80 de ani de la târnosirea bisericii Mănăstirii Celic – Dere

Mănăstirea Celic Dere din Episcopia Tulcii s-a aflat în mare sărbătoare, duminică, 21 octombrie 2012, aniversând 80 de ani de la sfințirea bisericii mari. Cu acest prilej a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Visarion înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi, Sfânta Liturghie arhierească, a precizat Alexandru Chituță. Cu acest prilej numeroși credincioși, veniți atât din județul Tulcea cât și din județele învecinate au participat cu evlavie la serviciul divin.

Cu acest prilej la sfârșitul Sfintei Liturghii a fost citit un act comemorativ care să rămână peste veacuri. În cuvântul de învățătură P.S. Sa a spus: „Străveche vatră de spiritualitate ortodoxă nord – dobrogeană, Mănăstirea Celic – Dere trăiește astăzi la împlinirea a 80 de ani de la sfințirea bisericii mari momente de aducere aminte și de bucurie. De aducere aminte de cei care au temeluit această „catedrală” a Dobrogei, de cei care au lucrat cu mintea și cu brațele la păstrarea vieții monastice aici în vremurile grele și neprielnice ale veacurilor trecute. De bucurie că iată această oază duhovnicească continuă frumos tradiția înaintașilor menținând vie flacăra credinței și a românismului.

Rugăm pe Dumnezeu să binecuvânteze acest așezământ iar ctitorilor, binefăcătorilor și viețuitorilor de atunci să le facă parte de lumina vieții întru împărăția Sa”.

Cu acest prilej au participat și autoritățile centrale și locale cât și aproximativ 2000 de credincioșii, cu toți participând la o agapă oferită de sfânta mănăstire.

Mănăstirea Celic-Dere te impresionează de la prima vedere. O biserică monumentală, așezată pe locul cel mai înalt din incinta mănăstirii, corpuri de chilii, vechile case ale maicilor (până în 2002 mănăstirea avea viață idioritmică), un bogat muzeu, o moară veche de vânt și multe măicuțe care, în pace, își duc viața în muncă și rugăciune.

Așezată în nordul Dobrogei, în apropiere de Mănăstirile Saon și Cocoș, Mănăstirea Celic-Dere este astăzi cel mai mare așezământ monahal din Dobrogea, numărând 60 de monahii. Numele Mănăstirii Celic-Dere se leagă de pârâul Celic din vecinătate. Descoperindu-se acolo arme din vremuri îndepărtate, acestea au făcut ca denumirea să devină Celic-Dere sau „pârâul de oțel”.

Întemeierea mănăstirii acum mai bine de 150 de ani

Potrivit scrierii a doi arhimandriți, Roman Sorescu și Ieronim Motoc, mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1840 pe locul unei vechi așezări de pustnici români și basarabeni, în mijlocul cărora se găseau și doi călugări ruși: arhimandritul Atanasie Lisavenco și schimonahul Paisie. În urma unui incendiu care a mistuit bisericuța aflată pe coama dealului, unde astăzi se află cimitirul mănăstirii, călugării iau hotărârea de a se muta mai jos, construind în anul 1846 o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un paraclis cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, care servea și ca trapeză, o clopotniță cu șase clopote și un corp de chilii.

O biserica ca un giuvaier

În anul 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia monumentalei biserici de piatră, de pe platoul din partea de sud, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Zidirea bisericii a durat până în anul 1916. Aceasta a fost proiectată de arhitectul Toma Dobrescu din București. Până în anul 1901 se strânsese pentru construcția bisericii din donații adunate din țară și din Rusia 40.000 lei, devizul fiind în valoare de peste 300.000 de lei.

În anul 1909, când episcopul Dunării de Jos, Nifon Niculescu, a văzut starea maicilor și ruina în care se găsea mănăstirea, a luat măsuri pentru îndreptarea acestei situații. Actul comemorativ din 7 iunie 1910, de praznicul Sfintei Treimi, când au fost sfințite de episcopul Nifon temeliile vechi, consemnează stagnarea lucrărilor timp de 9 ani și apoi reluarea lor. Cu binecuvântarea și îndemnul episcopului Nifon se organizează pantahuze și concerte religioase la Catedrala din Galați, din fondurile strânse achiziționându-se piatra, cărămida, varul, nisipul și lemnăria. Ministerul Cultelor condus pe vremea aceea de Spiru Haret a contribuit cu suma de 145.000 de lei.

Biserica mănăstirii, o construcție impunătoare cu galerii, coloane interioare și etajată, are formă de cruce cu trei turle și a fost construită de echipa meșterului constructor Gheorghe Cosma din Tulcea. Catapeteasma, bogat sculptată, este din lemn de păr aurit și a fost executată de sculptorul Ion Dima din București. Pictura bisericii în stil neobizantin, cu elemente românești, a fost realizată de cunoscutul pictor și portretist Gheorghe Eftimiu, ucenic al maestrului Costin Petrescu (cel care pe lângă multele biserici a pictat și Ateneul Român) între anii 1926-1929.

Prin arhitectură, prin pictura realizată în culori pastelate cu mult rafinament, prin mobilier și odoare, totul este plin de măreție și poartă pecetea geniului românesc.

Biserica Mănăstirii a fost sfințită în anul 1932 de către ÎPS Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei, P.S. Ghenadie al Buzăului, P.S. Grigorie Comșa al Aradului, P.S. Cosma Petrovici al Dunării de Jos și P.S. Tit Hotiniul, episcop vicar.

Mănăstirea astăzi

În anul 1998 au început lucrările de construcție a noului corp de chilii, arhondaric și trapeză, care a fost sfințit de către Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, împreună cu Înalt Preasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, la hramul mănăstirii din data de 15 august 2008.

Din anul 2002 Mănăstirea Celic-Dere are viață de obște, fiind condusă, tot din același an, de către maica stareță Casiana Mareș, care vorbind despre Celic-Dere spune că „locul acesta reprezintă o pagină de istorie și spiritualitate ortodoxă românească, fiind în același timp o autentică vatră de trăire în Hristos, creând prin prezența sa un loc binecuvântat pentru toți cei care vin aici cu credință, cu nădejde și dragoste spre a-și ostoi setea veșnic nepotolită după Dumnezeu.”

Comentarii Facebook


Știri recente