Al 371-lea hram al Sf. Cuv. Parascheva, la Iași

În fiecare an, la mijloc de octombrie, Iașul devine, pentru o săptămână, o cetate a Ortodoxiei românești. Sfânta Cuvioasă Parascheva ocrotește Cetatea Iașiului de peste 371 de ani.

Anul acesta, în ziua de cinstire a Sfintei Cuvioase, la 14 octombrie 2012, Sfânta Liturghie va fi oficiată de către Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscopul Bucureștilor, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al tronului Cezareei Capadociei și Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române împreună cu Preafericitul Părinte Hristofor, Arhiepiscop de Praga și Mitropolit al ținuturilor Cehiei și Slovaciei. De asemenea, dintre Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române din soborul slujitor vor face parte și: Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Înaltpreasfințitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfințitul Corneliu, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Preasfințitul Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanaților, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, Preasfințitul Calinic Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Preasfințitul Emilian Lovișteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, dar și numeroși preoți și diaconi.

Anul acesta, pelerinii care vor veni să se închine la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva se vor putea închina și la moaștele Sfântului Cuvios Teofil, cel nebun pentru Hristos, aduse de la Mănăstirea Kitaev (Ucraina), de către Înaltpreasfințitul Părinte Antonie, Arhiepiscop de Borispil și rector al Academiei Teologice din Kiev.

Generalizarea cultului Sfintei Cuvioase Parascheva, hotărâtă în 1955

De aproape patru secole, de când cultul Sfintei Cuvioase Parascheva este adânc înrădăcinat în tradiția Bisericii Ortodoxe Române, hramul sfintei a adunat, an de an, mulțimi de credincioși veniți să se roage la sfintele moaște, să o cinstească și să îi ceară ajutor. Încă din secolul al XVII-lea, documentele vremii arată că mii de credincioși veneau la Mănăstirea ‘Sfinții Trei Ierarhi’ pentru a se închina cuvioasei și pentru slujbele impresionante ce se săvârșeau aici. Din anul 1889, după ce sfintele moaște au fost așezate în Catedrala mitropolitană, tradiția sărbătorii s-a mutat aici. Generalizarea în țara noastră a cultului Sfintei Cuvioase Parascheva a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1955, tot atunci fiind stabilită și data de prăznuire, 14 octombrie. Chiar și în anii grei ai comunismului oamenii au continuat să vină să se închine la moaștele ocrotitoarei Moldovei, însă, date fiind vitregia acelor vremuri și persecuția asupra cultului ortodox, sărbătoarea și-a pierdut din anvergură.

Dimensiunea internațională a pelerinajului

În anul 2000, Consiliul Mondial al Bisericilor declara Iașiul oraș internațional de pelerinaj, alături de Tesalonic – Grecia, Edinburgh – Marea Britanie, Praga – Cehia și Trondheim – Norvegia. Decizia venea ca o atestare oficială a faptului că pelerinajul la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva a căpătat, în timp, o evidentă amploare internațională, sute de mii de pelerini din toate colțurile țării, dar și din străinătate participând, în fiecare an, la pelerinajul de la Iași.

Istoria hramului Sfintei Parascheva a cunoscut un nou început în anii ‘90, când tradiția de a aduce la Iași cu prilejul sărbătorii Sfintei Parascheva și moaște ale altor mari sfinți ai Ortodoxiei a fost instituită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Viața Sfintei Cuvioase Parascheva

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, și a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea. Părinții ei erau oameni evlavioși și înstăriți, care, în afară de Sfânta Parascheva, au mai avut un fiu, Eftimie, care avea să fie mai târziu episcop al Maditului și Sfânt Ierarh izvorâtor de mir (pomenit la 5 mai). Tatăl lor, pe nume Nichita, a murit pe când copiii aveau doar câțiva ani, iar mama lor, al cărei nume nu s-a păstrat, s-a îngrijit să le dea o bună creștere, în frica de Dumnezeu și în deprinderea faptelor bune creștinești, dar mai ales în deprinderea rugăciunii, a postului și a milosteniei.

Odată, pe când avea 10 ani, a auzit cuvintele Domnului spuse tânărului bogat: ,,Mergi, vinde averile tale, apoi vino de urmează Mie!” (cf. Matei 19, 21). Fericita a ascultat aceste cuvinte ca pe o chemare a lui Dumnezeu, sporindu-și râvna pentru rugăciune, privegheri, milostenie și nevoință. Nu o dată Sfânta a dat săracilor hainele sale cele bune, îmbrăcând hainele ponosite ale acelora, iar odată a dat ca milostenie chiar cruciulița de aur pe care o purta la piept, înlocuind-o cu una de lemn. Certată de mama sa, fericita a răspuns că sfânta cruce este semnul dragostei lui Hristos pentru oameni și a socotit că o poate da milostenie din dragoste față de semeni, după porunca lui Hristos.

