554 de ani de la caderea Constantinopolului

Dupa un asediu de peste o luna si jumatate, la data de 29 mai 1453, Constantinopulul a fost cucerit de catre sultanul Mahomed al II-lea. Caderea Constantinopolului a insemnat si sfarsitul Imperiului Bizantin. Despre semnificatiile si urmarile acestui moment nefericit ne-a vorbit acad. prof. dr. Emilian Popescu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Dumitru Staniloae’ din Iasi: ‘Drama aceasta care s-a petrecut atunci a avut consecinte negative pentru intreaga Crestinatate, fiindca la Constantinopol era un centru politic, cultural, economic pe care nu-l atinsesera alte capitale europene si reprezenta un punct spre care priveau toate celelalte popoare din Europa cu admiratie si, de aceea, aceasta cadere a primei capitale crestine pe care a cunoscut-o omenirea s-a repercutat asupra intregii crestinatati. Dar, consecintele au fost pentru lumea ortodoxa, lumea rasariteana, fiindca o data cu caderea acestei capitale, Imperiul Otoman care se extinsesera in Asia Mica a trecut si in Peninsula Balcanica si toate tarile din sud-estul european au cazut sub dominatie otomana, iar Tarile Romane au intrat si ele intr-un fel de dependenta politica fata de Imperiul Otoman aproape 400 de ani. Dominatia aceasta a dus mari dezavanteje si politice, si religioase, si culturale in intregul sud-est european’.

De asemenea, acad. prof. dr. Emilian Popescu ne-a mentionat si contextul in care Constantinopolul a fost cucerit de catre turci: ‘Vina pentru tragedia aceasta care s-a petrecut atunci o poarta si autoritatile bizantine, dar nu in asa mare masura cum o poarta intreaga Crestinatate, fiindca nu s-a putut uni pentru a lupta impotriva unui dusman, care la vremea respectiva nu era atat de puternic. Dupa aceea s-a intarit cucerind sud-estul Europei si s-a extins in tarile europene cucerind Ungaria, ajungand pana la Viena si dominand o zona foarte mare din aceasta parte a Europei. Cauzele sunt impartite si in ceea ce priveste responsabilitatea bizantinilor care n-au putut in ultimele secole sa gaseasca solutiile cele mai bune, politice si religioase, ca sa evite acest eveniment, dar tarile europene si papalitatea in special, care avea un cuvant greu de spus la vremea respectiva in lumea europeana, au o responsabilitate si mai mare, fiindca nu s-au putut uni sa lupte, sa faca un front comun impotriva turcilor’.

Comentarii Facebook


Știri recente