60 de stareți și starețe din Arhiepiscopia Iașilor au participat la Sinaxa monahală

Centrul Social-Cultural „Sfântul Paisie” al Mănăstirii Neamț a găzduit, în zilele de 14 și 15 noiembrie, Sinaxa monahală cu stareții și starețele din Arhiepiscopia Iașilor, prezidată de Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Arhiepiscopul Iașilor. Întâlnirea monahală din acest an a coincis cu prăznuirea Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamț și a avut ca temă principală „Gândul la moarte”, informează „Ziarul Lumina”.

60 de stareți și starețe din Arhiepiscopia Iașilor au participat zilele trecute la Sinaxa monahală anuală, organizată la Mănăstirea Neamț. Tema întâlnirii monahale din acest an a fost „Gândul la moarte”, în acest sens prezentându-se referate și mărturii ale stareților participanți despre mutarea la Domnul a unora dintre viețuitorii din mănăstiri care s-au evidențiat printr-o viață îmbunătățită și un sfârșit creștinesc cu pace.

În cuvântul de deschidere a lucrărilor Sinaxei, Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Arhiepiscopul Iașilor, a subliniat motivația alegerii temei. „În perspectiva morții și a judecății noastre, avem o responsabilitate uriașă, întrucât, în mănăstirile pe care le păstorim viețuiesc mai mult de 2.000 de suflete, eparhia noastră fiind cea mai numeroasă în acest sens. De aceea, influența noastră nu doar asupra monahismului moldav sau a monahismului românesc, ci a monahismului în general, în Biserica drept-slăvitoare, este imensă. Responsabilitatea fiind uriașă, numărul de monahi mare și capacitatea de influențare deosebită, în ceasul morții vom da seama nu numai de ceea ce am împlinit fiecare în parte, cât și de influența în bine sau în rău pe care am exercitat-o în jurul nostru, dar și asupra întregului monahism ortodox. De aceea am gândit că este potrivit să așezăm întâlnirea noastră sub egida Sfântului Paisie, poate cel mai mare stareț și îndrumător duhovnicesc care a viețuit în mănăstirile din Moldova, și a gândului la moarte”, le-a spus IPS Teofan starețelor și stareților prezenți.

„Despre gândul la moarte”

În continuare, a urmat prezentarea referatului „Despre gândul la moarte”, susținută de arhim. Nichifor Horia, starețul Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași și exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor. În cadrul prezentării, printre altele, părintele ahimandrit a arătat că „sinaxa de anul acesta, prin îndemnul de a ne aduce aminte de moarte, ne cheamă nu doar la o înțelegere mai dreaptă a cum să trăim autentic în duhul făgăduințelor depuse, ci, mai ales, să trăim cele înțelese fără amânare, fără amăgire. Moartea, scria mitropolitul Antonie al Surojului, ne lansează o provocare: să creștem la deplina noastră măsură, călăuziți de o aspirație statornică, străduindu-ne necontenit a fi tot ce putem fi, fără vreo nădejde că vom putea fi mai buni cândva, mai târziu, dacă nu ne îngrijim chiar azi să fim cum trebuie, iar Dostoievski spunea că iadul poate fi rezumat în două vorbe: „prea târziu!”. Gândul morții ce îi este pus înainte spre amintire monahului nu trebuie înțeles doar ca o strâmtorare, o frică de pedeapsa celor rele. Gândul morții trebuie înțeles ca frica cea dreaptă a monahului de a rătăci, de a se înșela, de a trăda alegerea pe care a făcut-o în mijlocul bisericii, de a se trăda până la urmă pe el însuși în dorul său cel mai adânc, în alegerea sa cea sfântă de a urma Domnului, de a se lupta cu patimile ce întunecă sufletul. Gândul morții este oglinda în care se descoperă râvna sau delăsarea monahului pentru trăirea voii lui Dumnezeu, este cumpăna ce descoperă măsura luptei celei bune cu deșărtăciunea multor griji, a multor plăceri și râvniri. De aceea, pocăința monahului nu este aprinsă în suflet doar de frica de a păcătui, cât mai ales de nădejdea că, lucrând voia lui Dumnezeu, îl are ajutător și luminător sufletului pe Cel căruia i s-a încredințat, pe Cel ce îi cunoaște nu doar neputința și gândul plecat spre rău, ci și dorul cel mai adânc, suspinul nespus și căutarea cea bună. Făgăduinței în slujba tunderii sale în monahism îi urmează rugăciunea ca Dumnezeu, Cel ce a zis „mai degrabă va uita mama pe fiii săi, decât te voi uita Eu pe tine”, să se facă pentru noul monah „zid tare împotriva vrăjmașului, piatră de răbdare, pricină de mângâiere, dătător de tărie, dăruitor de suflet bun, împreună-nevoitor în bărbăție, împreună culcându-Se și împreună sculându-Se cu tine, îndulcind și veselind inima ta cu mângâierea Sfântului Duh””.