La vârsta de 15 ani, după trecerea la Domnul a evlavioasei sale mame, ca una ce avea dorința de a se retrage din lume și de a trăi în singurătate, aproape de Domnul, Sfânta a înțeles că, pentru ea, a venit vremea să lase toate și să urmeze Mântuitorului. Moștenind o mare avere de la părinți, împreună cu fratele ei, tânăra Parascheva și-a dăruit săracilor partea ei de moștenire și a mers la Constantinopol, să se închine moaștelor Sfinților și să caute povățuire duhovnicească.

De acolo a mers la o mănăstire închinată Născătoarei de Dumnezeu, în Heracleea Pontului, unde a rămas vreme de cinci ani, ducând o viață aspră, la anii tinereții ei, după rânduiala monahiilor, apoi a plecat la Ierusalim, ca să se închine Sfintelor Locuri. Deci, văzând, cu mare mulțumire sufletească, acele Sfinte Locuri binecuvântate de pașii Mântuitorului, a zburat ca o pasăre prin pustia Iordanului și, aflând o mănăstire de fecioare, a intrat acolo și cânta necontenit laude lui Dumnezeu, vărsând râuri de lacrimi, că o stăpânea o nesfârșită dragoste de Mirele Hristos și i se dăruise culmea virtuților pustnicești, smerita cugetare. Deci, a venit îngerul Domnului și i-a zis: „Să lași pustiul și să te întorci în patria ta, că acolo ți se cuvine să-ți dai trupul pământului”. Și, înțelegând Cuvioasa că porunca este de la Dumnezeu și că viața ei este scurtă, a lăsat fără voie pustiul și, venind în împărăteasca cetate, Constantinopolul, a intrat în biserica cea preafrumoasă a Sfintei Sofii, apoi în biserica Vlaherne a Născătoarei de Dumnezeu și a dat laudă lui Dumnezeu, că i-a ajutat să-I slujească cu credință.

Cuvioasa Parascheva, care avea pe atunci doar 25 de ani, s-a întors în patria sa, așezându-se, ca o străină, lângă biserica „Sfinților Apostoli” din satul Calicratia, sat vecin cu Epivata natală. Și, viețuind acolo încă doi ani, rugându-se pentru sine și pentru toată lumea, și-a dat obștescul sfârșit în mâinile preaiubitului ei Mire, Hristos Cel viu, iar trupul ei a fost îngropat lângă biserică. Și, trecând vreme de mulți ani, un corăbier a fost înmormântat lângă sfântul ei trup, iar Cuvioasa s-a arătat în vedenie mai multor credincioși, cerându-le să scoată din pământ sfintele ei moaște. Și, fiind scoase din mormânt moaștele cele întregi și bine mirositoare ale Sfintei, Dumnezeu le-a proslăvit cu faceri de minuni. Că bolnavii și îndrăciții dobândeau tămăduire, atingându-se de sfintele ei moaște.

În anul 1235, moaștele Sfintei au fost luate de împăratul Ioan Asan al II-lea, al românilor și bulgarilor (1218-1241), și au fost așezate cu cinste la Târnovo. Mai târziu, în anul 1393, au fost strămutate la Belgrad, și, apoi, în 1521, au fost aduse la Constantinopol, la biserica Patriarhiei. Aceste moaște, mai pe urmă, le-a adus Voievodul Vasile Lupu din Constantinopol la Iași, în Moldova, la mânăstirea „Sfinților Trei Ierarhi”, în anul 1641 de la Hristos, și au fost așezate în minunata lui ctitorie.

Sfintele sale moaște aduse în România

Sfintele moaște au fost dăruite Moldovei de patriarhul Constantinopolului Partenie I (1639-1644), ca recunoștință pentru dărnicia domnitorului Vasile Lupu, care plătise toate datoriile Patriarhiei ecumenice. Astăzi, Sfânta Cuvioasă Parascheva este pomenită de Biserica Ortodoxă Română în data de 14 octombrie, iar sfintele sale moaște se află în Catedrala sfintei Mitropolii din Iași.

Comentarii Facebook


Știri recente