Andrei Șaguna și activitatea editorală

Marele ierarh ardelean, pentru canonizarea căruia ne pregătim de cel puțin trei ani, și-a dovedit cu prisosință devotamentul față de neamul său și prin numărul impresionant de cărți pe care le-a dat la lumină în ‘tipografia diecezană’ de la Sibiu, înființată de el în anul 1850. Andrei Șaguna a fost nu numai un neîntrecut organizator bisericesc, conducător național, politic și păstor de suflete, ci și un excelent îndrumător al activității editoriale, precum și un bun autor de lucrări cu caracter canonic, istoric și pastoral.

Sibiul avea frumoase ‘tradiții’ tipografice începând cu Lukas Trapoldner, în 1528, în atelierul căruia s-a înființat și o ‘secție româno-slavă’, condusă de cărturarul Filip Moldoveanul, cel care va tipări primele cărți ce se cunosc în limba română (‘Catehismul’ din 1544 și ‘Tetraevanghelul slavo-român’ din 1551-1553). Activitatea tipografică la Sibiu s-a reluat abia spre sfârșitul secolului al XVIII-lea prin tipografiile săsești ale lui Martin Hochmeister, Peter și Johannes Barth, apoi Georg Klosius. În tipografiile acestora au apărut și multe cărți românești, mai ales de slujbă, cerute de episcopii de la Sibiu, în special de Vasile Moga (1811-1845).

O nouă tipografie

În acest context, în lipsa unei tipografii proprii, Andrei Șaguna a inițiat înființarea tipografiei diecezane care să înlăture concurența economică a sașilor sibieni, dar și cărțile care apăruseră în tipografia Episcopiei unite de la Blaj. Timp de aproape un sfert de secol, până la moartea lui Andrei Șaguna, în tipografia sa au apărut aproximativ 160 de titluri de cărți de o mare diversitate: cărți de slujbă, Biblia, Noul Testament, Psaltirea, traduceri din Sfinții Părinți, manuale pentru ‘clericii’ din Institutul Teologic sibian, manuale pentru ‘școlile poporale’ (primare) înființate de Biserică, lucrări cu profil istoric, literar și economic, precum și cele două cunoscute periodice sibiene, inițiate și îndrumate de el, cu apariție neîntreruptă până astăzi: ‘Calendarul diecezan’, din 1852, și ‘Telegraful Român’, din 3 ianuarie 1853.

Cărți de slujbă

Vor vedea lumina, în primul rând, câteva din cărțile de slujbă trebuitoare parohiilor din eparhia sa, dar care s-au difuzat și dincolo de Carpați, până în Dobrogea și Basarabia. De regulă, cărțile de slujbă tipărite în timpul păstoririi lui Andrei Șaguna erau reeditări după cele apărute la Râmnicu Vâlcea, cu anumite îndreptări de limbă pe care le făceau însuși ierarhul sau unii dintre colaboratorii săi apropiați. Prima carte de slujbă a fost ‘Apostolul’ din 1851, căruia i-au urmat ‘Ceasolvul’ (1851), ‘Molitvelnicul’ (1853), ‘Liturghierul’ (1856), ‘Penticostarul’ (1859), ‘Octoihul mare’ (1861), ‘Triodul’ (1861), toate în mai multe ediții, cele 12 ‘Mineiele’ (1853-1856) după ediția de la Buda din 1804-1805, care, la rândul ei, era o reeditare a Mineielor de la Râmnic din 1776-1780 tipărită prin osteneala episcopilor Chesarie și Filaret (Șaguna reproducea și prefețele celor doi ierarhi râmniceni, cu interesante date din istoria poporului român). La acestea se adaugă și ‘Cartea de rugăciuni’ (inclusiv o ediție pentru copii), ‘Octoihul mic’, ‘Paraclisul Maicii Preciste’, ‘Acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu’, necesare credincioșilor, tot în mai multe ediții.

Biblia lui Andrei Șaguna

O realizare editorială de excepție a constituit-o ‘Biblia, adeacă Dumnezeiasca Scriptură a Legii celei vechi a celei nouă (noi), după originalul celor șaptezeci și doi de alcătuitori din Alexandria’ (Septuaginta, n.n.) tipărită între anii 1856 și 1858; avea un format mare, cu XXII ^ 920, plus 240 de pagini. Noua versiune șaguniană avea la bază vechile traduceri românești ale Sfintei Scripturi: Noul Testament de la Bălgrad (1648), edițiile Bibliei de la București (1688), Blaj (1795), Petersburg (1819) și Buzău (1854-1856), toate confruntate cu textul grecesc al Septuagintei. Are și un studiu introductiv, intitulat ‘Cunoștințe folositoare despre Sfânta Scriptură’, alcătuit de marele ierarh, în care sublinia rolul pe care l-au îndeplinit vechile traduceri românești în formarea limbii literare române. O ‘noutate’ în ediția șaguniană a Bibliei le formează cele 94 de ilustrații (xilogravuri) preluate după Biblia tipărită la München, în 1851, de catolicul Joseph Franz Allioli, gravurile fiind lucrate de Julius Schnorr von Carlosfeld și discipolii săi G. Jager, A. Strahuber și alții. În 1867 a apărut o ediție separată din ‘Noul Testament’.

Manuale pentru elevii ‘Institutului Teologic Pedagogic Diecezan’

Andrei Șaguna a fost cel care a reorganizat vechea școală teologică sibiană (creată în 1786), care a devenit un institut teologic pedagogic (cu trei, respectiv doi, apoi trei ani de studii), în care se pregăteau viitorii preoți, dar și învățătorii școlilor ‘poporale’ întemeiate de Biserică. El însuși a scris câteva manuale pentru teologii (‘clericii’) institutului: ‘Elementele Dreptului canonic’ (1854) și un ‘Compendiu de Drept canonic’ (1868, XLVI și 451 p.) tradus în limba germană de profesorul dr. Alois Sentz de la Academia de Drept din Sibiu; câțiva ani mai târziu, versiunea germană a fost tradusă în limba rusă de profesorul Timotei Vasilievici Barsav de la Academia ‘duhovnicească’ din Sankt Petersburg și publicat acolo în 1872 (apoi la Kazan în 1879). Spre sfârșitul vieții, Șaguna a publicat un ‘Enhiridion sau carte manuală de canoane’ (1871). La aceste lucrări de drept canonic putem adăuga și câteva broșuri cu profil istoric-canonic, prin care solicita autorităților de stat restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului, precum și ‘Statutul organic’, adică legea de organizare pe care a dat-o el Bisericii (1868).

Andrei Șaguna a publicat și câteva manuale de Pastorală, cum au fost ‘Teologia pastorală pentru preoții de lege ortodoxă răsăriteană’ (1857), care era o reeditare a unei cărți scrise de doi ierarhi ruși și care fusese tipărită de mai multe ori în românește. Spre sfârșitul vieții, a alcătuit el însuși un ‘Manual de studiu pastoral’ (1872, reeditat în 1878) și care s-a folosit mult timp în institutul teologic sibian.

În anul 1860, Andrei Șaguna a înzestrat istoriografia românească cu o lucrare foarte meritorie la vremea respectivă: ‘Istoria Bisericii Ortodoxe răsăritene universale’ (două volume, al doilea tratând Istoria Bisericii Românești). Volumul al doilea a fost tradus în limba germană de profesorii Ioan Popescu și Zaharia Boiu de la Institutul Teologic Pedagogic și tipărit în același an la Sibiu într-o tipografie săsească particulară; datorită acestui volum, istoricii și teologii străini au putut cunoaște trecutul Bisericii românești.

Pentru elevii din ‘secțiunea pedagogică’ a tipărit câteva manuale ale preotului-profesor Ioan Popescu: ‘Compendiu de pedagogie’ (1868), ‘Psihologia empirică sau știința despre suflet’ (1861), ‘Pedagogia’ (1861) toate ajungând la mai multe ediții.

