550 de ani de la ungerea ca domn al Moldovei a Sf. Voievod Stefan cel Mare

Evenimentul a avut loc pe 14 aprilie 1457, cand Stefan cel Mare a preluat tronul Moldovei dupa inlaturarea lui Petru Aron, pe care l-a invins in batalia de la Doljesti, pe Valea Siretului, batalie ce a avut loc in 12 aprilie acelasi an. Cu prilejul implinirii a 550 de ani de la ungerea ca domn a Sf. Voievod Stefan cel Mare, pr. acad. prof. dr. Mircea Pacurariu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa ‘Andrei Saguna’ din Sibiu, ne-a prezentat cateva din argumentele ce au stat la baza canonizarii Voievodului Stefan cel Mare: ‘In primul rand s-a tinut seama ca si in primele veacuri crestine, anumiti domnitori, anumiti imparati sau conducatori de osti au fost trecuti intre sfinti, si ma gandesc in primul rand la Sf. Imparat Constantin cel Mare si mama sa, Elena, cel care a dat libertate crestinismului prin cunoscutul sau edict de la Mediolanum din anul 313. Apoi, pe masura ce au aparut o serie de state nationale si pe masura ce anumiti conducatori au sprijinit actiunea de propagare a invataturii crestine, si unii dintre acestia au fost trecuti in randul sfintilor. Sa nu uitam ca in cei 47 de ani de domnie el a fost un aparator neinfricat al hotarelor tarii sale. El a aparat tara cu sabia in mana la Podu Inalt, langa Vaslui, in 1475, apoi la Razboieni in 1476, la Catlabuga si Scheia in 1484 si in alte imprejurari. Dar, aparand hotarele tarii, Stefan cel Mare apara si Biserica din tara sa, apara credinta ortodoxa a supusilor sai, pentru ca daca tara lui Stefan cel Mare ar fi cazut sub dominatie otomana, asa cum s-au intamplat cu toate tarile din sud-estul Europei, atunci desigur ca si invatatura islamica ar fi gasit un teren prielnic de propagare. Deci, aparand tara, Stefan cel Mare a aparat si ortodoxia moldoveana, a aparat cultura si arta noastra bisericeasca’.

De asemenea, pr. acad. prof. dr. Mircea Pacurariu ne-a vorbit si despre chipul spiritual al Sf. Voievod Stefan cel Mare, asa cum se reflecta el din cronicile timpului sau si din legendele populare: ‘Stefan cel Mare a fost un domnitor profund credincios, plin de dragoste fata de supusii sai, dar si fata de cei oropsiti, asa cum il arata o serie de legende populare. Ne sunt cunoscute din relatarile lui Ion Neculce intalnirile pe care domnitorul le-a avut cu Daniil Sihastru la Voronet, la care i s-a spovedit Stefan Voda, iar calugarul Daniil l-a sfatuit sa continue lupta cu turcii, si ca va birui, si ca semn de recunostinta lui Dumnezeu sa ridice o manastire. Domnitorul avea ca ocrotitor pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, a carui icoana o purta mereu la el. Chiar si numarul mare de manastiri si biserici zidite de domnitor constitue un argument de netagaduit privind evlavia si sfintenia lui. Dupa ce a fost infrant la Razboieni, in iulie 1476, el a ridicat dupa 20 de ani o biserica care avea o lunga pisanie in care domnitorul arata faptul ca a fost invins si ca a cazut acolo multime mare de osteni moldoveni. Stefan cel Mare a stiut sa-si cinsteasca eroii care s-au jertfit pentru apararea pamantului stramosesc’.

Nu in ultimul rand, pr. acad. prof. dr. Mircea Pacurariu ne-a evidentiat si viata bisericeasca din timpul Sf. Voievod Stefan cel Mare: ‘In timpul domniei sale, Mitropolia tarii, cu scaunul la Suceava, a fost carmuita de doi vrednici mitropoliti: Teoctist I (1453 – 1478), cel care l-a pomazuit spre domnie in aprilie 1457, si Gheorghe (1478 – 1508), cel care a sfintit majoritatea ctitoriilor domnitorului. In scaunul de la Roman au pastorit episcopii Tarasie, Vasile si Teoctist-viitor mitropolit, iar in cel de la Radauti episcopul Ioanichie, care a murit in vara anului 1504. Acesti ierarhi, dar mai cu seama cei doi mitropoliti, cu sprijinul statornic al domnitorului, au indrumat si activitatile culturale si artistice din manastirile tarii, mai cu seama din manastirile Neamt si Putna. Aici s-au creat doua mari centre de caligrafiere a manuscriselor liturgice sau patristice, cum au fost Nicodim de la Putna, cel care a realizat cunoscutul portret policrom al domnitorului intr-un Tetraevanghel copiat in 1473, sau Teodor Marisescu, un alt mare copist care a lucrat in Manastirea Putna. Prin tot ceea ce a facut pentru Biserica sa, socotind ca el si-a ispasit pacatele de care pomenea cronicarul Grigore Ureche, si ca s-a lucrat cu multa intelepciune in iunie 1992, cand Sf. Sinod al Bisericii noastre a hotarat ca el sa fie cinstit in fiecare an la 2 iulie, ziua trecerii sale la Domnul, ca sfant ocrotitor al Tarii Moldovei’.

Stefan al III-lea, supranumit Stefan cel Mare, s-a nascut in Borzesti (in actualul judet Bacau). Era fiul lui Bogdan al II-lea si nepotul lui Alexandru cel Bun (1400 – 1432). Dupa ce Petru Aron l-a ucis pe tatal sau, s-a refugiat in Tara Romaneasca, revenind dupa 6 ani. Sprijinit de Vlad Tepes, a reusit sa-l inlature pe asasinul tatalui sau, fiind uns domn al Moldovei la 14 aprilie 1457 pe locul ce se chema ‘Campia Direptatii’. A domnit 47 de ani, timp in care Tara Moldovei a cunoscut o inflorire spirituala si materiala despre care s-a raspandit vestea in toata Europa. A construit mai multe biserici si a luptat cu multa jertfelnicie pentru binele poporului sau. Intreaga lume crestina a acelor vremuri a ramas uimita dupa rasunatoarea victorie de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, impotriva puterii otomane, aflate in expansiune nestavilita. Stefan cel Mare era al treilea domn roman (pe langa Iancu de Hunedoara si Vlad Tepes) care reusea sa zdrobeasca o armata otomana, considerata de neinvins, dupa cucerirea Constantinopolului (1453). A trecut la Domnul in data de 2 iulie 1504.

Comentarii Facebook


Știri recente