„Despre ținuta monahală”

Lucrările au continuat cu susținerea de către arhim. Ioan Harpa, exarh de zonă Botoșani al Arhiepiscopiei Iașilor, a referatului „Despre ținuta monahală”: „Ce legătură este între gândul la moarte – tema generală a sinaxei noastre – și ținuta monahală? Aparent, ele par a fi străine oarecum una de alta, însă cercetând atât conținutul rânduielii slujbei călugăriei, cât și al celei din slujba înmormântării monahilor, constatăm că între aceste două subiecte este o mare legătură. Monahul își începe lupta duhovnicească de omorâre a poftelor și a patimilor de tot felul în momentul în care începe să moară pentru lume, când se hotărăște să renunțe în totalitate la numele și la hainele lumești pe care le-a avut până în momentul ceremoniei liturgice de consacrare întru călugăr. Acesta este de fapt primul semn al morții lui. Tipicul acestei rânduieli liturgice, așa cum ni s-a păstrat în Molitfelnic, subliniază faptul că starețul este cel care se ocupă de procurarea hainelor călugărești ale celui ce va primi tunderea. În nici un caz acestea nu trebuie să fie ale candidatului. Pe acestea le va aduce încă de la vecernia din ajunul călugăriei în biserică și le va pune pe solee, în fața sfântului altar, sub icoana împărătească a Mântuitorului. Aici vor rămâne până în momentul slujbei propriu-zise. O tradiție neconsemnată în scris venită de la bătrâni spune că hainele primesc, cât se află aici, un har special care îl va ajuta pe cel ce le îmbracă să-și păstreze și chiar să-și sporească în toată viața lui râvna în pregătirea pentru primirea celor sfinte, pentru primirea leacului nemuririi, și, în chip mistic, granița dintre cer și pământ, poarta cerului. Fără de aceste haine monahul nu are ce căuta în locul acesta”.

„Despre hrana monahului”

În cea de-a doua zi a Sinaxei, arhim. Luca Diaconu, exarh de zonă Neamț al Arhiepiscopiei Iașilor, a prezentat lucrarea „Despre hrana monahului”, iar arhim. Petroniu Marin, președintele Consistoriului Mitropolitan Monahal al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, a vorbit despre „Sărăcia de bunăvoie asumată prin făgăduințele monahale”.

În referatul prezentat, arhim. Luca Diaconu a evidențiat că „în primul rând, în obștile monahale nu trebuie să se consume carne, pentru că aceasta împiedică sporirea duhovnicească, după cum precizează Sfântul Ignatie Briancianinov: „Noi ne ferim de folosirea cărnii, nu pentru că am socotit-o necurată, ci pentru că ea îngreunează foarte mult întreaga noastră alcătuire, împiedicând sporirea duhovnicească”. În al doilea rând, monahul trebuie să se înfrâneze de la mâncarea de carne și în afara mănăstirii, tocmai pentru că aceasta constituie o lege monahală. Iar în al treilea rând, istoria monahismului, cu experiențele, cu căderile și ridicările sale, a dovedit că atât timp cât monahii au rămas la o alimentație vegetariană paradisiacă, alternată din când în când cu una lacto-vegetariană pentru vindecarea mândriei, regulă cerută de toate rânduielile monahale cunoscute, nu au degenerat într-o viețuire lumească”.

