Această mare binecuvântare de a purta pe brațe pe Pruncul Iisus în Templu este o prefigurare a Tainei Bisericii

Credincioșii ortodocși sărbătoresc astăzi, 2 februarie 2014, Întâmpinarea Domnului. Praznicul rememorează aducerea Pruncului Iisus la 40 de zile de la naștere în Templul din Ierusalim, așa cum prevedea tradiția iudaică. Semnificația sărbătorii a fost explicată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel după Sfânta Liturghie de la Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reședința Patriarhală.

Dreptul Simeon ne arată deodată că așteptarea este roditoare și făgăduința lui Dumnezeu se împlinește

Patriarhul României a subliniat în cuvântul Său faptul că Templul din Ierusalim ca prezență intensă localizată a dumnezeirii în lume Îl preînchipuia sau prefigura pe Hristos: „Sărbătoarea Întâmpinării este o sărbătoare în care se vede cum așteptarea lui Mesia, lui Hristos de-a lungul veacurilor ca o făgăduință făcută lui Dumnezeu se împlinește. Și această împlinire este mărturisită ca împlinire de către Dreptul Simeon. Evanghelia după Sfântul Evanghelist Luca, capitolul al II-lea, verstele 22 la 40 ne arată cum la vârsta de 40 de zile Pruncul Iisus a fost dus la Templul din Ierusalim potrivit tradiției iudaice și anume, primul născut, parte bărbătească trebuie prezentat la Templu și trebuie închinat Domnului aducând ca jertfă de mulțumire o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. Toată perioada Vechiului Testament până la venirea Mântuitorului era o perioadă de așteptare, dar nu o așteptare pasivă, ci o așteptare activă prin post, prin rugăciune, prin răbdarea tuturor greutăților vieții și a prigonirilor popoarelor străine păstrând dreapta credință în Dumnezeu cel Unic, Făcătorul cerului și al pământului. Deci, poporul întreg aștepta venirea lui Mesia, dar mai ales drepții poporului care își împlineau voia lui Dumnezeu în viața lor. Dreptul Simeon ne arată deodată că așteptarea este roditoare și făgăduința lui Dumnezeu se împlinește. În momentul în care ceea ce a văzut duhovnicește, și anume, venirea lui Mesia pe temeiul profețiilor oamenilor inspirați de Duhul Sfânt ai Vechiului Testament, acum el atinge cu brațele sale ceea ce a văzut duhovnicește, deci în Duhul Sfânt înainte, atinge acum cu brațele sale și vede cu ochii săi trupești pe Dumnezeu întrupat. Această mare binecuvântare de a se întâlni cu Dumnezeu Copilul, Pruncul și a-L purta pe brațe în Templu are o semnificație deosebită. A venit la Templu, a fost adus în Templu și purtat pe brațele lui Simeon cel ce este Templu, nefăcut de mână omenească și anume, Hristos. Pentru că Templul din Ierusalim ca prezență intensă localizată a dumnezeirii în lume Îl preînchipuia sau prefigura pe Hristos despre care Sfântul Apostol Pavel spune că în El ‘locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii’.

Această prezență a lui Dumnezeu din locul locuinței Sale din Cer pe pământ este taina Templului și apoi în mod desăvârșit Taina Bisericii

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mai explicat că Dreptul Simeon împreună cu Proorocița Ana reprezintă întreg poporul drept credincios în așteptare, în rugăciune: „Această mare binecuvântare de a purta pe brațe pe Pruncul Iisus, Mesia în Templu este o prefigurare a Tainei Bisericii pentru că Biserica a fost preînchipuită, prefigurată de Templul din Ierusalim. De aceea, la sfințirea unei biserici ortodoxe se citește rugăciunea regelui Solomon pe care a citit-o atunci când a fost târnosit sau sfințit Templul din Ierusalim. Și anume, cererea ‘ca ochii Tăi să fie deschiși ziua și noaptea, urechile Tale să asculte pe cei ce vor chema numele Tău’. Această prezență a lui Dumnezeu din locul locuinței Sale din Cer pe pământ este taina Templului și apoi în mod desăvârșit Taina Bisericii. Dreptul Simeon împreună cu Proorocița Ana reprezintă întreg poporul drept credincios în așteptare, în rugăciune, în post și în același timp poporul care vede cum se împlinește făgăduința în Dumnezeu sau simte prezența lui Dumnezeu în viața lui și aduce mulțumire și slavă această rugăciune de mulțumire. Acum slobozește… este o rugăciune inclusă în slujba Vecerniei pentru că Vecernia în ansamblul ei în cultul ortodox închipuie sau reprezintă toată perioada de așteptare a venirii lui Mesia. Ea este o perioadă de așteptare întru nădejde și de întărire în credință. Iar faptul că aceeași rugăciune a Dreptului Simeon se află la sfârșitul rugăciunilor de mulțumire dup Sfânta Împărtășanie arată că și noi suntem purtători de Dumnezeu atunci când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Domnului”.

Răspunsul vine când Dumnezeu dorește și în forma în care dorește El

Totodată, Patriarhul României a mai arătat: „Biserica cinstește în mod deosebit pe Dreptul Simeon, pe Proorocița Ana prin faptul că a doua zi după Praznicul Întâmpinării Domnului sunt pomeniți amândoi și sunt numiți ‘de Dumnezeu primitori’. Deci, Dreptul Simeon este de Dumnezeu primitor, este cel care a purtat pe brațele sale pe Dumnezeul Omul, pe Dumnezeu Copilul, Pruncul Iisus. Dreptul Simeon este și un mare dascăl împreună cu Proorocița Ana pentru viața creștină și anume, rugăciunea constant întru răbdare și speranță nu rămâne fără răspuns. Foarte adesea noi dorim răspunsul imediat, când vrem noi, dar răspunsul vine când Dumnezeu dorește și în forma în care dorește El. Deci, învățăm de la Dreptul Simeon și de la Proorocița Ana evlavia, rugăciunea, postul răbdarea și speranța. În acest an al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii, în anul 2014, această sărbătoare are o semnificație deosebită pentru noi și anume, trebuie să așteptăm în mod activ prin rugăciune, prin fapte bune, prin întărirea în evlavie pe Hristos Domnul să locuiască în sufletele noastre, să-și facă sălaș în viața noastră. El spune: ‘Iată, Eu stau la ușă și bat. De aude cineva glasul meu și deschide eu voi intra la El împreună cu Tatăl Meu și vom cina la El’, adică vom deveni împreună locuitori, împreună viețuitori. Această taină a lui Hristos în noi este taina creștinismului, cum ne spune Sfântul Apostol Pavel când zice ‘taina credinței este Hristos cel prezent în voi, cel din voi’. Vedem în dreptul Simeon prototipul drepților care au împlinit voia lui Dumnezeu și nu se tem de moarte, ci o consideră ca o trecere la viața și odihna veșnică în iubirea și lumina lui Dumnezeu. Această atitudine a Dreptului Simeon față de sfârșitul omului este una foarte asemănătoare cu toți sfinții creștini de mai târziu și nu numai cu sfinții monahi din pustie sau din mănăstiri, ci și cu sfinții simpli, oameni credincioși de la țară care spre sfârșitul vieții ca și Dreptul Simeon intensifică rugăciunea lor, spovedania, împărtășirea mai deasă, se împacă cu toată lumea, își pregătesc toate hainele pentru înmormântare și în același duh de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru viață zic și ei ‘Acum slobozește pe robul tău stăpâne după cuvântul tău în pace’. Deci, această pregătire duhovnicească pentru o întâlnire definitivă și deplină cu Dumnezeu este sensul creștin, sensul biblic al morții ca paște, ca trecere la viața veșnică”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a acordat Distincția onorifică Crucea patriarhală Preacuviosului Părinte Arhimandrit Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei patriarhale din București. Actul de cinstire a fost citit de către Arhim. Veniamin Goreanu, Consilier administrativ-bisericesc al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Comentarii Facebook


Știri recente