Binecuvântarea lucrărilor de refacere a Bisericii Sfântul Pantelimon din Capitală

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a binecuvântat ieri, la biserica Parohiei ‘Sfântul Mucenic Pantelimon’ din Protoieria II Capitală, lucrările de restaurare a cupolei și turlei altarului ce au fost distruse de incendiul ce a avut loc luni, 9 ianuarie. După slujba de binecuvântare și sfințire, Preafericirea Sa a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvânt de învățătură.

Timp de trei zile, preoții slujitori, echipe de muncitori, enoriași și alte persoane jertfitoare au muncit intens pentru refacerea lăcașului de cult. Cu sprijinul Primăriei Sectorului 2 Capitală, sfântul lăcaș a fost gătit pentru slujba de binecuvântare și pentru reluarea slujbelor liturgice și activităților catehetice ale parohiei.

Ieri, 15 ianuarie 2012 Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a citit rugăciunea de binecuvântare și a sfințit pictura, icoanele și Sfânta Cruce de la Sfânta Masă din altar, iar după slujba sfințirii, Preafericirea Sa a reliefat că în viață încercările vin fie pentru a ne atenționa că ne-am îndepărtat de Dumnezeu, fie vin la oamenii drepți, pentru a-i întări și mai mult în răbdare, sau alteori vin ca să cerem mai mult ajutorul lui Dumnezeu și să arătăm mai multă întrajutorare frățească. ‘Suferința îl scoate pe om din neutralitate, îl poate apropia de Dumnezeu mai mult sau îl poate îndepărta de Dumnezeu. Unii se smeresc, iar alții se revoltă în timp de încercare, suferință și necaz. De aceea, depinde de noi ce sens dăm încercării. Dacă încercarea, boala, suferința, necazul, paguba devin apel sau chemare tainică a lui Dumnezeu la o întărire în credință, la o exprimare a milosteniei și întrajutorării mai intensă, atunci suferința se transformă în biruință’, a subliniat Patriarhul României după cum ne informează Ziarul Lumina.

După slujba de sfințire, a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, în cadrul căreia Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a tâlcuit pericopa evanghelică a celor zece leproși, dintre care doar unul s-a întors să-I mulțumească Mântuitorului pentru vindecare. Patriarhul României a arătat că omul, fiind chip al lui Dumnezeu, trebuie să aducă laudă și recunoștință Binefăcătorului Său, nu pentru că Acesta are nevoie de ea, ci pentru ca noi să putem crește în relația de comuniune cu Dumnezeu și cu semenii. ‘Ființa care este recunoscătoare pentru binele primit este o ființă euharistică sau mulțumitoare. Cine nu mulțumește a căzut în mulțumirea de sine, într-o autosuficiență egoistă și posesivă. El rupe comunicarea și comuniunea cu Binefăcătorul, și astfel se dezumanizează. Recunoștința este firescul demnității umane, iar nerecunoștința este decăderea spirituală a ființei umane’, a precizat Preafericirea Sa.

Bucuria smeritei recunoștințe

Până astăzi, proporția între cei care mulțumesc și cei care nu mulțumesc a rămas aceeași, iar deosebirea dintre cel recunoscător și cel nerecunoscător, potrivit Sfintei Evanghelii, este smerita recunoștință. Cel recunoscător, a evidențiat Patriarhul României, cere preotului să fie pomenit la Sfânta slujbă a Euharistiei.

‘În fiecare duminică și sărbătoare când aducem rugăciune de recunoștință lui Dumnezeu, noi ne îmbogățim sufletește. Noi ne ridicăm spiritual, nu Dumnezeu. El este plinătate desăvârșită, nu Îi lipsește nimic. Noi avem nevoie să creștem prin rugăciunea de recunoștință, de laudă, preamărirea lui Dumnezu, prin această rugăciune ne familiarizăm cu Dumnezeu, devenim prietenii Lui și iubirea Lui devine răsplată în inimile noastre, astfel încât noi prin recunoștință ne înduhovnicim și ne îndumnezeim prin har, iar din robi ai lui Dumnezeu devenim fii ai lui Dumnezeu după har. Atât de mare este virtutea recunoștinței, că nimeni nu poate fără pocăință pentru păcate și recunoștință pentru binefacerile primite de la Dumnezeu să se sfințească, să se mântuiască, să se lumineze și să primească deplina bucurie a prezenței harului Preasfintei Treimi în inima omului rugător și recunoscător’, a arătat Întâistătătorul Bisericii noastre.

După Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oferit Parohiei ‘Sfântul Mucenic Pantelimon’ o cruce de binecuvântare, Sfânta Evanghelie și alte noi apariții editoriale. La această sărbătoare a parohiei au participat: Neculai Onțanu, primarul Sectorului 2 Capitală, reprezentanți ai autorităților locale, personal din cadrul Primăriei Sectorului 2 Capitală și numeroși credincioși. Lângă acest lăcaș de cult, cu sprijinul Patriarhiei Române și al Primăriei Sectorului 2 se va ridica un nou așezământ de îngrijiri paliative, închinat Sfântului Ierarh Nectarie.

Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române

De asemenea, la finalul Sfintei Liturghii, Patriarhul României a vorbit despre datoria morală de a pomeni un fiu al Bisericii, pe Mihai Eminescu, un geniu al literaturii române și un om cu o cultură vastă în diferite domenii. ‘A fost un om al trecutului, prin elogierea unor personalități istorice, dar și al prezentului. El a avut intuiții deosebite nu numai în ceea ce privește filosofia, dar și în ceea ce privește structura și finalitatea universului. Are expresii poetice care denotă o vastă cultură filosofică, o bună cunoaștere a întregii realități a universului, pe cât era posibil în vremea sa.’ Mihai Eminescu nu a fost numai poet, ci și publicist. ‘A adus elogii Mântuitorului Iisus Hristos, mai ales în articolele pe care le scria cu prilejul sărbătorilor mari, precum cel din Săptămâna Patimilor, scris pe la 1881, în care spunea că Mântuitorul Iisus Hristos reprezintă cea mai înaltă formă de existență umană. El nu a murit pe cruce ca un stoic care disprețuiește pe ceilalți, și nici dintr-o autosuficiență, ca și Socrate, ci dintr-o compătimire și compasiune față de oameni, rugându-Se chiar și pentru cei care L-au umilit. Iubirea aceasta smerită și jertfelnică este nota existenței umane cea mai înaltă’, a reliefat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Comentarii Facebook


Știri recente