Mărturii despre monahii cu viață îmbunătățită

Lucrările Sinaxei monahale cu stareții și starețele din Arhiepiscopia Iașilor au cuprins și mărturiile stareților participanți despre mutarea la Domnul a unor viețuitori din obștile pe care le păstoresc, care s-au evidențiat printr-o viață îmbunătățită și un sfârșit creștinesc, cu pace. În acest sens, arhim. Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, a vorbit despre monahul Gamaliil Păvăloiu; protos. Teodosie Pleșca, starețul Mănăstirii Zosin, a vorbit despre protos. Pimen Chirilă; maica stareță Olimpiada Chiriac de la Mănăstirea Agapia a vorbit despre monahia Magdalena Tofan; maica stareță Iosefina Giosanu de la Mănăstirea Văratec a evocat-o pe monahia Agafia Borcea; maica stareță Ambrozia Hrițuc de la Mănăstirea Agafton a vorbit despre monahia Lavrentia Niță; iar arhim. Pahomie Catană, starețul Sihlei, a vorbit despre viața părintelui Visarion Ghibilic, dar și desprea cea a egumenului Andrei Ionescu și a monahului Spiridon Rusu, acesta din urmă plecat la Domnul în ziua prăznuirii Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, 8 noiembrie, a acestui an.

Slujbe în cinstea Sfântului Paisie Velicikovski

Întrucât Sinaxa monahală cu stareții și starețele din Arhiepiscopia Iașilor din acest an s-a desfășurat pe parcursul zilei liturgice 14-15 noiembrie, când a avut loc prăznuirea Sfântului Paisie Velicikovski, în Biserica „Înălțarea Domnului” a Mănăstirii Neamț, IPS Teofan, în sobor de preoți și diaconi, a oficiat miercuri seară slujba Privegherii în cinstea Sfântului, iar ieri-dimineață, Sfânta Liturghie.

La finalul Sfintei Liturghii, la care au slujit șapte dintre stareții participanți la lucrările Sinaxei, precum și cei trei părinți exarhi din Arhiepiscopia Iașilor, IPS Teofan a rostit un cuvânt de învățătură, în care a subliniat importanța duhovnicească a zilei: „Mulțumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit de mărețul praznic al monahismului, închinat Sfântului Preacuviosului Părintelui nostru Paisie de la Neamț, să fim chiar în lavra în care Sfântul s-a nevoit și s-a rugat împreună cu sutele de călugări din vremea lui, să fim alături de mormântul lui și de sfintele lui moaște. Am încercat, de-a lungul acestei zile liturgice, să pătrundem în duhul părintelui Paisie și să ne lăsăm pătrunși de trăirea și învățătura marelui duhovnic și stareț, în dorul nostru după Dumnezeu. Nu a avut Sfântul Paisie un alt gând, un alt dor și o altă dorință decât să-L găsească pe Dumnezeu și să găsească loc potrivit unde să se mântuiască și să găsească drum spre împărăția cerurilor, iar după căutări de nenumărați ani, a găsit Moldova cu mănăstirile ei, Dragomirna, Secu, și în cele din urmă Neamț, unde a simțit că este locul prielnic să-și sfârșească zilele după îndelunga osteneală în via Domnului”.

A urmat apoi cuvântul de mulțumire al părintelui arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, care a menționat și faptul că în anii din urmă, foarte mulți credincioși de peste hotare, în special din Ucraina, vin să se închine la moaștele Sfântului Paisie, cunoscut din ce în ce mai mult în toată lumea ortodoxă.

„S-a formulat imperativul de a continua în cele bune”

Lucrările Sinaxei monahale cu stareții și starețele din Arhiepiscopia Iașilor s-a încheiat cu discuțiile legate de diferite probleme administrative și cu audiențele primite de IPS Teofan. Despre concluziile întâlnirii monahale din acest an, mai multe detalii ne-a oferit arhim. Nichifor Horia, exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor: „În urma alocuțiunilor rostite și a răspunsurilor la întrebările stareților participanți la Sinaxă, s-a formulat imperativul pentru mănăstirile care păstrează cu acrivie tradiția monahală a predaniei Sfinților Părinți de a continua în cele bune, iar acolo unde acestea nu sunt încă la măsura pe care Sfinții Părinți ne-o pun înainte, să se aibă în vedere împlinirea rigorilor descoperite în canoanele bisericești și în hotărârilor sinodale. Scopul acestei întâlniri a fost acela de a desluși clar unele probleme monahale și administrative, precum și acela de a ști să alegem cu discernământ între iconomie și acrivie, după măsura pe care Sfinții Părinți ne-au arătat-o.”

Comentarii Facebook


Știri recente