„Anul centenar Miron Cristea” în Episcopia Caransebeșului

Pentru Episcopia Caransebeșului, pe lângă aniversarea a 1.685 de ani de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325) și a 125 de ani de la recunoașterea oficială a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (1885), în anul 2010 se adaugă și aniversarea centenarului instalării episcopului Miron Cristea la Caransebeș (1910-2010). Prin urmare, în Eparhia Caransebeșului, anul 2010 este și ‘Anul omagial Episcop Elie Miron Cristea’, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Banat.

Cel de-al treilea episcop al Caransebeșului, Miron Cristea (primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), a fost ales la 4 decembrie 1909 în urma sinodului ce s-a convocat cu acest scop. Ceremonia hirotoniei a avut loc, marți, a treia zi de Paști, la 3 mai 1910, la Sibiu, iar instalarea în scaunul episcopal a avut loc în Duminica Tomii, 8 mai 1910.

La Caransebeș, episcopul Miron Cristea a desfășurat o amplă și energică activitate de promovare a culturii naționale. A lucrat cu râvnă pentru luminarea clerului și poporului din eparhie, pentru ridicarea moralului și întărirea disciplinei preoților și pentru dezvoltarea așezămintelor bisericești, culturale și economice.

Pe plan național, s-a remarcat prin sprijinirea activă a luptei pentru emanciparea națională a românilor transilvăneni și participarea la evenimentul Marii Uniri înfăptuite la 1 Decembrie 1918. Discursul ierarhului din Caransebeș la Alba Iulia a reprezentat o sinteză minuțios alcătuită din întreaga istorie de frământări, lupte și aspirații ale poporului român. În finalul discursului, Miron Cristea a rostit: ‘Am ferma nădejde că glasul vostru unanim și prin voi glasul întregii națiuni se va concentra asupra singurei dorințe, pe care o pot exprima în trei cuvinte: Până la Tisa! Amin!’.

Unul dintre cei mai însemnați lideri ai românilor transilvăneni

Participarea la și susținerea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 au făcut din episcopul Miron Cristea unul dintre cei mai însemnați lideri ai românilor transilvăneni. Lucrul acesta s-a văzut cu prisosință în discuțiile și în atitudinea cu care a fost primit la București marele ierarh, imediat după unire, ca participant la istoricul moment de înmânare către regele Ferdinand a actului unirii românilor din Transilvania cu România.

În ziua de 31 decembrie 1919, Marele Colegiu Electoral al României Mari a votat în unanimitate alegerea ierarhului de la Caransebeș ca mitropolit al Ungro-Vlahiei și primat al României. Alegerea episcopului Miron Cristea reprezenta în acea vreme un adevărat simbol al unirii tuturor românilor și consfințirea unirii politice a Transilvaniei cu România. A doua zi, în 1 ianuarie 1920, la Palatul Regal, a avut loc ceremonia învestirii noului mitropolit primat, regele Ferdinand încredințându-i toiagul arhipăstoresc, simbol al autorității chiriarhale și al înaltei demnități ierarhice.

După întronizarea de la București, Miron Cristea s-a întors la Caransebeș și a mulțumit clerului și poporului de aici pentru anii rodnici petrecuți în Banat. A făcut și o donație de 30.000 de coroane episcopiei pe care a condus-o, banii urmând a fi împărțiți la fondul pentru zidirea unei noi catedrale, la ridicarea căminului studenților bănățeni și la construcția bisericii de la Mănăstirea ‘Izvorul Miron’, al cărei ctitor a fost.

În numele clerului și al credincioșilor din Episcopia Caransebeșului, Filaret Musta a mulțumit mitropolitului pentru vrednica păstorire de la Caransebeș, iar Andrei Ghidiu, protopopul Caransebeșului, la despărțirea lui Miron Cristea de eparhia pe care a condus-o vreme de 10 ani, a ținut în catedrală un cuvânt de apreciere care sintetizează în puține vorbe imaginea pe care a lăsat-o păstoriților săi: ‘Când Vă vedeam în acest modest tron erați podoaba Bisericii, când slujeați la sfântul prestol erați frumusețea altarului, de câte ori urcați acest amvon, erați mângâierea poporului’.

Un simbol al românilor de pretutindeni

După ce a devenit primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, prin învestitura din 1 noiembrie 1925, Miron Cristea a devenit și un simbol al românilor de pretutindeni.

Episcopul Miron Cristea este pentru Episcopia Caransebeșului nu doar un fost episcop și un simbol românesc. El este și ctitorul moral al noii Catedrale Învierea Domnului, fiind primul episcop al Caransebeșului care a ridicat problema construirii unei noi catedrale în orașul de reședință. Visul episcopului Miron Cristea s-a împlinit acum, la 100 de ani de la începutul păstoririi sale la Caransebeș. În 12 septembrie 2010, Catedrala nouă a Caransebeșului a fost târnosită prin lucrarea mâinilor Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, și prin împreună-slujirea unui sobor de arhierei, preoți și diaconi. Catedrala nouă, cu hramurile ‘Învierea Domnului’ și ‘Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul’, este o încununare a năzuințelor de construcție a unei catedrale, năzuințe purtate peste veacuri de preoții și credincioșii Caransebeșului și a întregii eparhii.

Cu ocazia târnosirii Catedralei ‘Învierea Domnului’ în anul centenar Miron Cristea, Episcopia Caransebeșului a ridicat în fața monumentului religios statuia patriarhului Miron Cristea, ca o bucurie a împlinirii mărețului ideal de construcție, propus bănățenilor de întâiul patriarh, în vremea arhipăstoririi la Caransebeș. Astfel, catedrala caransebeșeană și primul ei inițiator sunt într-o legătură care a dăinuit peste un secol și va rămâne veșnică.

La Caransebeș, episcopul Miron Cristea va rămâne viu. Noua Catedrală ‘Învierea Domnului’, visul marelui ierarh, va vorbi peste veacuri de Miron Cristea și de vrednicii credincioși ai Banatului.

Comentarii Facebook


Știri recente