Bartolomeu Mitropolitul, Arhiereu harnic al Bisericii străbune

În cele ce urmează vă prezentăm un articol semnat de Înaltpreasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, publicat în ‘Ziarul Lumina’ din data de 2 februarie 2011, intitulat ‘Bartolomeu Mitropolitul, Arhiereu harnic al Bisericii străbune’.

După prăznuirea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur și Grigorie de Nazianz, mari dascăli ai lumii întru știința sfântă a Teologiei din epoca de aur și până-n veci de veci, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania, împodobit de zile peste cuvântul psalmistului David, a pornit în călătoria cea sigură și adevărată spre Părintele Luminilor în care a crezut precum scânteie diamantul în razele soarelui.

Dacă mai întârzia 46 de zile, pe 18 martie 2011, ar fi împlinit 90 de ani binecuvântați în muncă și suferință.

Arhiereul Bartolomeu Valeriu Anania, precum și noi, din veșnicie fiind în gândirea Sfintei Treimi, s-a întrupat în această lume văzută într-o zi de primăvară a anului 1921, când toate din universul naturii își preînnoiesc firea spre rodire de viață.

Firea lui de vâlcean ardelean sau ardelean vâlcean, din adâncul istoriei înlăcrimate, avea să se răsfire în dreapta credință, mărturisitoare de Hristos și în dragostea de a birui și în cultură cu o putere rar întâlnită.

Venit în lume cu daruri de la Duhul Sfânt – îmi vorbea într-o zi despre miraculoasa convertire -, a adăugat cu aceeași putere ostenelile sale duhovnicești și cărturărești.

În astfel de împrejurări – când s-a terminat firul existenței terestre -, gândul și inima ne cheamă la meditație și privind ‘sine ira et studio’, la osteneala harnicului arhiereu al lui Hristos.

În astfel de împrejurări, memoria se străduiește să recompună faptele, atitudinile, eventual cărțile reprezentative pentru biografia unui ierarh și din ele să obțină liniile de forță ale unui portret. Nu e un lucru ușor. În cazul Mitropolitului Bartolomeu, toate acestea – pentru că sunt așa evidente și numeroase – se îngrămădesc într-o avalanșă amețitoare; iar opera se conjugă cu rolul.

Mai întâi a fost opera. Mitropolitul Bartolomeu s-a făcut cunoscut, sub numele de Valeriu Anania, ca scriitor. În 1966 îi apărea, cu o predoslovie semnată de nimeni altul decât Tudor Arghezi, piesa Miorița, care avea să atingă rangul de capodoperă. Alte patru piese de teatru au consacrat un dramaturg, urmate de un roman, de nuvelele ‘peregrinului apter’ și de alt cap de operă: Rotonda plopilor aprinși, etalon al evocării-pomenire, pentru că plopii aceia nu erau altceva decât lumânări arzând neîncetat în sfeșnicul mai multor ediții… Și îmi vin deodată în minte și cele două bijuterii imnografice – eram stareț la Cernica, în 1982, când le-am citit: vibrantele poeme consacrate Sfântului Calinic, respectiv acelui tânăr avvă, Ion Valahul. Pentru că Imn Eminescului, publicat inițial în 1989, l-am citit ceva mai târziu.

Scriitorul Valeriu Anania era de mult notoriu, pătruns în conștiința publicului, însă pentru ca teologul să-și dea măsura, trebuia să se prăbușească vechiul regim comunist. Desigur, teologul se insinuase decisiv în poet, în dramaturg, dacă ar fi să menționăm definiția dogmatică integrală a Sinodului IV Ecumenic transpusă în vibrantele versuri din Meșterul Manole sau Bizanțul teologal din Greul Pământului… Dar la lumină teologul a ieșit pe deplin odată cu Cerurile Oltului, carte unică despre icoană și spațiu eclesial. Parcă mă văd împreună cu ‘arhimandritul Bartolomeu’, colindând luni de zile într-un Aro deșelat cele mai izolate schituri vâlcene și argeșene. Și îmi făgăduiesc să evoc acele momente privilegiate.

Dar vastitatea și complexitatea operei teologale a Mitropolitului Bartolomeu strălucesc în Scriptura diortosită și comentată, însoțită de un noian de subtile scolii, pe care a desăvârșit-o după 10 ani de muncă dăruitoare. Aici nu mai încap comparații.

Ierarhul a fost ales Arhiepiscop al Clujului într-o dimineață din ianuarie 1993. Îmi amintesc ca acum. Ne-am bucurat cu toții, fapt care s-a văzut limpede și din numărul voturilor. Locul său era de mult în Sobor, însă nu-l putea ocupa fostul deținut care purtase lanțurile Aiudului, dacă vechea orânduire nu s-ar fi prăbușit. De 18 ani, cuvântul i-a fost ascultat în Soborul Bisericii românești și unele soluții împărtășite. În tinerețe, când am fost rânduit preot în Transilvania, mănăstirile se numărau pe degetele unei singure mâini. În secolul al XVIII-lea le distrusese Bukow, apoi le închiseseră comuniștii. Astăzi, numai în Eparhia Clujului există peste 20 de chinovii întemeiate sau înființate de Mitropolitul Bartolomeu, iar Catedrala arhiepiscopală se află în curs, nu de restaurare ori renovare, ci, cu un cuvânt drag chiriarhului – de preînnoire…

Scriitorul Valeriu Anania, ajungând harnic ierarh în lucrarea duhovnicească, încă din tinerețe avea să se înscrie pe bolta luminoasă a poeziei atinse de suflarea Duhului Sfânt! Dar dramaturgia care avea să vorbească celor de acum și celor care vor veni în brațele Greului Pământului? Dar cei care vor sta în Rotonda plopilor aprinși și vor citi Imnele Eminescului și Imnul Acatist Sfântului Calinic?

Străbătând Cerurile Oltului, inima neodihnitului arhiereu a auzit bătăile de aripi îngerești umplând văzduhul de mireasma moaștelor Sfinților din Brâncoveni!

Cartea întregii lumi, Biblia, diortosită în ani grei de trudă, când alții se odihneau de mult ca vârstă, Bartolomeu Mitropolitul, cu tărie de diamant, strălumina spre ziuă textele sacre. Nimeni n-a mai avut cutezanța să înfrunte oboseala cea peste măsură de multă și răbdarea îndârjită de a birui timpul și lucrarea întinsă peste multe veacuri!

Acest arhiereu, doar cu sine semănând, va reveni în gândul și inima celor care l-au cunoscut, atât în operă, cât și în lucrarea sa arhierească.

Pentru toate acestea, Mitropolitului Bartolomeu îi vine ca mângâiere expresia de arhiereu harnic al Bisericii noastre Ortodoxe, naționale și strămoșești!

Comentarii Facebook


Știri recente