Astăzi s-a spânzurat pe lemn Cel ce a spânzurat pământul pe ape – Interviu cu Înaltpreasfințitul Irineu, Mitropolitul Olteniei

În întreaga această ultimă săptămână a Postului Mare, creștinii ortodocși au retrăit duhovnicește ultimele zile din viața pământească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, a Patimilor și suferințelor Sale. Astăzi, în fiecare lăcaș de cult se actualizează liturgic, într-o dramatică tensiune duhovnicească, momentul Răstignirii Lui și drumul Său spre adâncul mormântului de unde ni se va deschide nouă bucuria Paștelui veșniciei. Despre înțelesurile duhovnicești ale acestor momente ne vorbește în interviul ce urmează Înaltpreasfințitul Irineu, Mitropolitul Olteniei.

Înalt Preasfinția Voastră, astăzi este ziua în care Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Această ultimă vineri din Postul Mare este numită și Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Vorbiți-ne, vă rugăm, despre rânduielile liturgice speciale din această zi.

În Săptămâna Patimilor, toate slujbele au ca scop și ca țintă Răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos și aducerea aminte de momentele premergătoare Sfintei Învieri. Încă din prima zi a săptămânii, credincioșii se pregătesc cu post și rugăciune. La biserică sunt cântate slujbele care amintesc de jertfa Mântuitorului Hristos și se citesc pericope evanghelice și paragrafe biblice care amintesc despre smochinul neroditor, femeia păcătoasă, Pilda Talanților etc. Toate acestea au în vedere pregătirea noastră a tuturor pentru Sfânta și Dumnezeiasca Înviere.

Astăzi, în sfânta și marea Vineri, la slujba Vecerniei, preoții scot Sfântul Epitaf în mijlocul Bisericii. Înainte de acest ritual liturgic deosebit de semnificativ și cu încărcătură spirituală atât de mare, se săvârșesc Ceasurile Împărătești cu Paremiile care amintesc de jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Urmează scoaterea Sfântului Epitaf, care se așază în mijlocul bisericii, pregătindu-se pentru Slujba Prohodului, care are loc spre seară, după apusul soarelui. Seara se săvârșește mai întâi slujba Utreniei de sâmbătă, în care este integrat și Prohodul Domnului. Toți credincioșii îl cântă ca pe o tânguire și aducere aminte de acele clipe triste, când Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit pe Cruce. Fiecare credincios aduce flori, pe care le așază pe Sfântul Epitaf, și aprind lumânări. Icoana punerii Domnului în mormânt, sau Sfântul Epitaf, rămâne în biserică până la finalul slujbei de prohodire. Mai întâi este purtat de credincioși în procesiune solemnă în jurul lăcașului de cult. Se cântă ‘Sfinte Dumnezeule’ și ‘Mergi la cer și te așează’. La intrarea în biserică, fiecare credincios trece pe sub sfânta icoană, atingând-o cu creștetul capului. După aceasta, la finalul slujbei, Sfântul Epitaf este așezat în Sfântul Altar, pe Sfânta Masă, unde rămâne până la Praznicul Înălțării.

O societate secularizată nu culege roadele creației lui Dumnezeu

Tot astăzi se mai face și pomenirea mărturisirii mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul care a fost răstignit împreună cu Hristos și care a primit vestea bună a Împărăției. Ce trebuie să învețe omul acestui veac secularizat de la tâlharul mântuit?

Problema secularizării are rădăcini foarte vechi în existența neamului omenesc. Odată cu căderea în păcat, protopărinții noștri au ales efemeritatea în locul veșniciei, îmbrăcându-se în haină mortală. Iată cum această tendință de a ne lăsa conduși de patimi și de a ne îndepărta de Dumnezeu s-a imprimat în firea noastră. Sfântul Apostol Pavel spune în acest sens: ‘Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârșesc’ (Romani 7, 19). Este adevărat că întărirea firii noastre nu s-a putut face decât prin Mântuitorul Iisus Hristos. El este Cel ce ne întărește din interior pentru a putea face față acestor ispite. Înainte de a începe lupta cu patimile, este nevoie ca omul contemporan să facă o reevaluare asupra scopului pentru care a fost creat. Trebuie să-și dea seama că Împărăția lui Dumnezeu nu se găsește în ‘mâncare și băutură’, așa cum spune marele Pavel. Trebuie să-și dea seama că libertatea cu care este înzestrat nu valorează nimic dacă este direcționată spre rău. Ea devine sclavie și duce la depersonalizare și disperare. Nici un păcătos nu poate fi mulțumit cu propria sa viață, ci, dimpotrivă, o urăște și o poartă spre gheena focului. În toată această ecuație, a alege este cel mai important: ‘Iată, Eu astăzi ți-am pus înainte viața și moartea, binele și răul… binecuvântare și blestem. Alege viața ca să trăiești tu și urmașii tăi’ (Deuteronom 30, 15, 19). Așadar, alegerea noastră trebuie să fie în consens cu planul și iconomia lui Dumnezeu. De acest lucru trebuie să ținem cont atunci când pășim în social, atunci când gândim să ne fie mai bine.

La ora actuală, mulți cred că materia poate să facă totul, dar, de nenumărate ori, ea se dovedește a fi neputincioasă înaintea rânduielii cerești. Ea nu poate fi stăpânită atât timp cât spiritul este departe de conținutul ei. Dacă vom reuși să stăpânim cu spiritul materia, în mod sigur, ea ne va ajuta și ne va sluji. O societate secularizată nu va culege roadele creației lui Dumnezeu.

Cum trebuie să se raporteze creștinii ortodocși la așa-zisele descoperiri de dovezi materiale ale trecerii prin lume a Mântuitorului, precum și la realizările cinematografice perfide și blasfemiatoare despre viața și patimile Mântuitorului Hristos?

Aceste așa-zise realizări tv, rânduite mai ales în această perioadă pentru a denigra și a discredita Sfânta Biserică, reflectă urâțenia sufletească a celor care le concep și a celor care le dau crezare. Se completează astfel tabloul unei societăți sumbre, situate departe de ceea ce este sfânt, departe de adevărata ei identitate, departe de adevăr. Un credincios adevărat nici nu se uită la televizor în această perioadă. El știe că trebuie să se pregătească pentru Sfintele Paști, că trebuie să postească și că trebuie să privească spre ceruri. Pe de altă parte, cel care este credincios nu se smintește și nici nu pleacă urechea la astfel de lucruri. Se adeveresc cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune că Mântuitorul Hristos este în continuare răstignit și rămâne în agonie pe cruce până la sfârșitul veacurilor. Aceste suferințe le purtăm și noi cei care suntem următori și împlinitori ai învățăturii celei adevărate. (Interviu publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 22 aprilie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente