85 de ani de Patriarhat

Astăzi, 4 februarie 2010, se împlinesc 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, prin Hotărârea Sfântului Sinod din 4 februarie 1925, confirmată prin Decretul regal din 25 februarie 1925. Potrivit Biroului de Presă al Patriarhiei Române, citat de „Ziarul Lumina”, în toate catedralele ortodoxe române din țară și străinătate, astăzi va fi oficiat un Te Deum, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru realizarea acestui act istoric de demnitate și prestigiu din viața Bisericii noastre. Te Deumul va fi urmat de slujba de pomenire a adormiților întru fericire patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu. La Patriarhia Română, aniversarea a 85 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie va fi marcată – în ziua de 4 februarie 2010 – printr-o ședință solemnă a Permanenței Consiliului Național Bisericesc, care va avea loc, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în Sala Sinodală din Reședința patriarhală, de la ora 10:00. Cu acest prilej, părintele dr. Florin Șerbănescu, consilier patriarhal coordonator al Sectorului Patrimoniu cultural, va susține o prelegere despre contextul istoric, înfăptuirea și însemnătatea ridicării Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie. În continuare, de la ora 12:00, în Catedrala patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel va oficia Te Deumul și va înălța o rugăciune de pomenire pentru patriarhii Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu, la mormintele lor din Catedrala patriarhală. La aceeași oră va fi săvârșită o slujbă de pomenire și pentru patriarhul Justinian Marina, la mormântul său din biserica Mănăstirii Radu Vodă din București.

Hotărârea Sfântului Sinod din februarie 1925 privind ridicarea la rangul de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române

Sfântul Sinod în unanimitate și cu însuflețire hotărăște:

1. Se înființează în Țara-Românească pentru Biserica ortodoxă autocefală Română demnitatea de PATRIARH;

2. Arhiepiscopul și Mitropolitul Ungro-Vlahiei se ridică, în calitatea sa de Primat al României, la rangul de PATRIARH al Bisericii ortodoxe autocefale române;

3. Înalt Prea Sfințitul D. D. MIRON, actualul Arhiepiscop și Mitropolit al Ungro-Vlahiei, devine, în calitatea sa de Primat al României, PATRIARH al Bisericii ortodoxe române;

4. Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. Canoane și legile țării;

5. Hotărârea aceasta va fi înaintată Onor. Guvern spre legiferare printrâo lege specială și sancționată de M. S. Regele;

6. Alegerea, confirmarea și învestirea viitorilor patriarhi se va face potrivit unei legi speciale;

7. Nu vor putea fi eligibili la demnitatea de Patriarh decât Mitropoliții și Episcopii în funcțiune ai Sfintei noastre Biserici;

8. Se va comunica această hotărâre și tuturor celorlalte Biserici surori ortodoxe de răsărit;

9. Se deleagă o Comisiune alcătuita din I. P. S. Mitropolitul Nectarie și. P. P. S. S. Episcopi Vartolomeu al Râmnicului Noului Severin și Lucian al Romanului, care să întocmească actul de notificare ce se va face celorlalte Biserici ortodoxe surori și care se va înscrie în Condica Sfântă a Sf. Sinod.

I. P. S. Arhiepiscop Gurie Președinte salută și mulțumește P. P. S. S. Membrii pentru însuflețirea cu care a primit propunerea făcută de a se înființa Patriarhat in Biserica noastră și pentru hotărârea luată, apoi părăsește scaunul presedințial.

I. P. S, Mitropolit Primat D. D. Miron. Prin glasul unanim al Sf. Sinod, exprimat cu însuflețirea izvorîtâ din importanța epocală a faptului, și din motivarea atât de strălucită a reprezentantului Onor Guvern, Dl. Ministru de Culte Al. Lapedatu, putem constata că factorul bisericesc legal și competent a ridicat Biserica noastră la rangul de Patriarhat. Iară, cât privește împrejurarea, ca – în aceste timpuri de epocale prefaceri în viața poporului român și a țării sale – umila mea persoană ocupă în mod vremelnic scaunul de Mitropolit Primat al României, și astfel demnitatea patriarhiei încoronează și munca încordată depusă de mine timp de 30 de ani în via Domnului, ridicându-mă la cel mai înalt grad de cinste, aceasta – dați-mi voe – s-o înțeleg în hotarele principiilor noastre ortodoxe și a Sfintelor Canoane. Suprema putere în Biserica noastră nu e individuală, ci colectivitatea și anume colectivitatea în Sf. Sinod: «Unde sânt doi sau trei adunați în numele meu», acolo și Sf. Duh călăuzește destinele noastre. El dă normele, după cari cei chiemați conduc Biserica.

Deci – dat fiind acest principiu – ridicarea Bisericii la rangul de Patriarhie și ridicarea mea la rangul de PATRIARH, nu este o onoare numai pentru persoana mea vremelnică, ci -dați-mi voe-să o răsfrâng asupra Sf. Sinod în genere și asupra fiecăruia dintre P. P. S. S. Voastre în parte, cari toți formați episcopatul ei, eu nefiind de cât, după zisa Sf. Apostol, un «vas» vremelnic, în care se concentrează azi, cinstea întregei Biserici române.

In această nouă situație eu doresc, ca – după ce Dumnezeu ne va ajuta să desăvârșim prin lege această hotărâre de ridicare a Bisericii noastre la această înaltă demnitate – să stăruim, ca ea să se manifesteze tot mai simțitor atât în viața internă a Bisericii, cât și în afară.

Lege pentru ridicarea Scaunului Arhiepiscopal și Mitropolitan al Ungro-Vlahiei, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal

Ferdinand I

Prin grația lui Dumnezeu și voința națională, Rege al României

La toți de față și viitori, sănătate.

Corpurile legiuitoare au votat și adoptat, iar Noi sancționăm ce urmează:

Art. 1. – Scaunul Arhiepiscopal și Mitropolitan al Ungro-Vlahiei se ridică, ca Primat al României, la rangul de Scaun Patriarhal.

Art. 2. – Actualul Arhiepiscop și Mitropolit al Ungro-Vlahiei, Înalt Prea Sfințitul D. D. Dr. Miron Cristea, devine, în calitatea sa de Primat al României, Patriarh al Bisericii ortodoxe române.

Art. 3. – Patriarhul Bisericii ortodoxe române se va bucura de toate drepturile recunoscute de Sf. canoane și legile țării.

Un regulament special, întocmit de Sf. Sinod va determina mai deaproape aceste drepturi.

Art. 4. – Pe viitor, alegerea Patriarhului Bisericii ortodoxe române se va face de un colegiu electoral compus din membrii Adunării, care, după legea de organizare a acestei Biserici, va alege pe Arhiepiscopul și Mitropolitul Ungro-Vlahiei și din membrii de religiune ortodoxă ai Corpurilor legiuitoare.

Un regulament special, întocmit de Ministerul Cultelor, de acord cu Sf. Sinod și aprobat de consiliul de miniștri, va determina modul după care se va săvârși actul alegerii.

Confirmarea alegerii o face, la propunerea Sf. Sinod și a guvernului, Maiestatea sa Regele, care va da apoi învestitura, potrivit datinelor țării pentru capii Bisericii ortodoxe române.

Art. 5. – Nu vor putea fi aleși în demnitatea de Patriarhi ai Bisericii ortodoxe române de cât Mitropoliții și Episcopii în funcțiune ai acestei Biserici.

Această lege sâa votat de Senat în ședința dela 12 Fevruarie anul 1925 și sâa adoptat cu majoritate de optzeci șî nouă voturi, contra două.

Președinte, M. PHEREKYDE,

(L. S. S.) Secretar, Preotul Gr. Popescu-Breasla

Această lege sâa votat de Adunarea deputaților in ședința dela 17 Aprilie anul 1925 și sâa adoptat cu umanitate de una sută cincizeci și șase voturi.

Președinte, M. G. ORLEANU, (L. S. A. D.)

Secretar, Petre P. Gârboviceanu

Promulgăm această lege și ordonom ca să fie învestită cu sigilul Statului și publicată în Monitorul Oficial. Dat în București, la 23 Februarie 1925.

(L. S. St.)

FERDINAND

Ministrul Cultelor și Artelor,

Al. Lapedatu

No. 669

Ministrul Justiției G, G. Mârzescu

(Monitorul Oficial No. 44, Miercuri 25 Februarie 1925)

Recunoașterea și învestitura primului patriarh

– acte de recunoaștere –

Biserica Constantinopolului

Marea Biserică a Constantinopolului, mama tuturor Bisericilor naționale ortodoxe, potrivit îndreptățirii canonice a fost cea dintâi, care a recunoscut vrednicia de Patriarh în Biserica ortodoxă română.

Recunoașterea sa a fost transmisă Bisericii noastre în chipul cel mai sărbătoresc.

Astfel, o delegație alcătuită din Înalt Prea Sfințitul loachim Mitropolitul Halcedonoului, Înalt Prea Sfințitul Ghermanos Mitropolitul Sardeonului, însoțită și de Marele Dragoman al Sfintei Patriarhii, d. Spiru Constantinidis, a fost trimisă de către Sanctitatea Sa Patriarhul ecumenic Vasilie să aducă Bisericii noastre Tomosul Patriarhal de recunoaștere.

Delegațiunea Sfintei Patriarhii a sosit Ia noi, venind din Polonia, în ziua de Miercuri 23 Septembrie, iar înmânarea Tomosului sâa sorocit pentru ziua de Duminecă 27 septembrie.

In acest scop Sâmbătă seara, 26 Septembrie, sâa săvârșit slujba privegherii In biserica catedrală a Patriarhiei. Au fost de față, pe lângă înalții Oaspeți, înalt Prea Sfințitul Patriarh Miron, Prea Sfințiții Membri ai Sfântului Sinod aflați în Capitală, preoții din Capitală și mulți credincioși. Cântările la strană sâau cântat alternativ în limba română și în cea grecească.

A doua zi, Duminecă, sâa slujit Sfânta Liturghie de către Înalt Prea Sfințiții Mitropoliți loachim al Halchedonului și Ghermanos al Sardeonului și de Prea Sfințiții arhierei români Platon și Teofil, însoțiți de tot clerul Patriarhiei. Înalt Prea Sfințitul Patriarh Miron a stat la Sfânta Liturghie în strana arhierească, îmbrăcat în mantie. De față mai erau, afară de credincioși și preoți cari nu mai încăpeau în biserică, d-l Ministru al Cultelor, Al. Lepadatu, d-l Ministru al Instrucțiunii Publice Dr. C. Angelescu, d-l Ministru al Poloniei și alți mulți demnitari ai Statului.

După otpustul Sfintei Leturghii, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit loachim al Halcedonului a pășit în mijlocul bisericii și a dat cetire următoarei scrisori de înputernicire a Sanctității Sale Patriarhului ecumenic, prin care cei doi Înalt Prea Sfințiți Mitropoliți sunt delegați a aduce Tomosul patriarhal:

Patriarhia ecumenică

No. 1891.

Prea Fericite și Prea Sfințite Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei și Patriarh al Bisericii autocefale a României, în Hristos Dumnezeu prea iubite și prea dorite frate al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Sfinția Voastră, prea iubit nouă, în Domnul frățește îmbrățișându-Vă, prea dulce vă salutăm.

Marea Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, sâa bucurat cu bucurie mare, pentru toate evenimentele mari și prea slăvite, cari în timpul din urmă, prin dreapta Domnului sâau săvârșit, cu evlaviosul popor român și cu Sfânta Biserică a României.

Dorind deci, ca și mai de aproape să manifestăm această bucurie a noastră, cu mulțumire am însărcinat sinodicește, pe prea iubiții membri ai sfântului și veneratului nostru Sinod, și frați ai noștri întru Hristos, Prea Sfințiții Mitropoliți Ioachimos al Halchedonului și Ghermanos al Sardeonului, ca fiind purtători ai scrisorilor noastre încredințate P. P. S. S. Lor, fiind însoțiți și de primul dragoman al Patriarhiei noastre, d. S. Constantinidis, să exprime și prin viu graiu, cât de mare bucurie sufletească a simțit marea Biserică a lui Hristos – mumă – pentru mărirea la care acum a ajuns prea iubita sa fiică si soră, sfânta Biserică a României și binecuvântatul popor român și să arate în același timp, cât de stăruitoare doxologii și rugăciuni înălțăm către Cel Prea Înalt ca sus să reverse cu îmbelșugare harul și binecuvântarea Sa, pentru ca și in viitor, atât Biserica cât și poporul Român, cu vrednicie să progreseze încă spre mai bine.

Rugând pe Prea Fericirea Voastră, ca să primească cu dragoste pe acești trimiși ai noștri, cu bunăvoință să-i prezinte iubitorului de Hristos Rege și prea Cinstitului Guvern regal, iarăș Vă îmbrățișăm cu sărutare sfântă Intru Domnul și rămânem,

Al Prea Fericirii Voastre iubit Frate In Hristos,

†VASILE al Constantinopolului

1925 August 29.

Apoi Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Ghermanos al Sardeonului a cetit Tomosul Sfintei Patriarhii:

Patriarhia Ecumenică

Nr. 1579

Prea Fericite și Prea Sfințite Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungro-Vlahiei și Patriarh al Bisericii ortodoxe autocefale a României, în Hristos Dumnezeu și prea iubite și prea dorite frate conliturghisitor al smereniei noastre, Domnule Miron, pe Prea Fericirea Voastră, prea scump Nouă, frățește îmbrățișându-Vă, întru Domnul, prea dulce Vă salutăm.

Cu căldură felicităm pe Prea Fericirea Voastră pentru noua vrednicie de ânaltă cinste, care, prin hotărâre unanimă, este recunoscut de către Sfântul și veneratul Nostru Sinod. Sfânta Noastră Biserică a lui Hristos, ca mumă iubitoare, prețuind și înțelegând avântul și hotărârea prea iubitei și prea cinstitei sale fiice și soră în Hristos, Prea Sfânta – Biserică a României-, nu a găsit nici o piedică invincibilă, ca folosind cu bun chip iconomia, de acum, să-și dea cu dragoste consimțământul și recunoașterea Sa, la cele ce prin hotărâre comună a Bisericii și a statului sâau săvârșit în România.

Bine înțeles, aceasta cu convingerea și nădejdea, că și toată Sfânta Noastră Biserică Ortodoxă, la primul prilej, adunată întrâun Sinod ecumenic sau și altfel de Sinod mare, care după rânduiala strict canonică are căderea de a decide în ultimă instanță, asupra unor astfel de chestiuni, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop și spre folosul și slava Bisericii mai înainte sâau săvârșit.

De asemenea, ținând socoteală și de alte exemple reale de mai înainte, avem convingerea sigura, că, în aceste vederi ale Noastre, vom avea cu păreri comune și voturi unanime și pe ceilalți Prea Sfințiți Patriarhi și întâii stătătorii tuturor Bisericilor autocefale ortodoxe surori.

Și de acum chiar va fi asentimentul tuturora, pentru ridicarea Bisericii surori din România la vrednicia patriarhală, atât pentru cinstire și răsplată, cât și pentru faptul că, cu binecuvântarea lui Dumnezeu, întreg poporul bine-credincios Român, mărindu-se prin unirea sa politică, această cinstire este bine venită și îndreptățită. Mai adăugând încă la aceasta și nădejdea unui și mai mare progres și înflorire în credință și evlavie, socotim că ridicarea Bisericii Române Ia demnitatea de Patriarhie, este și necesară și utilă.

Urmă deci, ca ridicarea Bisericii surori a României la treapta și înălțimea patriarhală, astfel săvârșită, să fie pentru ea, punct de plecare spre o nouă și o mai mare prosperitate și întotdeauna, de sus să se coboare asupra ei, tot harul și tot darul desăvârșit.

Noi, bucurându-ne, că de acum încolo urmează să ne adresăm către Prea Fericirea Voastră, ca spre capul unei Biserici Patriarhale, și frățește urându-vă toată vrednicia, iarăși vă îmbrățișăm frățește întru Domnul și rămânem cu multă dragoste.

30 Iulie 1925.

Al Prea Fericirii Voastre iubit și prea dorit frate în Hristos.

Vasilie al Constantinopolului.

Scrisoarea Patriarhiei Ecumenice pentru înștiințarea Bisericilor Ortodoxe autocefale privind ridicarea Bisericii Ortodoxe Române autocefale

Copie

Nr. 2458

Prea Fericite și Prea Sfințite…. în Hristos Dumnezeu prea iubite și prea dorite Frate Domnule…. pe Prea Fericirea Voastră, prea iubit nouă, în Domnul îmbrâțișându- Vă, prea dulce Vă salutăm.

Purtarea de grije a Prea Bunului Dumnezeu, care toate le chivernisește spre interesul sfintelor Biserici, a binevoit, ca prin unitatea politică a întreg evlaviosului popor român, întâmplată în timpul din urmă, să ajungă la un mai mare punct de înflorire și mărire și cele privitoare la Prea Sfânta Biserică soră a României; ceia ce sâa și făcut cu înălțarea ei la rangul de patriarhie, prin hotărârea comună a Bisericii și a statului.

Luând în primire îndatoririle privitoare la corabia sfântă încredințată Nouă, am găsit, pe biroul sfântului și veneratului Nostru Sinod, scrisorile de vestire din 12 Martie a. c. privitoare la această hotărâre a Sfintei Biserici ortodoxe a României, cari așteptau răspunsul nostru.

Deși este lămurit, că ridicarea Ia vrednicia patriarhală a unei oare cari dintre sfintele lui Dumnezeu Biserici în parte, după rânduiala strict canonică și după cum mărturisesc exemplele părinților, este supusă hotărârii sinodului ecumenic, totuși Marea noastră Biserică a lui Hristos, judecând și înțelegând năzuințele și hotărârea Sfintei Biserici ortodoxe a României, fiică și soră a ei întru Hristos, nu a găsit piedică de netrecut pentru ca cu bună voință, folosindu-se în chip bun de economie, să-și dea consimțimântul ei frățesc și să recunoască lucrul deja consumat. Această consimțire și recunoaștere sâa făcut cu încredințarea, că având și alte exemple reale de mai înainte Marea Biserică a lui Hristos va avea în aceste vederi ale sale, cu păreri și voturi unanime și pe ceilalți Prea Sfințiți și Prea cinstiți patriarhi și președinți ai tuturor sfintelor biserici autocefale ortodoxe surori și încă cu nădejdea că și toată sfânta biserică ortodoxă, adunată în sinod ecumenic sau și altfel de sinod mare, care, după rânduiala strict canonică, are dreptul de a hotărî în ultima instanță, nu va judeca altfel cele ce cu bun scop și spre folosul și slava Bisericii sâau săvârșit mai înainte.

Așa dar, adresându-ne către întâi stătătorul Bisericii române, iubitul frate în Hristos Domnul Miron, ca, către Patriarhul sfintei biserici autocefale ortodoxe a României, dăm și primim dreaptă comuniune. Și nu numai atât, dar printrâo comisiune alcătuită dintre membrii Sfântului și veneratului nostru Sinod, Prea Sfințiții Mitropoliți loachim al Halchedonului și Ghermanos al Sardelor, am vestit Prea Fericirii Sale în scris și oficial, recunoașterea înălțării la vrednicia patriarhală a Bisericii române surori și am exprimat bucuria Bisericii nosstre pentru acest eveniment îmbucurător.

Acum pășim cu bucurie, scriind și comunicând tuturor Bisericilor surori, hotărârea și lucrul de mai sus al Bisericii noastre. In acest scop ne îndreptăm și către Fericirea Voastră, Prea venerabilă și formulăm frățească rugăminte și recomandațiune, ca și Biserica soră de acolo să-și dea consimțimântul și recunoașterea sa, la cele săvârșite și să vină în contact și comuniune cu Prea Fericitul Patriarh Domnul Miron, înmulțind astfel bucuria Prea Sfintei Biserici a României și a obștei evlavioase din care ea este alcătuită și să împuternicească sfintele legături de dragoste și unitate cu Biserica română, spre folosul și propășirea tuturor sfintelor lui Dumnezeu Biserici.

Cu acestea iarăși îmbrățișându-Vă în Domnul, rămânem cu dragoste,

Al Prea Fericirii Voastre iubit frate în Hristos

â€Vasilie al Constantinopolului

Notă: Conținutul documentelor a fost reprodus ad litteram după „Patriarhia Românească. Acte și documente”, București, Tipografia Cărților Bisericești, 1925.

Comentarii Facebook


Știri recente