Pe 2 iulie, românii îl prăznuiesc pe Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți sfinți din calendarul ortodox român. Despre actele sale de sfințenie, despre faptele de luptă sau despre rolul pe care l-a jucat în istoria Europei creștine din vremea domniei sale s-au scris mii și mii de pagini. Se cunosc însă mai puține lucruri despre… cum arăta Ștefan cel Mare! Abordăm această temă făcând ample referiri la un extraordinar articol semnat de Înalt Preasfințitul Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, publicat pe site-ul arhiepiscopiei.
Ștefan cel Mare este unul dintre sfinții domnitori români al căror chip a fost păstrat într-un număr relativ important de reprezentări iconografice. Din acest motiv, preocuparea unor specialiști pentru identificarea celui care îl reprezintă cel mai bine este firească și obiectiv motivată. Unul dintre cei care au cercetat serios problema a fost episcopul Romanului, cărturarul academician Melchisedec Ștefănescu.
Chipul lui Ștefan din Evangheliarul de la Umor
Pe la 1881, cercetând monumentele istorice din nordul Moldovei, Preasfințitul Melchisedec a dat peste Tetraevangheliarul de la Mănăstirea Humor, din anul 1473. Pe una din filele acestei celebre cărți de cult a descoperit o miniatură de o rară frumusețe care înfățișa pe Maica Domnului cu pruncul Iisus. În partea de jos a miniaturii era redat Ștefan cel Mare, în genunchi, oferindu-i Maicii Domnului, cu pioșenie, darul său de inimă: Tetraevangheliarul.
Cuprins de emoție, la 13 noiembrie 1881, Preasfințitul Melchisedec își exprima opinia că miniatura de pe Tetraevangheliarul de la Humor este ‘adevăratul și autenticul portret al marelui Ștefan’. Informația apare consemnată în ‘Analele Academiei Române’, Mem. Sect. Ist, seria a II-a, tom IV, 1881-1882, p. 19.
Până la data respectivă, chipul consacrat al lui Ștefan cel Mare provenea dintr-o litografie fantezistă a lui Gheorghe Asachi, executată după o pictură din secolul al XVIII-lea, dar mai ales după tabloul votiv al bisericii din Bădeuți.
Ipoteza episcopului explodează la academie
Opiniile episcopului Melchisedec au dat naștere unei adevărate furtuni în academie. Bogdan Petriceicu Hasdeu a contestat vehement ipoteza la început, sfârșind prin a o accepta ‘până la proba plauzibilă contrarie’.
După acest eveniment, mai mulți istorici s-au apucat de treabă și au început să caute chipul marelui domnitor. Printre ei, Gheorghe Balș, Nicolae Iorga, O. Tafrali, Teodora Voinescu, ultima realizând chiar o lucrare în care prezintă portretele lui Ștefan cel Mare în arta epocii sale.
Studiile nu au fost ușoare, deoarece, pe la 1538, când sultanul Soliman Magnificul a ocupat Cetatea Sucevei pentru vreo două luni, turcii au profanat bisericile lui Ștefan cel Mare, scoțându-i acestuia ochii din tabloul votiv, așa cum se observă la bisericile din Arbore, Voroneț, Pătrăuți, ‘Sfântul Nicolae’ din Rădăuți și ‘Sfântul Nicolae’ din Dorohoi.
Confirmarea ipotezei, la Curtea de Argeș
O inedită confirmare a autenticității chipului lui Ștefan cel Mare din Tetraevangheliarul de la Humor vine din… Țara Românească, de la Biserica Domnească din Curtea de Argeș!
