tipărit, cultivând conștiința națională, idealul luptei pentru libertate și unitate națională.

Ierarhi, cărturari, preoți, diaconi patrioți, profesori de teologie, studenți în teologie, călugări, călugărițe care au îngrijit soldații răniți, parohii și mănăstiri care au organizat colecte de bani și alimente, au încurajat moral și material pe toți luptătorii români pentru libertate și unitate națională, mai ales în timpul Războiului de Independență din 1877 și în timpul Primului război mondial, între anii 1916-1918. Un rol deosebit în acest sens au avut preoții numiți „confesori militari”.

În ceea ce privește evenimentul însuși al Marii Uniri de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918, între cei 1228 de delegați oficiali la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia se aflau și mulți slujitori ai Bisericii: ierarhi, profesori de teologie, consilieri eparhiali, preoți parohi și chiar studenți în teologie. Lucrările Adunării au fost prezidate de marele patriot Gheorghe Pop de Băsești, împreună cu episcopii de Arad și Oradea. În Marele Sfat al națiunii române, ca și în Consiliul Dirigent, au fost aleși, de asemenea și slujitori ai Bisericii, iar episcopul ortodox român de Caransebeș, Miron Cristea, viitorul Patriarh al României Mari, și episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, au fost aleși în delegația de patru persoane care a prezentat Actul Unirii la București.

Proclamarea Unirii de la Alba Iulia a fost precedată de slujba Sfintei Liturghii și de TE-DEUM, întrucât ea era trăită ca o Sfântă Liturghie a comuniunii românești, a unității și libertății naționale, ca act de recunoștință sau mulțumire adusă lui Dumnezeu și ca prețuire a eroilor care au luptat pentru dobândirea libertății naționale și afirmarea unității și demnității naționale.

De aceea, astăzi, după Sfânta Liturghie, în timpul căreia au fost pomeniți eroii români, am oficiat slujba de TE-DEUM, adică de recunoștință pentru marele dar al unității și libertății naționale și de cerere ca Dumnezeu să ne ajute să păstrăm și să cultivăm acest mare dar și această mare demnitate de popor liber și unit într-un stat independent și suveran, deschis spre dialog și cooperare cu alte popoare și țări.

Întrucât unitatea teritorială realizată în 1918 nu mai este astăzi pe deplin aceeași, trebuie să cultivăm mai mult comuniunea cu frații noștri români din apropierea granițelor României și cu românii de pretutindeni. Astfel, Ziua Națională a României va fi mai mult Ziua Unității și Demnității Naționale a Românilor.

Să ne rugăm Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor bucuria comuniunii frățești în păstrarea dreptei credințe și a demnității noastre naționale.

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente