A VII-a Sesiune Comună a preoților de spitale și cimitire din București

În Sala de Conferințe a Centrului social-cultural Cernica a avut loc astăzi, 31 ianuarie, a VII-a Sesiune Comună a preoților de spitale și de cimitire din București. Evenimentul a fost organizat de Sectorul Social – Filantropic al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Tema conferinței a fost ‘Drogurile legale și ilegale, moarte sufletească și trupească’.

‘Am ales această temă întrucât drogurile sunt o realitate a zilelor noastre. Din păcate, după Revoluție un adevărat val de droguri a cuprins România și mai nou, odată cu apariția acestor magazine ale viselor, cu etnobotanice, foarte mulți adolescenți nu cunosc pericolul drogurilor, dar și de dependența pe care o provoacă aceste etnobotanice care de multe ori e mai puternică decât dependența decât drogurile cunoscute pe plan internațional ca și heroina sau cocaina. Trebuie să informăm în primul rând preoții ca să știe cum să-i protejeze pe cei păstoriți’, a spus părintele Mircea Pintică, coordonatorul preoților de spitale din Arhiepiscopia Bucureștilor, după cum ne informează TRINITAS TV.

Lucrările sesiunii au fost precedate de Sfânta Liturghie care a fost săvârșită în Biserica ‘Sfântul Nicolae’ – Ostrov. Au susținut referate de părinții: Emilian Vîlcu de la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca și Iulian Scarlat de la Centrul de Evaluare și Tratament al Toxico-dependenților pentru Tineri ‘Sfântul Stelian’. Conferința a fost prezidată de profesoara univ. Luminița Mihai de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială din cadrul Universității din București, catedra ‘Consiliere și tehnici de resocializare pentru persoanele toxico-dependente’. Au mai participat părintele Mircea Marian Pintică, coordonator al preoților de spitale din București și Eugen Bucur, inspector asistență religioasă din cadrul Sectorului Social Filantropic și Misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.

Părintele Emilian Vâlcu a prezentat un scurt istoric al substanțelor stupefiante în care a evidențiat că din cele mai vechi timpuri omul nu și-a găsit puterea în sine și în comuniunea cu Dumnezeu și astfel a căutat cu insistență elixirul vieții ca pe ceva din afara lui spre a-i fi de ajutor în drumul vieții. ‘Ortodoxia învață că oboseala de pe urma ostenelilor, orice neputință a trupului, boala, necazul, suferința moartea sunt urmări ale căderii lui Adam și a Evei. Căderea protopărinților a vătămat firea omenească, a dus la o deplină dizarmonie a tuturor puterilor sufletului și a trupului. Urmările pierzătoare ale păcatului strămoșesc – strâmbarea naturii umane – s-au răspândit și asupra tuturor urmașilor lui Adam. Ca atare, păcatul reprezintă principiul metafizic al bolilor trupești, sufletești și duhovnicești, al suferinței și morții fiecăruia dintre noi’, a arătat părintele Emilian Vâlcu.

Păcat – obișnuință dăunătoare-bolă-moarte

Părintele referențiar a mai subliniat că, potrivit Sfântului Teofan Zăvorâtul, la început apare atracția inconștientă, apoi dorință conștientă în care înclinația dependentului către lucrul dorit este foarte puternică și iese din sub controlul conștientului și pune stăpânire pe om. ‘Necesitatea pervetită deja de către păcat trăiește în om o viață independentă. Dacă înclinația constrânge necesitatea într-o anumită formă și o schimonosește sau îi dă o orientare nefirească, atunci necesitățile și natura se află într-o robie silită. Excitând aparatul genetic, sistemul nervos și glandele endocrine, păcatul pretinde, iar deseori ne și obligă, să acționăm ori să ne comportăm într-un mod ce nu corespunde necesității reale a organismului. Astfel atracția fiziologică spre hrană poate degenera într-o formă de lăcomie a pântecelui, și din stăpâni devenim robi, oameni lipsiți de libertate lăuntrică și nesănătoși. Așa se schițează lanțul sui generis: păcat – obișnuință dăunătoare-bolă-moarte. Tocmai din cauza păcatului, necesitățile normale degenerază în patimi și condamnă personalitatea la rămânerea permanentă într-o stare primitivă (animalică) din punct de vedere duhovnicesc’, a arătat părintele Emilian Vâlcu.

Consumul drogurilor, a cărui cauză principală este lipsa unei vieți duhovnicești, este un păcat comis cu bună știință care cu timpul generează și alte păcate. ‘Desfătarea adusă de narcotice este doar o iluzie, o amăgire, insuflată jertfei omenești de către demon. Iubirea de plăceri și îmbuibarea pântecelui, iubirea desfătărilor trupești și lenevia, înmulțite cu necredința sau cu puțina credință, cu neînțelegerea pricinilor și a rosturilor pentru care trăiește omul pe acest pământ reprezintă rădăcinile duhovnicești ale narcomaniei’.

În continuare, părintele Vâlcu a prezentat cauzele și efectele principale ale consumului de alcool, cafeină, tutun, amfetamine, metamfetamine, ecstasy, ritalin, efedrina, heroina, cocaina, crack, phenciclidinele, droguri halucinogene, etnobotanicele, marijuana sau steroizi. ‘Alcoolismul și narcomania sunt boli, dar boli sufletești în ceea mai mare parte. La rădăcina alcoolismului, a folosirii tutunului și a drogurilor se află pustietatea sufletească, nemulțumirea față de viață, pierderea sensului existenței. Narcomania este păcat greu iar bolnavul nu poate fi ajutat doar prin mijloace medicale. Sfaturile și medicamentele nu sunt suficiente. Biserica le propune celor suferinzi mijloace duhovnicești de tratament, dar nu în dauna metodelor medicale. Printre aceste mijloace duhovnicești se află voința de a fi vindecat, credința și pocăința, nădejdea, tainele bisericești, slujbele, obiectele sfințite, rugăciunea, lucrarea poruncilor’, a spus părintele Emilian Vâlcu.

‘Cineva a uitat cum se cresc copiii’

Părintele Iulian Scarlat a reliefat că drogurile sunt precum patimile, deoarece omul pătimitor este un om supus voinței, un om purtat de patimi. Părintele referențiar a prezentat contextul internațional al problematicii drogurilor care este o provocare globală a lumii contemporane. De asemenea, au fost explicate noțiunile de drog, toxicoman, supradoză și au fost arătate noile droguri (mefedrona, produsele de tip ‘spice’) și și bolile infecțioase legate de consumul de droguri. ‘Problemele legate de droguri au legătură cu toate zonele vieții: emoțională, psihologică, spirituală, socială etc. Astfel încât, dacă vreți să ajungeți la fondul problemei, trebuie să atingeți fiecare zonă a vieții copilului. Este imperativ ca părinții să fie implicați în programul de tratament pentru ca acest program să fie eficient. Experiența m-a învățat că lumea pe care o creează părinții care au nevoie de împlinire de sine însingurează copiii, care sunt primii candidați la experimentarea drogurilor, experimentare care foarte des duce la viciu și dependență. Aici vreau să accentuez faptul că undeva pe drum cineva a uitat cum se cresc copiii. Mă tem că societatea își ratează copiii. Depinde de noi, ca părinți iubitori și responsabili, să adunăm piesele împrăștiate și să creăm o lume mai bună pentru copiii noștri. Părinților, copiii noștri au nevoie de noi și vor ca noi să facem parte din viețile lor’, a subliniat părintele Iulian Scarlat.

La sfârșitul lucrărilor au avut loc dezbateri privind tema conferinței.

Comentarii Facebook


Știri recente