Astazi se implinesc 16 ani de la trecerea la Domnul a lui Nicolae Steinhardt (30 martie 1989)

Eseist si prozator, evreu convertit la ortodoxie, botezat in timpul detentiei de la Jilava, Parintele N. Steinhardt a devenit cunoscut in 1991, odata cu publicarea cartii ‘Jurnalul fericirii’. Intr-un interviu acordat postului de Radio Trinitas, Pr. Arhimandrit Timotei Aioanei, Exarh Cultural al Arhiepiscopiei Iasilor, care l-a cunoscut personal pe N. Steinhardt, a definit personalitatea culturala si religioasa a ‘monahului de la Rohia’: ‘Sederea in temnita a lui Nicolae Steinhardt a insemnat petrecerea impreuna cu mai multi slujitori al Bisericii Ortodoxe, dar si ai Bisericii Romano-Catolice. Dintre acestia, unul l-a impresionat in mod deosebit: un ieromonah basarabean care traieste acum la Husi, actualmente arhimandrit, Mina Dobzeu. A cerut din mainele sale botezul. Inchisoarea a constituit pentru Nicolae Steinhardt academie si altar; a invatat foarte mult, asa cum se invata intr-o academie, dar mai ales altar, pentru ca aici a primit lumina botezului, lumina dreptei credinte. In inchisoare, intr-un spatiu in care nu sunt fericiri si bucurii, Nicolae Steinhardt s-a intalnit cu Hristos, cea mai mare bucurie si fericire: cand te intalnesti cu Hristos, cand Il cunosti pe El, cand devii membru al Bisericii, chiar daca te afli intr-un loc cu multe privatiuni esti un om fericit. Asa a gasit temnita Nicolae Steinhardt, un loc al fericirii, pentru ca in acel spatiu l-a intalnit pe Hristos. In spiritualitatea si cultura romaneasca locul lui Steinhardt este printre marii cartuarari ai veacului al XX-lea pe de o parte – pentru ca el a fost o persoana foarte cunoscuta in lumea culturala, autor a nenumarate lucrari; unele dintre lucrarile sale au ramas in sertar pana in anul 1990, fiind tiparite ulterior, altele au vazut lumina tiparului chiar in timpul vietii; foarte multe – Jurnalul Fericirii, Ispita lecturii, Monologul polifonic, Primejdia marturisirii, Daruind vei dobandi, Drumul catre isihie si altele – il aseaza pe Steinhardt in randul marilor carturari ai veacului XX. A avut foarte multi prieteni in lumea culturala, printre oamenii de cultura din tara si din strainatate, dar, in acelasi timp, ramnane un mare calugar si un misionar pentru faptul ca dupa momentul botezului, dar mai ales dupa cel al tunderii in monahism la M-rea Rohia, a fost un mare misionar. Avea niste predici extraordinare, care au atras foarte multi intelectuali catre Biserica in acea perioada. S-a ocupat foarte mult de biblioteca M-rii Rohia, pe care a imbogatit-o cu foarte multe carti din bibiloteca personala, in care zabovea foarte mult. Pe de o parte, este un mare carturar si pe de alta parte un mare misionar si un mare calugar. este cea mai cunoscuta carete a sa. Insa dincolo de stiluil sau erudit, uneori greu accesibil, datorat culturii sale profunde, el a spus lucruri extraordinare legate de invatatura lui Hristos, despre Biserica, pe care le putem afla citind opera sa. Odata a fost intrebat ce inseamna sfintenia. A trai sfintenia – afirma el – nu inseamna a-ti face o chilie stramta pe un varf de munte si a trai acolo in singuratate; nu inseamna a trai intr-o chilie ori a-ti lega piciorul cu un lant, ori a sta pe un stalp un an , doi, ori mai multi, aceste forme fiind relativ usoare. Spunea ca marea sfintenie, adevarata sfintenie, neinchipuit de grea, este de a trai intr-o obste mare, cu multi calugari, si de a incerca, dincolo de omenestile retineri, sa-ti iubesti aproapele asa cum este el, ca pe tine insuti; sa te porti cu el asa cum l-ai iubi, ca pe un frate, ca pe tine insuti. Acest lucru este cel mai greu de implinit. Este mai greu decat a trai izolat pe un munte. El se poate realiza in timp. Asadar zavorarea, trairea intr-un loc retras, sunt doar niste exercitii, dar forma cu totul superioara si cutremuratoare este ca, liber fiind, sa-ti iubesti aproapele asa cum te iubesti pe tine, asa cum Mantuitorul Iisus Hristos si-a iubit Apostolii. Citind opera sa putem invata foarte multe lucruri de acest fel. Una din marele sale bucurii era sa participe la Miezonoptica si sa-i poata aduce lui Dumnezeu lauda. In afara calatoriilor, cand nu era in manastire, era intotdeauna prezent la slujbele Bisericii pe care le traia intr-un mod aparte, deosebit’.

Comentarii Facebook


Știri recente