Pentru Sfânta Mănăstire Izbuc din Episcopia Oradiei, situată în partea de sud a județului Bihor, aproape de granița cu județul Arad, la poalele munților Codru-Moma, într-un cadru natural de o rară frumusețe, zilele de 12 și 13 august 2010 au fost momente de aleasă sărbătoare. Întâistătătorul Episcopiei Oradiei, Preasfințitul Sofronie, s-a aflat din nou în cadrul așezământului monahal, pentru a aduce bucurie obștii chinoviei bihorene la aniversarea unui frumos număr de ani de la evenimente binecuvântate din viața Preasfinției Sale, informează „Ziarul Lumina”, Ediția de Transilvania.
În urmă cu 15 ani, în seara zilei de 11 august 1995, ierarhul Sofronie de mai târziu a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog din Arhiepiscopia Aradului, atestată documentar de la 1177 și cu viețuire neîntreruptă până astăzi, de către Înaltpreasfințitul Timotei al Aradului, naș de călugărie fiind Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord. Împreună cu Preasfințitul Sofronie a fost călugărit și Preasfințitul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria. Până la momentul oficierii rânduielii călugăriei, cei doi viitori ierarhi nu au știut ce nume vor primi, Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim dând numele de Sofronie după numele Părintelui Sofronie (â€1993), ucenicul Sfântului Siluan Athonitul și întemeietorul Mănăstirii ‘Sfântul Ioan Botezătorul’ din Essex, Anglia, unde Preasfințitul Sofronie al Oradiei a făcut un stagiu de pregătire între octombrie 1994 și iunie 1995, întru pomenirea părintelui și a sfântului său patron – Patriarhul Sofronie al Ierusalimului, iar numele de Siluan, după numele Sfântului Siluan Athonitul. A fost o fericită coincidență faptul că cele două călugării s-au făcut la Vecernia zilei de 11 august 1995, când se face slujba Cuviosului Maxim Mărturisitorul, cel care, alături de Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, au fost mari apărători ai dreptei credințe în fața ereziei monotelite.
Hirotonie în obștea de la Izbuc
În cadrul Sfintei Liturghii din data de 12 august 1995, de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, Preasfințitul Sofronie a fost hirotonit ierodiacon de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Serafim, pe seama Mănăstirii Hodoș-Bodrog, cu încuviințarea Înaltpreasfințitului Timotei. În următoarea zi, 13 august 1995, de Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului, în vechea Catedrală arhiepiscopală din Arad, a fost hirotonit ieromonah de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Serafim și hirotesit duhovnic la finalul Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Timotei. Sărbătorirea a 15 ani de la aceste trei momente deosebit de importante din viața ierarhului Oradiei s-a făcut la Sfânta Mănăstire Izbuc, în cadru liturgic, Preasfinția Sa săvârșind Sfânta Liturghie arhierească, în sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în zilele de 12 și 13 august 2010.
Cu acest prilej, Preasfințitul Sofronie, în cinstea acestei binecuvântate aniversări și ca o mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru bogatele daruri revărsate asupra sa, a hirotonit întru ierodiacon și, respectiv, întru ieromonah, pe unul dintre monahii mănăstirii, Antonie, care a fost tuns în monahism în ajunul praznicului Schimbării la Față a Domnului, 5 august 2010, și care este originar din localitatea Mizieș, județul Bihor, satul natal al Mitropolitului Miron Romanul al Ardealului (1874-1898), fiind un lăstar din familia marelui mitropolit.
