5 mai 1875 – A trecut la cele veșnice mitropolitul primat al României, Nifon

Viitorul mitropolit Nifon(Nicolae) Rusailă s-a născut în anul 1789, în București, într-o familie de aromâni. Tuns în monahism la Mănăstirea Cernica în anul 1809, a fost hirotonit ierodiacon, iar mai târziu ieromonah (1826). Este promovat apoi ca iconom stavrofor și protosinghel la Episcopia Râmnicului (1827), arhimandrit (1836), stareț la Mănăstirea Cozia (1839), vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei (1841), fiind hirotonit arhiereu titular cu titlul „Sevastias’ la 24 octombrie 1843. Pentru anumite perioade, a îndeplinit funcțiile de locțiitor de episcop la Râmnic (ianuarie 1848 – septembrie 1850) și în paralel locțiitor al scaunului mitropolitan al Ungrovlahiei (11 august 1849 – 14 septembrie 1850).

La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat la 8 octombrie 1850. La data de 11 ianuarie 1865 i s-a acordat titlul de „mitropolit primat’ al României, păstorind până la moarte. Seminariile teologice eparhiale, închise în cursul revoluției din 1848, s-au redeschis în anul 1851. În anul 1852 a înființat o tipografie, în care a editat aproape toate cărțile de slujbă (mai târziu a luat-o statul). A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare: mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea, a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă (azi jud. Giurgiu).

Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcția de Președinte al Divanului Ad-hoc din București (1857) și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza (24 ianuarie 1859). În anul 1872 s-a promulgat „Legea organică pentru alegerea de mitropoliți și episcopi și pentru constituirea Sf. Sinod’. În anul 1872 a înființat – din banii săi – un al doilea Seminar în București, cu 8 clase, care i-a purtat numele și acest Seminar s-a întreținut – până în anul 1948 – din fondurile lăsate de mitropolit și din veniturile moșiei Letca Nouă.

Comentarii Facebook


Știri recente