Într-un articol publicat pe site-ul Arhiepiscopiei Argeșului, Înalt Preasfințitul Calinic lansează o ipoteză la fel de incitantă ca și cea a academicianului Melchisedec. Iată ce spune Înalt Preasfinția Sa: ‘N-aș crede că Ștefan cel Mare n-a văzut Argeșul, cu cea mai veche biserică din sud-estul Europei, precum a văzut-o Alexandru cel Bun vizitându-l pe Mircea cel Bătrân. Și cred că agerului domn nu i-a scăpat din privire atitudinea de pioșenie a basarabului domn (este vorba de Nicolae Alexandru Basarab, n.n.), ce poate fi văzut de oricine intră în celebra ctitorie domnească argeșeană… Și apoi, meșterii umblau prin țară mai mult ca noi și aveau ochi să vadă și inimă să lucreze întru buna și sfânta credință’.
Așadar, modul în care este redat Ștefan cel Mare în renumita miniatură este identic cu felul în care este zugrăvit Basarab I într-o frescă din Biserica Domnească de la Curtea de Argeș. Această ‘coincidență’ este dovada faptului că adevăratul chip al marelui voievod moldovean este cel redat în Tetraevangheliarul de la Humor.
Înalt Preasfinția Sa mai crede că cele două portrete ale lui Ștefan, cel din Biserica Voronețului și cel din Tetraevangheliar, nu sunt puse la îndoială, iar cei care le-au zugrăvit l-au cunoscut personal pe domn, deși distanța între cele două picturi este de 20 de ani. Iată cum descrie Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului acest tulburător portret: ‘O figură plină, rotundă, cu fruntea largă, cu sprâncene groase, dar frumos arcuite, care străjuiesc ochii albaștri, cu nasul drept și subțire, sub care o mustață deasă acoperă buza de sus, cu o barbă puțin voluntară. Acest chip, care exprimă seninătate și blândețe, tânăr în portretul de pe foaia din Evangheliar, mai vârstnic în pictura voronețiană, dar viguros în ambele, este încadrat într-un șuvoi de plete blonde, care acoperă gâtul și umerii așa cum, și astăzi, în regiunile de munte, unde portul nostru strămoșesc s-a păstrat nealterat, mai poartă bătrânii satului. Pe cap, voievodul are coroana cu fleuroni, bogat împodobită cu pietre scumpe, împrumutată de înaintașii țării, poate de Bogdan I, din costumul ceremonial al curții apusene. Aceeași coroană cu fleuroni o poartă voievodul și în singurul portret sculptat: în pisania votivă realizată în marmura albă de pe turnul pentru corăbii (arsana) de la Mănăstirea Vatoped! (vezi Ion I. Solcanu, ‘Portret în istorie, Mănăstirea Putna’, 2003, pp. 127-128).
Mănăstirea Dobrovăț, de lângă Iași, ultima ctitorie a ilustrului domn Ștefan, păstrează un reușit portret al marelui voievod. În mod sigur, zugravul a putut vedea epitrahilul brodat, care exista la mănăstire, broderie care arăta trăsăturile chipului lui Ștefan descrise mai sus… Așa lucrează Dumnezeu întru sfinții Săi’, concluzionează Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Calinic.
Cel mai scurt și smerit testament din lume
Personalitatea celui care, dincolo de chipul său păstrat până astăzi, a marcat un veac bântuit de cele mai mari primejdii împotriva Bisericii lui Hristos și a neamului românesc este pusă în evidență și de testamentul său, cel mai scurt testament din lume. Iată ce cuprinde acesta: ‘Doamne, numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-au putut-o sminti, ci am întărit-o pe piatra care este Însuși Hristos, pe a cărui cruce de-a pururi îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o, având nădejde nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care toți vrăjmașii am gonit și am înfrânt’.
Să ne plecăm așadar în fața icoanei acestui domn, a cărui inimă ‘nici eresurile… nici focul vârstei tinerești n-au putut-o sminti’ și să recunoaștem că-și merită locul în rândul sfinților, pentru că ‘orice am judeca noi, pământenii, rămâne tot după cum este voia lui Dumnezeu!’, așa cum bine grăiește Înalt Preasfințitul Calinic. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 2 iulie 2011)
