Ansamblul mănăstiresc de la „Sfântul Sava” va rămâne doar istorie

Ruinele ansamblului Academiei Domnești ‘Sfântul Sava’, dezgropate recent în zona Universității, ar putea fi dărâmate pentru a face loc viitoarei parcări subterane. Doar ruinele celor două biserici, cea ridicată la cererea lui Constantin Brâncoveanu în 1709 și cea mai veche, de secol XVI, ar putea fi păstrate și conservate.

Monumente istorice, importante pentru bucureșteni, dar nu numai, vestigiile Academiei Domnești ‘Sfântul Sava’ – prima școală de învățământ superior din Țara Românească – au fost descoperite doar datorită începerii săpăturilor pentru parcarea subterană, însă din același motiv ar putea să și dispară pentru totdeauna.

La sfârșitul anului trecut, după ce au fost mutate statuile lui Mihai Viteazul, Spiru Haret, Heliade Rădulescu și Gheorghe Lazăr, odată cu începerea săpăturilor la parcarea subterană, au fost descoperite, în Piața Universității din Capitală, structuri de zid și două conducte de apă din secolele XVIII-XIX. Andrei Măgureanu, arheolog la Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’ din București, care lucrează pe șantierul arheologic de la Universitate, sub îndrumarea șefului Secției de arheologie de la Muzeul Municipiului București Gheorghe Mănucu-Adameșteanu, spune că se știa că pe locul de sub statui s-ar putea găsi niște așezări, o biserică din secolul al XVI-lea și vestigii ale Academiei Domnești ‘Sf. Sava’, prima instituție de învățământ superior din țara noastră.

Statuia lui Mihai Viteazul stătea peste abisa sudică

‘Există câteva fotografii de epocă cu biserica, de fapt niște panorame ale orașului, două fiind ale lui Carol Popp de Szathmary, unul din primii fotografi ai Bucureștiului. Sigur că se știa că există ruinele bisericii, dar nu bănuiam că sunt atât de bine conservate. Mai exista, de asemenea, și legenda că statuia lui Mihai Viteazul este pusă peste altarul bisericii. S-a dovedit a nu fi chiar așa, statuia stătea peste absida sudică a naosului’, spune Andrei Măgureanu.

Motivul pentru care arheologii nu au săpat mai devreme în zonă este faptul că nu a existat un proiect în acest sens, fiind o zonă aglomerată, aflată în centrul orașului și, prin urmare, greu de blocat. ‘Dacă nu ar fi fost proiectul de realizare a parcării, ruinele ar fi rămas acoperite de pământ și asfalt, cu toate legendele din jurul lor’, adaugă arheologul.

Academia ‘Sfântul Sava’

Academia Domnească ‘Sfântul Sava’ a fost ridicată la 1694. Practic, îndemnat de stolnicul Constantin Cantacuzino, ilustru cărturar umanist cu studii la Padova, domnitorul Constantin Brâncoveanu a hotărât înființarea acestei instituții în clădirile Mănăstirii ‘Sfântul Sava’, care se afla la acea dată chiar în centrul Bucureștiului. Academia rivaliza în acele vremuri cu Academia Fanarului sau Marea Școală a Patriarhiei din Constantinopol (Istanbul) din Imperiul Otoman. Ea a funcționat inițial cu predare în limba greacă, avându-l în fruntea ei pe învățatul grec Sevastos Kuminitis, care a fost urmat de Marcu Porfiropol. În 1707, domnitorul a recurs la o nouă organizare a Academiei, cu ajutorul câtorva cărturari ai vremii și a transformat-o într-o instituție care funcționa precum o Facultate de Litere și Filosofie din cadrul Universităților apusene. La Academia Domnească veneau la studii învățăcei din Peninsula Balcanică, din Asia Mică, din Palestina, Siria și Egipt, iar profesorii erau majoritatea de origine greacă. Mai târziu, domnitorul Țării Românești Alexandru Ipsilanti a reformat programa studiilor la Academia ‘Sfântul Sava’, fiind organizat învățământ pe 5 cicluri, fiecare dintre ele cu durata de 3 ani. Primul ciclu de trei ani era dedicat studiului gramaticii limbilor greacă și latină. Următorul era dedicat studiului literaturii clasice grecești și latine, iar cel de-al treilea pentru poetică, retorică, etica lui Aristotel, italiană și franceză. În cel de-al patrulea ciclu se preda aritmetica și geometria, iar ultimul era dedicat studiului filosofiei și astronomiei. De asemenea, între 1776 și 1779 s-au construit noi localuri pentru complex.

Academia Domnească a funcționat în această formă până în anul 1818, când Vodă Caragea a scos-o de sub tutela mănăstirească și a dispus reorganizarea ei sub numele de Școala Națională de la Sfântul Sava, la conducerea căreia l-a numit pe cărturarul Gheorghe Lazăr. În scurt timp, acesta a introdus aici, pentru prima dată în Țara Românească, predarea în limba română.

De-a lungul vremii, pe băncile Academiei Domnești de la Sfântul Sava au trecut numeroase personalități, printre care Nicolae Bălcescu, frații Ion și Dumitru Brătianu, precum și Ion Heliade Rădulescu, care a fost atât elev, cât și profesor.

