50 de copii din centrele de plasament au concurat la Pitești

Orașul Pitești a găzduit ieri cea de-a șasea ediție a Olimpiadei naționale de religie, la care au participat 50 de copii din 27 de centre de plasament din țară, informează „Ziarul Lumina”. Această olimpiadă a fost o șansă imensă pentru acești copii nefericiți, fiindcă în acest fel ei își întăresc încrederea în sine, mult zdruncinată de lipsa părinților, care ar fi trebuit să fie lângă ei în momentele esențiale vieții lor.

Pe acești copii i-am găsit mai întâi în lăcașul Domnului, în locul unde ei se simt ocrotiți și iubiți de către Tatăl Cel Ceresc, în locul unde au curajul să vorbească despre ceea ce îi doare cel mai mult și înțeleg că fiecare lacrimă ce le curge pe obraz nu rămâne fără răspuns. Întăriți în credința lor de cuvintele de îmbărbătare ale preoților care au săvârșit Sfânta Liturghie la Biserica ‘Sfinții Împărați Constantin și Elena’ și ‘Sfântul Vasile cel Mare’ din incinta Centrului de tip familial Găvana, din Pitești, dar și ale educatorilor însoțitori, cărora cei mici le spun ‘mamă’ sau ‘tată’, au trecut peste emoțiile concursului. Au intrat în sala de conferințe a Protoieriei Pitești și au așteptat cu răbdare primirea unor subiecte frumoase și îndrăgite de ei. Cei din clasa I au avut drept probă să deseneze o biserică, iar ceilalți au avut două subiecte din învățătura de credință, potrivit clasei la care au concurat, și un al treilea subiect care le-a cerut să descrie vacanța în familie. ‘Cel care are puterea de a citi acele rânduri ale lor, acea compunere, îi vine să plângă. Anii trecuți am evitat să mai citesc, pentru că ai fi stat tot timpul într-un plâns. Copiii aceștia își doresc foarte mult căldura unor părinți, a unei familii. Ei sunt conștienți că pe Dumnezeu Îl au tot timpul asupra lor și își doresc cu ardoare ca Părintele lor Ceresc să le ofere și lor niște părinți pe umărul cărora să plângă și la care să se destăinuie, să le spună o vorbă bună. Din păcate, ei sunt niște copii triști, deși sunt niște îngeri, iar părinții lor sunt niște îngeri căzuți’, a mărturisit pr. Decebal Floroaica, organizatorul Olimpiadei naționale de religie pentru copiii din centrele de plasament.

Educatorii le devin mamă și tată

Până la deliberarea comisiei formate din reprezentanți ai Inspectoratului Județean Argeș, profesori de religie și universitari de la Seminarul Teologic ‘Sfântul Neagoe Basarab’ din Curtea de Argeș și de la Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Sfânta Filofteia’ din Pitești, elevii s-au bucurat de clipele petrecute împreună și, deși erau din zone diferite ale țării, dădeau semne că se înțelegeau unii cu alții de parcă se cunoșteau de o viață. Dar, în ciuda aparentelor fețe vesele și zâmbitoare, acești copii părăsiți de ‘părinții’ lor trupești poartă această durere ca pe un stigmat și astfel nu o pot uita niciodată, ceea ce explică și discuțiile mature pe care le poartă între ei. Am surprins dialogul dintre un băiat și o fată, de 10-11 ani, în care băiatul o cerea de soție pe fetiță, iar argumentul pe care-l aducea, pe lângă cel al apropierii sufletești, era faptul că îl ‘cunoaște pe părintele’.

Această olimpiadă a fost o șansă imensă pentru copiii din centrele de plasament, dându-le sentimentul că sunt utili și se interesează și de ei cineva.

Pe de altă parte, educatorii lor, care primesc titlul de ‘mamă’ și ‘tată’, știu foarte bine cât de tari trebuie să fie în fața unor ființe nevinovate care suferă atât de mult și cum trebuie să facă față diferitelor situații neprevăzute. Pr. Decebal povestea că după patru ani de zile de lipsă a mamei din viața unui copil ce își dorea s-o ia în brațe și s-o sărute, aceasta refuza și spunea: ‘Hai, lasă-mă, lasă-mă’. ‘Trebuie să fii foarte tare și să te umpli cu iubirea lui Hristos și astfel să te lupți pentru acești copii, dar, în același timp, trebuie schimbată și legislația pentru ca și acești părinți să fie responsabilizați.’ Răsplata cea mai mare și frumoasă a educatorilor constă în realizarea reinserției sociale, dobândirea unui loc de muncă, împlinirea într-o familie de care nu a avut parte, din păcate. ‘Noi, educatorii, tot ce facem acasă pentru ai noștri, facem și pentru ei. Cea mai mare realizare a vieții mele este Carmen, care a fost adusă la trei ani, iar acum are șase ani. Poate mânca singură acum, dar noaptea trebuie să o ținem în brațe, fiindcă o strigă tot timpul pe mami. Afecțiunea părintească le lipsește în mod deosebit, aceasta este ca și aerul. Fiecare este un copil minunat, dar în universul lor totul se reduce la ‘nu am’ sau ‘aș vrea să am”, ne povestește cu lacrimi în ochi o ‘mamă’.

Vacanțele sunt cele mai grele pentru ei

Pentru acești copii, cele mai grele perioade ale anului sunt vacanțele, atunci când nimeni nu vine în vizită la ei, de aceea și dorința lor arzătoare de a petrece timpul împreună cu alți copii cu care să se joace și astfel să simtă bucuriile copilăriei, nu durerile sfâșietoare ale părăsirii și lipsei iubirii părintești. Alberto Marian Nicolae are 12 ani, este câștigătorul la clasa I la Centrul de Plasament Cireșarii II din București. El este conștient că aceste clipe ale copilăriei sunt unice și că le va regreta atunci când ‘va fi mare’, dar acum își dorește să-i placă în continuare școala, așa cum îi place religia. A mai spus că preot nu se vede acum, deși lui îi place la strană, de unde este nelipsit și unde a învățat să citească mai înainte de a ajunge la școală.

Deși fiecare participant la Olimpiada de religie pentru copiii din centrele de plasament, din clasele I-VIII, este un câștigător, cel mai mare folos l-a avut semnatarul acestor rânduri, care a participat la o extraordinară lecție de viață și de credință, întrucât acești copii nu s-au revoltat niciodată împotriva lui Dumnezeu pentru viața lor dramatică, ci ei și-L doresc pe Dumnezeu tot timpul și Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima lor, fiindcă inima lor este una curată.

Cum a luat ființă olimpiada aceasta

Până a se ajunge la faza națională a Olimpiadei de religie, din dragoste față de copii, pr. Decebal Floroaica, directorul Centrului de Plasament Găvana, a început în 2002, pe atunci profesor de religie, să organizeze un concurs în cadrul centrului, apoi s-a extins la faza județeană, iar pentru că foarte mulți au dorit să participe, s-a organizat în 2006 prima fază națională. ‘Ne bucurăm de copii din ce în ce mai mulți și mai bine pregătiți. Au fost 50 de copii din 27 de DGASPC-uri din țară, precum Satu Mare, Cluj, Arad, Caransebeș, Constanța, Giurgiu, și sunt surprins plăcut pentru că în fiecare an acești copii abia așteaptă să vină la Pitești pentru a participa la olimpiadă. Am încercat să bucurăm pe fiecare copil, oferindu-le cadouri constând în tricouri, iconițe, cărți de rugăciuni, dulciuri și bani. Potrivit tradiției, după masa de prânz, copiii au vizitat câteva mănăstiri și obiective turistice argeșene. Mulțumim pe această cale IPS Arhiepiscop Calinic care ne-a sprijinit să facem astfel de lucruri și sperăm să ducem la bun sfârșit reinserția socială a acestor copii din centrele de plasament, să își dea seama că și ei sunt valori pentru părinții lor, pentru societatea noastră și să plece de aici cu gândul că sunt foarte buni și că numai perseverând și concurând vor răzbi în viață și vor ajunge unde își doresc, la o familie ori să devină preoți, asistenți sociali, medicali sau orice este plăcut înaintea lui Dumnezeu’, a reliefat pr. Decebal Floroaica.

Parteneri și sponsori au fost Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, prin Protoieria Pitești, Asociația ‘Sprijin pentru viață’, Fundația ‘Lumină în suflet’, Consiliul Județean și DGASPC Argeș.

Comentarii Facebook


Știri recente