Maxim Mărturisitorul, apărătorul credinței
La finalul Sfintei Liturghii din 12 august, săvârșită în altarul de vară al mănăstirii, chiriarhul Oradiei a rostit un cuvânt de învățătură în cadrul căruia a arătat importanța vieții și activității Cuviosului Maxim Mărturisitorul pentru întreaga creștinătate, care este prăznuit în sfintele biserici în ziua Odovaniei Praznicului Schimbării la Față a Domnului, 13 august, dar a cărui slujbă se săvârșește cu o zi înainte: ‘Sfântul Maxim Mărturisitorul este un mare sfânt apărător al credinței ortodoxe, un mare luptător pentru ortodoxie împotriva ereziei monotelite, care a sfâșiat unitatea Bisericii în veacul al șaptelea, și care învăța că în Hristos Domnul ar fi o singură voință, cea dumnezeiască, și nu două, dumnezeiască și omenească, corespunzătoare celor două firi ale Mântuitorului, cum mărturisește Biserica Ortodoxă’. Preasfințitul Sofronie a arătat că ‘sfântul a avut mult de suferit din pricina statorniciei sale în credința cea adevărată, tăindu-i-se limba și mâna dreaptă pentru a nu mai putea vorbi și scrie în apărarea învățăturilor drepte’.
‘Sfântul Maxim, împreună cu Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, trăitor în aceeași vreme, și cu Sfântul Martin, papă al Romei, au fost cei care au apărat cu mare stăruință și jertfă dreapta credință, având cu toții de suferit din această pricină’, a mai spus Preasfințitul Sofronie, care a adăugat că ‘Sfântul Maxim a fost și un mare dascăl al viețuirii călugărești, scriind numeroase lucrări de îndrumare, capete duhovnicești, învățând pe monahi cum să se desăvârșească, și care sunt cuprinse în Filocalie. Avem de la el și scrieri de apărare a credinței dreptmăritoare, cum ar fi celebra ‘Ambigua’, ce a fost tradusă în limba română de părintele academician Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox din secolul trecut’.
Schimbarea la Față, prăznuită după Înviere
După citirea pericopei evanghelice de la Sfânta Liturghie arhierească săvârșită în ziua de vineri, 13 august 2010, Preasfințitul Sofronie al Oradiei a tâlcuit celor prezenți semnificațiile teologice deosebit de bogate ale cuvintelor scripturistice, în legătură cu praznicul Schimbării la Față a Domnului: ‘În această binecuvântată zi sărbătorim Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului, praznic ce ne aduce aminte că Mântuitorul Hristos, înainte de Patima Sa cea de bunăvoie S-a schimbat la față înaintea ucenicilor, pregătindu-i și întărindu-i pentru ceea ce urma să fie, pentru a nu se clătina în credința lor atunci când Îl vor vedea prins, batjocorit, condamnat la moarte și omorât prin răstignire pe cruce’.
În continuare, Preasfințitul Sofronie a arătat că, ‘deși Schimbarea la Față s-a petrecut înainte de patimile, moartea și Învierea Domnului, ea este prăznuită după aceste evenimente, după cuvântul lui Iisus Care le-a poruncit celor trei ucenici prezenți la această minune, Petru, Ioan și Iacov, să nu spună nimănui nimic din cele întâmplate până după Învierea Sa’.
Astfel, ‘slava dumnezeiască a Fiului lui Dumnezeu arătată pe muntele Taborului, Mântuitorul o are datorită unirii personale, ipostatice, a firii dumnezeiești și a celei omenești în persoana Sa, în chip neîmpărțit, nedespărțit, neamestecat și neschimbat. Pentru noi, oamenii, firea omenească pe care o purtăm se poate îndumnezei numai prin lucrarea Harului care ni se dăruiește în Sfânta Biserică, și pe care suntem chemați să ne-o împropriem, să ne-o însușim, pentru a ajunge la măsura deplinătății lui Hristos, la demnitatea înaltă pentru care am fost creați, la care au ajuns și sfinții’, a spus Preasfinția Sa.
Mărturisire a credinței
‘Evanghelia ce s-a citit astăzi este o evanghelie cu caracter profetic, eshatologic, care ne vorbește despre cum va fi la sfârșitul lumii. Noi, oamenii, purtători de trupuri bătrâne, vom avea trupurile și firile noastre omenești înnoite, întinerite, pline de viața care nu trece niciodată, de lumina cea neîmbătrânitoare și pururea veșnică a sfinților, care este lumina lui Hristos, lumina energiilor divine necreate, lumină ce s-a arătat la Schimbarea la Față a Domnului’, a mai spus Preasfințitul Sofronie.
‘Dintre toate tradițiile venerabile câte sunt în lume, între creștini, singura Biserică ce a așezat Schimbarea la Față a Domnului la locul cuvenit este Biserica Ortodoxă. Singura Biserică unde acest praznic este sărbătorit cu cel mai mare fast cu putință este Biserica Ortodoxă. Și mai mult, în Biserică, prin rugăciunea continuă, neîncetată, rugăciunea lui Iisus, sau rugăciunea isihastă, pe care nu numai călugării, dar toți credincioșii sunt datori a o rosti, primim bucuria și prospețimea Schimbării la Față a Mântuitorului în noi înșine: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiului lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!’.
‘Acum, la Odovania Praznicului Schimbării la Față, la finalul sărbătorii, să-I mulțumim lui Dumnezeu că a rânduit să ne naștem creștini ortodocși, în binecuvântatul pământ în care trăim, în legea strămoșilor noștri, care, mai înainte de noi, în puține cuvinte, dar multe rugăciuni, au trăit adevărurile adânc teologice ale acestei sărbători, și le-au însușit și au ajuns sfinți. Astfel, pământul pe care noi călcăm este plin de moaște ale sfinților care nu s-au descoperit încă. Ei se roagă neîncetat în ceruri pentru noi, iar pământul este binecuvântat de odihna trupurilor și rămășițelor lor pământești. De aceea, în țara noastră se ridică atât de multe biserici, de aceea în țara noastră sunt așa de multe mănăstiri, de aceea țara noastră este străjuită de atât de multe cruci, toate mărturisind despre slava lui Dumnezeu, ce s-a arătat la Schimbarea la Față a Mântuitorului Hristos Iisus’.
Prin hirotonia întru ieromonah a părintelui Antonie, obștea de la Mănăstirea Izbuc se înmulțește cu încă un slujitor la Sfântul Altar, actualmente existând nouă slujitori, un arhimandrit, șase protosingheli și doi ieromonahi, dintre care cinci slujesc la mănăstire, doi sunt detașați la Catedrala episcopală ‘Învierea Domnului’ din Oradea, unul are în grijă metocul Centrului Eparhial cu hramul ‘Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil’ din Băile Felix, iar unul se află detașat la schitul ‘Intrarea în Biserică a Maicii Domnului’ din localitatea Valea lui Mihai, județul Bihor, la granița cu Republica Ungară, dependent de Mănăstirea Izbuc.
Oază duhovnicească
În ultimul an, Mănăstirea Izbuc a înflorit într-un ritm accelerat, așezământul monahal renăscând sub stăreția părintelui protosinghel dr. Mihail Tărău. Obștea mănăstirii s-a triplat, ajungând la 15 viețuitori. Aici se organizează și se desfășoară, începând cu vara anului 2008, tabere de creație religioasă, sub genericul ‘Împreună, să ne cunoaștem tradiția și valorile creștine’, de care beneficiază elevi de la școlile și liceele orădene, selectați pe criterii sociale și prin prisma rezultatelor obținute la olimpiada școlară de religie. De asemenea, preoții din cuprinsul eparhiei care desfășoară proiectul catehetic ‘Hristos împărtășit copiilor’, dar și cadrele didactice care predau religie în școli organizează frecvent pelerinaje cu copiii la mănăstire.
Mănăstirea Izbuc și-a regăsit vocația de adevărată oază duhovnicească pentru foarte multe grupuri de credincioși din întreaga țară, care vin în pelerinaj în mod organizat sau pe cont propriu, atrași de cadrul natural deosebit de pitoresc, de dragostea cu care sunt întâmpinați de către obște, care oferă masă caldă tuturor pelerinilor, de sfintele slujbe ce se săvârșesc aici potrivit tipicului mănăstiresc, dar și de izvorul de apă tămăduitor și de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Bunii credincioși aduc slavă lui Dumnezeu prin rugăciuni și cântări la izvor și la icoana Maicii Domnului și în afara programului liturgic săvârșit, astfel încât la Mănăstirea Izbuc rugăciunea continuă a monahilor se împletește cu evlavia permanentă a pelerinilor.