Mănăstirea ‘Sfântul Sava’, ctitorie a lui Brâncoveanu

Mănăstirea ‘Sfântul Sava’ era mai veche, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Constantin Brâncoveanu a construit în 1709 o biserica nouă, cea ale cărei ruine se zăresc astăzi pe șantierul arheologic din zona Universității. ‘Se poate observa o parte din biserica lui Constantin Brâncoveanu, terminată în 1709, anul de pe pisanie, care se păstrează încă la Muzeul Național de Istorie, iar în interiorul ei se poate vedea absida sudică a naosului bisericii de secol XVI. Biserica lui Brâncoveanu se continuă practic până sub prima bandă a bulevardului Elisabeta’, explică Andrei Măgureanu.

Biserica era punctul central al ansamblului mănăstiresc. Din săpăturile realizate până acum, dar și din planurile vechi existente, arheologul Măgureanu spune că până acum se cunoaște că ‘spre vest era intrarea în complexul mănăstiresc, apoi o clădire puternic distrusă încă de la 1860, care nu mai apare pe planurile de la 1864, unde se presupune că era muzeul, primul muzeu de istorie din Țara Românească, spre sud – o clădire importantă care adăpostea seminarul, tipografia, iar spre nord era chiar Academia Domnească, aflată pe locul Universității București de astăzi’. Cu alte cuvinte, întreg complexul mănăstiresc se întindea fix pe zona pe care s-au început lucrările pentru amenajarea parcării subterane. În același perimetru s-au mai identificat patru case laice, de orășeni, dar și cimitirul.

Toate clădirile Mănăstirii ‘Sfântul Sava’ au fost demolate undeva pe la 1860, iar biserica pe la 1870, pentru a face loc bulevardului Carol I. ‘De dărâmat, s-a dărâmat singură, din cauză că a fost afectată de cutremure și nu au mai avut bani să o refacă. Plus că era perioada în care se modernizau orașele. În Paris s-a dărâmat jumătate din oraș, la 1850, pentru a se construi bulevardele actuale. Carol I a vrut să facă și el același lucru. Doar că a creat un precedent. Dacă el a dărâmat ‘Sfântul Sava’, de ce să nu o facă și alții…’, mai spune arheologul de la Institutul de Arheologie ‘Vasile Pârvan’.

Cine este curios poate vedea ruinele pe viu

‘Cel mai probabil parcarea va continua să fie construită, cu excepția zonei bisericii, care va fi ocolită, iar restul probabil va fi demolat, eventual clădirile vor fi marcate în pavimentul viitoarei piețe’, afirmă Andrei Măgureanu. Arheologii nu au un termen precis pentru a finaliza lucrările, dar, în funcție de cât mai durează cercetarea cimitirului, singurul care a mai rămas de cercetat, dacă nu mai apare nimic surprinzător, se va finaliza totul în două săptămâni.

Până atunci însă, cei interesați să vadă ruinele Academiei Domnești, locul unde s-a născut învățământul superior în Țara Românească, primul despre care ți se spune atunci când intri ca student la Facultatea de Istorie, despre care se studiază în licee, pe unde au trecut Gheorghe Lazăr, și nu numai, își pot face drum prin Piața Universității.

Cimitirul mănăstirii

Zona cimitirului se întindea, cel puțin în partea cercetată de arheologi până acum, între bulevardul Elisabeta și actuala stradă Toma Caragiu, cu o zonă de folosire mult mai intensă în jurul bisericii. Practic, întreaga curte a Mănăstirii ‘Sfântul Sava’ a fost un cimitir, dar apoi acesta a fost restrâns în jurul bisericii. Au fost descoperite mai multe nivele de înmormântare, ultimul fiind pe la 1850, găsindu-se la acel nivel niște ofițeri ruși. ‘S-au păstrat foarte bine țesătura, echipamentul acestor ofițeri, epoleții unuia dintre ei, pe care scrie regimentul 4’, a declarat arheologul Gheorghe Mănucu-Adameșteanu. Aproximativ 40 de schelete ale unor foști locuitori ai Bucureștiului, din mahalaua Sfântul Sava, au fost descoperite în aceeași zonă, la sfârșitul anului trecut.

Planurile parcării

Municipalitatea vrea să construiască la Piața Universității, în zona unde au fost statuile lui Mihai Viteazul, Spiru Haret, Ion Heliade Rădulescu și Gheorghe Lazăr, o parcare subterană. Pentru aceasta a fost încheiat un contract de concesiune a lucrărilor publice cu consorțiul de firme Inter Parking Hispania SA, Terra Test Cimentaciones SL, Alius Inversiones SL și Simex SA, urmând să fie realizate aproximativ 400 de locuri de parcare. Cele patru statui au fost mutate pe perioada lucrărilor în Parcul Izvor.

Opera lui Brâncoveanu

Pe lângă realizarea Academiei, Constantin Brâncoveanu a fost un mare ocrotitor al tiparului. Domnia lui a început prin apariția, la 1688, a Bibliei de la București, prima ediție integrală în limba română. Tipărirea începuse încă din timpul lui Șerban Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687. Un prim triaj a fost terminat în septembrie 1688, iar al doilea abia în noiembrie 1688. (Articol publicat în „Ziarul Lumina” din data de 7 aprilie 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente