Arhimandritul Ieronim Stoican – un părinte duhovnicesc, harnic și misionar

Mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la slujba de înmormântare a Părintelui Arhimandrit Ieronim Stoican, 31 martie 2011:

Arhimandritul Ieronim Stoican – un părinte duhovnicesc, harnic și misionar

Cu multă tristețe am primit vestea trecerii din această viață a părintelui Arhimandrit Ieronim Stoican, de la Mănăstirea Luncanii de Sus, Arhiepiscopia Timișoarei, venerabil și îmbunătățit monah, fost duhovnic al Mănăstirii Sfântul Ilie de la Izvor – Vasiova, localitatea Bocșa, din județul Caraș-Severin.

Născut în județul Mehedinți, satul Gorneț, la data de 18 octombrie 1925 și decedat la 29 martie 2011, Părintele Ieronim a intrat în viața monahală la Mănăstirea Topolnița, din Mehedinți, în anul 1944. În anul 1950 a început cursurile Seminarului monahal de la Mănăstirea Neamț. În timpul studiilor seminariale de la mănăstirea Neamț, în anul 1951, la data de 15 februarie, a fost tuns în monahism, având ca naș de călugărie pe ieromonahul de atunci Petroniu Tănase, viitorul stareț al Schitului Românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, trecut la Domnul și el anul acesta, la data de 22 februarie.

Personal, în timpul copilăriei, am avut bucuria de a-l cunoaște pe Cuviosul Părinte Ieronim, atunci când poposea în casa noastră natală din Dobrești, în ajunul slujbelor pe care le oficia la biserica din sat. Chipul său luminos și blând, sfaturile bune și frumusețea slujbelor, ne făcea să-l așteptăm mereu ca pe un musafir ales sau ca pe cineva drag din familie. A fost primul nostru duhovnic, iar mai târziu, în vremea studenției, bun sfătuitor și ajutător.

Între anii 1980-1981, pe când părintele Ieronim era preot la Mănăstirea Izvorul Miron – Românești și se ocupa de pictarea bisericii, atât în interior cât și în exterior, am procurat din Elveția, la solicitarea sa, vopselele necesare picturii, pe atunci fiind conferențiar la Institutul Ecumenic din Bossey, Geneva (Elveția) și profesor asociat la Geneva și Fribourg (Germania).

Păstrăm vie de asemenea și amintirea ultimei noastre întâlniri cu Părintele Ieronim, la Dobrești, în 6 iulie 2009, când am vizitat casa părintească și șantierul bisericii mănăstirii cu hramurile Sfânta Cuvioasă Parascheva și Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, înființată de noi în satul natal.

Într-o perioadă grea pentru Biserică și pentru slujitorii ei, Părintele Ieronim a fost un misionar autentic, „făcându-se pildă credincioșilor cu vorbirea, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credința, cu viața curată” (1 Timotei 4, 12).

A fost pe rând preot slujitor și dascăl la Seminarul monahal din cadrul mănăstirii Motru, din Arhiepiscopia Craiovei, preot slujitor la parohia Bara din județul Timiș, între anii 1958-1978, cât și preot suplinitor la parohiile din satele Ohaba Română, Lăpușnic, Dobrești, Rădmănești și Spata din județul Timiș. În parohia Ohaba Română a construit o biserică nouă. În perioada 1978-1985 a fost stareț la Mănăstirea Izvorul Miron – Românești, unde s-a implicat direct în procesul de pictare a bisericii mănăstirii Românești, atât în interior cât și în exterior.

Din anul 1985 până în anul 2007 a fost preot duhovnic la mănăstirea Sfântul Ilie de la Izvor – Vasiova, localitatea Bocșa, Caraș-Severin. Dragostea și râvna părintelui duhovnic Ieronim Stoican a făcut din această mănăstire o oază de viață spirituală pentru mulți credincioși care i-au trecut pragul.

În anul 2001 a fost ridicat la rangul de arhimandrit de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, iar din luna mai 2007 s-a retras la mănăstirea Luncanii de Sus din Arhiepiscopia Timișoarei.

Toate împlinirile sale misionar-pastorale și administrativ-gospodărești i-au luminat sufletul și chipul, pregătindu-l pentru ziua întâlnirii sale cu Mântuitorul Hristos, Păstorul cel Bun, Căruia i-a închinat întreaga viață.

Duhovnic iscusit, deopotrivă pentru călugări și pentru mireni, Părintele Ieronim era un sfătuitor înțelept și echilibrat. Inspirat de cuvintele Sfintelor Scripturi, ale Sfinților Părinți și de experiența vieții sale duhovnicești, învățătura sa era în același timp teologică și profund umană.

Blând, pașnic și doritor de liniște, în mănăstire sau oriunde l-a purtat slujirea, părintele Arhimandrit Ieronim a fost un monah evlavios și rugător, smerit și râvnitor, viețuind în rugăciune, osteneli și nevoințe, pe care cu smerenie le păstra tăinuite asemenea părinților din Pateric.

Plecarea sa dintre noi înseamnă o pierdere pentru obștea mănăstirii, pentru familia sa, dar și pentru Biserica lui Hristos în care s-a ostenit, viața sa fiind o adevărată pildă de smerenie, ascultare și dragoste față de Biserică.

În aceste momente, când sufletul Părintelui Arhimandrit Ieronim se desparte de trup și merge în corturile drepților, rugăm pe Hristos-Domnul să mângâie și să întărească obștea acestei sfinte mănăstiri, iar sufletului său să-i dăruiască pace sfântă și să-l așeze în ceata sfinților, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!

Veșnica lui pomenire, din neam în neam!

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Comentarii Facebook


Știri recente