Actul de la 1 Decembrie 1918 a avut o importanta deosebita si pentru Biserica Ortodoxa Romana.

Realizarea unitatii de neam de la 1 Decembrie 1918 a deschis calea reorganizarii Bisericii Ortodoxe Romane, care in anul 1925 a fost ridicata la rangul de patriarhat.

Despre semnificatiile infaptuirii Marii Uniri si despre implicatiile realizarii acestui deziderat pentru Ortodoxia din Romania ne-a vorbit Parintele Profesor Florin Serbanescu – Consilier patriarhal pe probleme de patrimoniu: ‘Din punct de vedere bisericesc, Statul Romania a facut niste gesturi impresionante, in primul rand prin alegerea lui Miron Cristea, care a fost membru impreuna cu Iuliu Hosu, in delegatia care a adus in decembrie 1918 la Bucuresti Hotararea Adunarii Nationale de la Alba Iulia. Apoi, la un an distanta, in anul 1919, Miron Cristea a fost ales Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Romane intregite. Insa, in continuare s-au facut eforturi pentru a se desavarsi aceasta unitate a romanilor. Un alt lucru semnificativ de subliniat este faptul ca transilvanenii au sustinut si s-a acceptat pana la urma ca Statutul de Organizare si Functionare al Bisericii Ortodoxe Romane, adoptat in anul 1925, odata cu ridicarea Bisericii Ortodoxe Romane la rang de Patriarhat, sa se axeze pe niste principii fundamentale ale Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania cuprinse in Statutul Sagunian, anume: mai intai autonomia si apoi sinodalitatea cu proportia de o treime clerici si doua treimi laici, lucru pastrat pana astazi de Biserica noastra in structura de conducere a sa in Consiliul National Bisericesc si in Adunarea Nationala Bisericeasca. Asadar, in momentul in care Statutul Bisericii Ortodoxe Romane a fost adoptat, in urma si a noii Constitutii din 1923, s-a adus in Scaunul Patriarhal ca prim patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane pe acest personaj emblematic care a fost Miron Cristea, participant la Adunarea Nationala de la 1 Decembrie 1918, care era un simbol al Unirii depline a Bisericii Ortodoxe Transilvanene cu Biserica de dincoace de Carpati si un gest prin care se dadea greutate fundamentala, absoluta Unirii Transilvaniei cu Romania.’

Parintele Consilier Florin Serbanescu ne-a vorbit si despre rolul important pe care preotii romani, in special cei din Ardeal, l-au avut in infaptuirea Unirii Transilvaniei cu Romania de la 1 Decembrie 1918: ‘In perioada imediat premergatoare zilei de 1 decembrie 1918, preotimea ortodoxa romaneasca din Transilvania a avut un rol hotarator in organizarea grupurilor de romani transilvaneni veniti in numar foarte mare din toate localitatile Transilvaniei la aceasta Mare Adunare Nationala de la 1 decembrie 1918. Preotii ortodocsi romani din Transilvania s-au asezat in fruntea acestor grupuri de romani transilvaneni, in fruntea tuturor fiind Episcopul ortodox roman Miron Cristea de Caransebes care a fost prezent la Alba Iulia in data de 1 decembrie 1918 alaturi de Episcopul greco-catolic Iuliu Hosu, dand, in acest sens, o pilda de frumoasa conlucrare pentru infaptuirea idealului national’.

Realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 a fost rezultatul unor eforturi deosebite depuse ani la rand de romanii din Transilvania si cei din afara arcului Carpatic.

Parintele Profesor Universitar dr. Mircea Pacurariu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu ne-a prezentat cateva dintre demersurile facute de Biserica si de toti romanii pentru realizarea Marii Uniri: ‘Cand vorbim de Anul Unirii, 1918, trebuie sa avem in vedere si antecedentele Unirii. In concret, aceasta Unire realizata politic atunci a fost pregatita de veacurile de avant zdrobit si de sperante impiedicate, cum spunea Nicolae Iorga. Deci, trebuie sa vorbim de o pregatire de secole, mai cu seama de o pregatire spirituala si culturala. Poporul roman de pe ambele versante ale Carpatilor a fost constient ca aici locuieste un singur popor care are aceeasi origine, vorbeste aceeasi limba si marturiseste aceeasi credinta. La intarirea acestei constiinte de unitate nationala, culturala si spirituala a contribuit in primul rand Biserica Ortodoxa Romana stramoseasca prin ierarhii ei, prin preotii ei, prin calugarii ei, care treceau dintr-o parte in alta a Carpatilor ducand peste tot aceeasi constiinta a originii noastre comune. Printr-o serie de tiparituri care apareau fie in Tara Romaneasca, fie in Moldova, si care circulau sau se difuzau in Transilvania, iarasi se intarea aceasta constiinta de unitate nationala.’

Parintele Profesor Univ. dr. Mircea Pacurariu ne-a prezentat si cateva situatii si evenimente care demonstreaza contributia deosebita pe care a avut-o Biserica la realizarea Unirii romanilor de la 1 Decembrie 1918: ‘Daca trebuie sa ne gandim la contributia Bisericii la realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, trebuie sa spun ca in vechea Romanie au fost mobilizati 300 de preoti ca si confesori militari, insotind trupele pe campul de lupta, pentru perioade mai scurte sau mai indelungate de timp, iar in Transilvania, 150 de preoti au fost aruncati in inchisorile maghiare, iar alti 200 de preoti au fost exilati in judetul Sopron pe teritoriul Ungariei vestice de astazi unde au trait in conditii mizere vreme de 2 ani de zile. In toamna anului 1918, dupa ce s-a constituit Consiliul National Roman Central cu sediul la Arad, unde un rol hotarator a avut marele patriot roman Vasile Goldis, originar din Arad, s-au constituit ulterior, peste tot in Ardeal, Consilii Nationale si Garzi Nationale Romanesti in cadrul carora preotii si invatatorii Scolilor Confesionale au avut un rol hotarator. Mai notez o legatura directa intre Sibiu si Iasi: Consiliul National Roman Central cu sediul la Arad l-a incredintat pe tanarul profesor de Teologie Nicolae Balan – viitorul Mitropolit al Ardealului sa mearga la Iasi ca sa ia legatura cu Regele Ferdinand si cu autoritatile romanesti care erau refugiate acolo, la Iasi.’

Care au fost urmarile Marii Uniri pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Romane ne-a spus, de asemenea, Parintele Profesor Univ. dr. Mircea Pacurariu de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu: ‘Actul Unirii de la 1 decembrie 1918 a avut urmari insemnate si pentru viata Bisericii Ortodoxe Romane pentru ca, dupa anul 1918, in componenta Bisericii din Romania intregita au intrat, pe langa Biserica Ortodoxa din vechea Romanie, Biserica Ortodoxa Romana din Transilvania cu organizarea ei specifica dupa Statutul Organic al lui Andrei Saguna, Biserica Ortodoxa Romana din Bucovina cu o alta organizare si Biserica Ortodoxa Romana din Basarabia care dupa 1812 a cunoscut o istorie tragica. In aceasta conjunctura, a fost nevoie ca in decurs de cativa ani sa se intocmeasca un nou Statut al Bisericii Ortodoxe din Romania intregita. Tot ca o consecinta a Unirii din 1918 a fost si alegerea unui nou Mitropolit Primat in decembrie 1919 in persoana Episcopului de Caransebes Miron Cristea. Mai tarziu, in februarie 1925, Mitropolitul Primat Miron Cristea a fost ridicat la demnitatea de Patriarh al Romaniei.’

Comentarii Facebook


Știri recente