Manuale pentru școlile primare întemeiate de Biserică

În afară de acestea, în tipografia înființată de Andrei Șaguna s-au mai tipărit lucrări de istorie (de pildă ‘Istorioară bisericească politico-națională a românilor de peste tot’, a preotului bănățean Nicolae Tincu Velia), câteva traduceri din Sfinții Părinți (de pildă, ‘Scrisoarea Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur’ despre preoție, în traducerea preotului brașovean Ioan Barac), lucrări cu profil literar, economic, de alt gen.

Mai consemnăm și faptul că Andrei Șaguna a cerut profesorilor săi de la Institutul Teologic Pedagogic să redacteze și să publice manuale pentru elevii școlilor primare întemeiate de Biserică. Cei mai cunoscuți autori au fost cei doi preoți-profesori menționați mai sus: Zaharia Boiu (cu un ‘Abecedar’ ajuns la 14 ediții, o ‘Carte de citire’, ‘Elemente de geografie’, ‘Elemente de istorie patriotică și universală’, ‘Elemente de istoria naturii și fizică’, toate ajungând la câte trei ediții), Ioan Popescu (‘Aritmetica’, ‘Întâia carte de lectură’, cu 18 ediții, ‘A doua carte de lectură’, cu 11 ediții), preotul Sava Popovici Barcianu din Rășnari (‘Abecedarul’, ‘Istorie biblică’, ‘Gramatica română’) și alții.

‘Părinte al teologiei românești moderne’

Andrei Șaguna a fost nu numai un neîntrecut organizator bisericesc, conducător național, politic și păstor de suflete, ci și un excelent îndrumător al activității editoriale, precum și un bun autor de lucrări cu caracter canonic, istoric și pastoral, editor al Bibliei, al cărților de slujbă, al manualelor pentru elevii școlilor Bisericii, inițiator al ziarului ‘Telegraful Român’. Prin toate acestea el rămâne în istoria culturii românești ca unul dintre cei mai străluciți ierarhi – oameni de cultură, alături de Sfinții Varlaam și Dosoftei, mitropoliții Moldovei, Sfântul Petru Movilă, mitropolitul Kievului, Sfântul Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești, episcopii Chesarie și Filaret de la Râmnic sau Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei. Iar prin lucrările sale originale (‘Istoria Bisericii’, ‘Compendiu de Drept canonic’, Enhiridionul de canoane și ‘Manualul de pastorală’), Andrei Șaguna poate fi considerat ca un adevărat ‘Părinte al teologiei românești moderne’.

‘Telegraful român’

În aceeași ‘tipografie diecezană’ (devenită, după 1864, ‘arhidiecezană’) s-a tipărit și ‘Telegraful român’, la 3 ianuarie 1853, la început o ‘gazetă politică, industrială, comercială și literară’. A fost redactat de cunoscuți oameni de cultură, cum au fost Aaron Florian, mai târziu profesor de istorie la Universitatea din București, Pavel Vasici, Visarion Roman, Zaharia Boiu, apoi, pentru o lungă peroioadă de timp, de preotul ‘asesor’ Nicolae Cristea (1865-1883). Și tot în tipografia șaguniană a apărut, din 1852 până astăzi, ‘Calendarul diecezan’ (numit azi ‘Îndrumătorul bisericesc’), larg răspândit printre credincioșii din mediul rural, ‘Actele Sinoadelor (Adunărilor) eparhiale’, diferite ‘Instrucțiuni’, precum și ‘Pastoralele’ de Crăciun și de Paști ale ierarhului și altele. (Articol publica în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 5 mai 2011)

Comentarii Facebook


Știri recente

Episcopia Canadei: Conferințele Postului Mare, online

Episcopia Ortodoxă Română a Canadei vă invită la seria de întâlniri duhovnicești „Conferințele Postului Mare 2021 – «Prin ușile pocăinței spre bucuria Învierii»”. Întâlnirile vor fi transmise online (via Zoom/Facebook) în primele cinci duminici ale…