Ateismul mai bântuie pe la ușile bisericilor ?

Articol al Preasfințitului Calinic, Episcopul Argeșului și Muscelului, apărut în rubrica „Opinii” a Ziarului Lumina ( Nr. 57/ 11 martie 2009) despre satutul Bisericii „Sfântul Nicolae” – Domnesc din Curtea de Argeș.

Dacă unora dintre noi ne-ar părea nefiresc, ca o biserică, fie ea și monument istoric, cum este Biserica „Sfântul Nicolae” – Domnesc din Curtea de Argeș, să fie în patrimoniul Eparhiei Argeșului și Muscelului, pe teritoriul căreia se află, trebuie să arătăm că, potrivit Legii, orice biserică, cimitir, capelă, casă parohială, monumente istorice bisericești, troițe, cruci de piatră și de lemn fac parte din inventarul patrimonial al Bisericii.

De aici pornind ajungem și la Biserica „Sfântul Nicolae” – Domnesc din Curtea de Argeș, care a fost ctitorită de Basarab I Întemeietorul, Nicolae Alexandru și ceilalți domnitori basarabi. Se știe, pentru oricine are puțină cunoaștere în domeniu, că orice altar ctitorit nu se face pentru a fi doar lăcaș de vizitare, ca orice monument istoric și de artă, ci și de închinare, mai ales.

Niciodată nu le-a trecut prin cap domnitorilor, boierilor și altor ctitori de biserici ca altarele închinate Domnului să fie doar de simplă vizitare și explicarea unor ghizi.

Potrivit actelor ctitoricești și pomelnicelor din adânc de veacuri, nu s-a găsit niciodată nici o mențiune că sfintele ctitorii bisericești au fost făcute pentru a fi declarate muzeu. În pomelnicele ctitoricești se regăsesc așezați cronologic pentru sfântă pomenire, în amintirea celor care le-au ctitorit, așa cum este și Biserica „Sfântul Nicolae” – Domnesc din Curtea de Argeș.

Sigur că în, decursul veacurilor, monumentele istorice, în general, și cele bisericești au avut nevoie de restaurări și consolidări și au mereu, cât vor ține veacurile. Așa s-a întâmplat și cu Biserica Domnească despre care este vorba. Asupra trupului ei, din cauza timpului, a cutremurelor și a altor războaie, s-au făcut reparații, consolidări și restaurări de pictură, după cum se arată în documentele vremii.

Ceea ce este de reamintit este faptul că această biserică, potrivit actelor din arhivă, care se pot vedea, a fost biserică parohială până în anul 1953, cu preot, inventar și slujbe permanente potrivite orânduielilor ortodoxe.

Când se făceau reparații pe timp îndelungat, uneori cu zeci de ani, cum bine se știe, și argeșenii au fost martori, biserica nu a mai putut fi folosită în scopurile religioase pentru care a fost ctitorită de sfinții voievozi basarabi.

La aceasta s-a adăugat și perioada ateismului comunist, care se bucura mult atunci când înceta slujba la vreo biserică, sau era părăsită pentru restaurări interminabile, sau părăsită, pur și simplu, intrând în inventarul statului în chip nedrept.

Cunosc câteva monumente istorice bisericești din Curtea de Argeș care, până la venirea mea în zonă, zăceau în praf și pustiire, cum bine se știe: Biserica Drujești și Bătușari, pe care le-am orânduit spre restaurare și slujbă. Pentru mine, ca slujitor pe aceste plaiuri, era o mare mâhnire să văd trei biserici în care nu se săvârșea Sfânta Liturghie. Ateismul bântuia pe la ușa bisericilor!

Cred că toți creștinii ortodocși din Curtea de Argeș și din eparhie au aceeași mâhnire văzând în pustiire de slujire sfintele altare ctitorite de strămoșii noștri!

Noi luptăm împotriva crizei religioase, a crizei de rugăciune, meditație și cumsecădenie din ograda noastră, dar și pentru a avea creștinii spații potrivite pentru săvârșirea îndătinatelor rânduieli spirituale ortodoxe.

Toate sfintele altare din nobila cetate a Argeșului, precum și de pe întregul cuprins al Eparhiei Argeșului și Muscelului trebuie să aibă candela aprinsă permanent pentru sfinții ctitori care nu au ignorat credința în Dumnezeu.

Ei ne veghează și sunt bucuroși că osârdia lor plină de evlavie este împărtășită de urmașii lor, care suntem noi și cei de azi, și cei care vor veni după noi în veacul veacurilor.

Dacă cineva ar avea vreo mâhnire pentru că în Biserica „Sfântul Nicolae” – Domnesc se fac îndătinatele rugăciuni pentru ctitorii basarabi, le punem la inimă o ipostază ca aceasta:

Dacă m-aș duce la Casa de Cultură, din Curtea de Argeș, să-i spun directorului Mitrofan Cristian cam așa:

– Domnule director, de azi sunt eu aici stăpân. Te rog să-ți iei tălpășița.

Ce mi-ar zice domnul Mitrofan, stupefiat de așa vorbe trăsnite?

El mi-ar zice:

– Episcope, mai încolo e locul dumitale, de cult, biserica, altarele, aici poți veni ca și cetățean, să te pui pe folclor, poezie și tradiții românești! Așa da replică, dar și minte limpede. Știe omul ce spune. Fiecare cu casa lui: cel cu cultura în casa lui de cultură; cel cu muzeul în muzeul lui, cel cu altarul în altar!

Astfel încăpem toți, fără să ne încălcăm pragurile cu drept de stăpânire, pentru că nu-i nimic al nostru, personal, ci totul este pentru folosul obștesc.

Oricare dintre noi știe că o casă părăsită se dărâmă încet-încet, din cauza pustiirii, a nelocuirii, căci nu mai are duhul omului, ca să o susțină. Orice așezământ cu ușile încuiate și neaerisit prinde mucegai și pustiirea se arată, cum vedem case și instituții care au ușile cu lacăt și ferestrele bătute în cuie.

Cu atât mai mult, o biserică în care nu se săvârșesc rugăciuni și slujbe îndătinate își pierde duhul Domnului Dumnezeu; acea biserică devine o clădire ca oricare alta, din ziduri și cu pictură.

Or, ateii tocmai asta făceau: transformau bisericile în muzee, cluburi, piscine, săli de sport, depozit de materiale, staule de vite și alte orătănii, cum am găsit și eu unele dintre monumentele istorice pe plaiurile pe unde am lucrat, în această țară.

Cred că se vor lumina și cei care sunt bântuiți de alte gânduri și ambiții.

Sper să ne vindecăm mai repede racilele trecutului și să nu murim vătămați de ideologii care nu-și au rostul și nici locul pe la noi.

Sfântul Nicolae, ocrotitorul altarului său domnesc din Curtea de Argeș, astăzi, ne dă semn că cei în cauză au făcut un lucru bun, care-i cinstește ca buni argeșeni creștini și români, iubiți de domnii basarabi, pentru că, în ctitoria lor, se vor face rugăciuni de pomenire și cinstire, așa cum ei au dorit!

Comentarii Facebook


Știri recente