Administrarea cimitirelor: responsabilitate publică și cultuală

Biroul de Presă al Patriarhiei Române ne informează:

Întrucât în presa laică au apărut articole prin care se promovează interesele unor întreprinzători privați de a înființa și administra cimitire particulare, Patriarhia Română face următoarele precizări:

Potrivit reglementărilor legale în vigoare din România, cimitirele umane sunt de două feluri: ale administrației publice locale și ale cultelor religioase. Cu toate acestea, în actualul Cod CAEN (Clasificarea activităților din economia națională) din România, la Secțiunea S -„Alte activități de servicii”, activitatea de „pompe funebre și similare” este apreciată și ca activitate economică, motiv pentru care unii întreprinzători privați se consideră îndreptățiți să înființeze și să administreze cimitire particulare. Ori, acest fapt contravine actualului cadrul normativ, care consideră aspectele legate de cimitire ca fiind de interes public. Astfel, unitățile de cult – conform prevederilor Regulamentului Cadru de organizare și funcționare a serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, Titlul Organizarea și funcționarea cimitirelor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 955/2004 – sunt singurele care asigură în sistem privat „Serviciile necesare colectivității locale”. În plus, prin art. 4 al Ordinului nr. 261/1982 al Ministrului Sănătății, în vigoare, se stabilește în mod evident dreptul exclusiv al administrațiilor publice și al unităților de cult de a administra cimitire.

Regimul juridic al libertății religioase și al cultelor este reglementat prin Legea 489/2006, care, la art. 28, prevede că „autoritățile administrației publice locale au obligația de a înființa cimitire comunale și orășenești în fiecare localitate (alin. 4). Cimitirele comunale sau orășenești se organizează astfel încât să aibă sectoare corespunzătoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce funcționează în localitatea respectivă (alin. 5)”. În aceeași lege se precizează și că „unitățile locale ale cultelor pot avea și întreține, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credincioșii lor. Cimitirele confesionale se administrează potrivit regulamentelor cultului deținător. Identitatea confesională a cimitirelor istorice este protejată de lege (alin. 1). În localitățile în care nu există cimitire comunale și unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care aparțineau cultelor respective pot fi înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în funcțiune (alin. 2). Prevederile alin. (2) nu se aplică cimitirelor aparținând cultelor mozaic și musulman (alin. 3)”. Din aceste prevederi legale, reiese cu claritate că legislația română în vigoare prevede ca responsabilitatea administrării cimitirelor să fie una strict comunitară, mai precis a comunității locale sau confesionale.

Cu toate acestea, unii întreprinzători privați (asociații, fundații sau operatori economici), cu scopul unui câștig material imediat, au înființat cimitire particulare, fără a se adresa însă autorităților celor 18 culte recunoscute din România, pentru o eventuală cooperare.

În plus, este necesar de subliniat faptul că înființarea și administrarea cimitirelor de către întreprinzători privați produce consecințe deosebit de grave, și anume:

1. Tulburarea păcii confesionale în perimetrul cimitirelor deținute de operatori economici, fundații și asociații;

Conform rezultatelor recensământului din anul 2002, în proporție de 98,8% cetățenii României și-au declarat apartenența la un cult religios. De asemenea, mai mult de 90% din cimitirele existente sunt confesionale, restul aparținând autorităților publice locale. Atât în situația cimitirelor confesionale, cât și în cea a cimitirelor deținute de administrațiile publice locale, este prevăzută o parcelare în funcție de apartenența confesională a defuncților.

Nu există nicio astfel de obligație în situația operatorilor economici, fundații și asociații. Astfel se va ajunge fie la situația în care locurile de veci sunt vândute fără a se ține cont de apartenența confesională, pe criterii strict economice, ceea ce va duce, inevitabil, la conflicte atunci când ceremonii religioase diferite se vor suprapune într-un spațiu restrâns, fie la împărțirea necorespunzătoare proporției credincioșilor a sectoarelor în cimitir, ca o formă de prozelitism pentru cei care nu vor mai găsi locuri în sectorul cultului de care aparțin.

2. Instabilitatea cimitirelor deținute de operatori economici, fundații și asociații;

Stabilitatea pe termen lung a cultelor și a administrațiilor publice locale este o certitudine, fiind foarte cunoscută grija cultelor, chiar și a celor reduse numeric, față de cimitirele în care se află defuncții lor. Unitățile componente ale cultelor recunoscute și administrațiile publice locale sunt structuri stabile, responsabile, reprezentând comunitățile locale, care nu se autodizolvă și nici nu intră în faliment.

Nu același lucru se poate spune despre operatorii economici, animați de interesul economic imediat, sau despre fundații și asociații, născute din interese conjuncturale sau de grup, reprezentativitatea lor putându-se restrânge, legal, chiar și la o singură persoană (asociat unic sau fondator).

Din acest motiv, un cimitir aparținând unui operator economic poate fi ușor dezafectat sau vândut unei alte religii decât cea creștină, sau altcuiva, iar mormintele pot fi profanate sau acoperite cu alte construcții, dacă se schimbă destinația terenului respectiv.

În final, Patriarhia Română mai precizează și faptul că înființarea și administrarea de cimitire este o datorie morală a Bisericii, întrucât Biserica apără cultul morților sau cinstirea celor decedați și poate acorda asistență social-filantropică celor îndoliați. Sectorul (Departamentul) cimitire, monumente și servicii funerare din cadrul Administrațiilor eparhiale a fost înființat prin hotărârea Sfântului Sinod tocmai pentru o mai bună administrare și întreținere a cimitirelor eparhiale, parohiale și mănăstirești, a monumentelor funerare din cuprinsul acestora, pentru asigurarea de servicii funerare adecvate, precum și pentru asistența religioasă și pastorală a familiilor îndoliate.

Comentarii Facebook


Știri recente