370 de ani de la definitivarea Mărturisirii de credință a Răsăritului

Programul sărbătorii Sfintei Parascheva cuprinde, în acest an, o serie de evenimente legate de un moment foarte important pentru Biserica noastră – 370 de ani de la desfășurarea lucrărilor Sinodului de la Iași, cel care a definitivat Mărturisirea de credință, devenită, ulterior, o normativă a întregii Ortodoxii, potrivit „Ziarul Lumina”.

În octombrie 1642, la Iași, în Sala Gotică a Bisericii ‘Trei Ierarhi’, o seamă de înalți prelați, reprezentanți ai Ortodoxiei ruse, grecești și latine discutau pe marginea unui act extrem de important pentru Biserica Răsăritului – Mărturisirea de credință a mitropolitului de Kiev, Petru Movilă. O pravilă stabilită de acesta pentru Biserica Ortodoxă din Ucraina, ce avea să fie extinsă, în urma Sinodului de la Iași, în întreaga Ortodoxie.

Însemnătatea acestui eveniment poate fi înțeleasă pe deplin dacă evaluăm contextul istoric al epocii. Totul pornește din Ucraina, țară ortodoxă aflată la acea vreme sub dominația Poloniei, stat romano-catolic. Astfel, în anii 1595-1596, aici se realizase o unire (Uniație) a unei părți a Bisericii Ortodoxe din Ucraina, cu Biserica Romei din Polonia, așa cum peste aproape un secol și jumătate avea să se întâmple și în Transilvania.

În 1633, Petru Movilă devine mitropolit al Kievului. În această calitate încearcă să întărească Biserica Ortodoxă din Ucraina, aflată în suferință și slăbită din cauza Uniației. ‘În momentul în care a luat ființă această nouă realitate bisericească – Biserica Greco-Catolică din Ucraina – ierarhia ortodoxă a fost practic desființată, activitatea în mănăstiri și prin preoți a fost redusă, încât, atunci când Petru Movilă a venit mitropolit, a avut foarte multe de recuperat. El a luat o serie de măsuri – a înființat episcopii noi, a înființat noi protopopiate, o mulțime de tiparnițe, a sporit rolul așa-numitelor frății ortodoxe, constituite din clerici, preoți de mir și credincioși, cu scopul de a întări Biserica și, mai cu seamă, misiunea acesteia’, ne-a explicat pr. prof. Ion Vicovan, specialist în Istoria Bisericii Ortodoxe Române și decan al Facultății de Teologie ‘Dumitru Stăniloae’ din Iași.

Măsurile luate de mitropolitul Movilă erau necesare însă și din alt punct de vedere. În anul 1629, la Geneva, apăruse o Mărturisire de credință ortodoxă, dar care cuprindea anumite elemente calvine. Presupusul autor era Chiril Lukaris, fost patriarh de Constantinopol, foarte cunoscut în spațiul răsăritean. Această mărturisire a fost apoi folosită de calvini în acțiunile lor de atragere de adepți.

Drept urmare, având în vedere situația creată de Uniație, dar și de intensa circulație a acestei mărturisiri, Petru Movilă a considerat necesară întocmirea unei Mărturisiri ortodoxe de credință, prin care să arate ce este Ortodoxia, adică dreapta credință, și să anihileze influențele catolice sau calvine.

Mărturisirea de credință, dezbătută mai întâi în Sinodul de la Kiev

Odată întocmit acest act, mitropolitul Petru Movilă l-a supus dezbaterii Sinodului de la Kiev, reunit în septembrie 1640. ‘Mărturisirea a fost scrisă în limba latină și se numea Expunerea credinței ortodoxe pentru Rusia Mică, cum i se spunea atunci Ucrainei. Mitropolitul Movilă nu gândea nicicum că aceasta va fi generalizată în tot spațiul ortodox. El o concepuse pentru Biserica Ucraineană’, susține pr. prof. Ion Vicovan.

Sinodul reunit la Kiev a analizat mărturisirea scrisă de Petru Movilă și a constatat că două puncte importante nu țin de spiritul Ortodoxiei: existența purgatoriului, acel loc intermediar între rai și iad, și momentul prefacerii darurilor.

‘De aceea, Sinodul de la Kiev a considerat necesară dezbaterea într-o instanță superioară, într-un alt sinod, lărgit, dar neutru față de mărturisirea supusă discuției. A apărut ideea, foarte bine primită, ca acest sinod să aibă loc în Moldova, probabil și pentru că Petru Movilă era moldovean de origine, dar și pentru că aici păstorea Sfântul Ierarh Varlaam, un mare cărturar, care ar fi putut susține și economic un astfel de sinod, ce s-a desfășurat pe parcursul a 40 de zile’, consideră părintele Vicovan.

Lucrările Sinodului de la Iași, desfășurate la ‘Trei Ierarhi’

Prin urmare, în perioada 15 septembrie-27 octombrie 1642, capitala Moldovei devine gazdă a unui sinod lărgit, ale cărui lucrări s-au desfășurat în fosta trapeză a Mănăstirii ‘Sf. Trei Ierarhi’ din Iași, cunoscută astăzi ca Sala Gotică.

Sinodul de la Iași a reunit delegații ale celor trei mari ramuri ale Ortodoxiei: Biserica Slavă, Biserica Latină și Biserica Greacă, despre care dă mărturie doctorul danez Scogardi, medicul personal al domnitorului Vasile Lupu. Potrivit informațiilor existente, au participat trei delegații: una din partea ucraineană, formată din Isaia Kozlovski, Iosif Gorbațki și Ignatie Starușici, care participaseră și la sinodul de la Kiev, una din partea constantinopolitană, reprezentată de Porfirie, fost mitropolit de Niceea, și ieromonahul Meletie Syrigul, și a treia din partea română, formată din mitropolitul Varlaam și episcopii Evloghie al Romanului, Anastasie al Rădăuților și Gheorghe al Hușilor, precum și domnitorul Vasile Lupu. Mitropolitul Petru Movilă nu a participat, tocmai pentru ca dezbaterile să fie libere.

Sinod sau conferință panortodoxă, la Iași?

Sinodul reunit la Iași a reluat, așadar, dezbaterea acelei Mărturisiri de credință, scrisă în limba latină, doar pentru Ucraina. Potrivit prof. Vicovan, aceasta a cuprins 261 de întrebări și tot atâtea răspunsuri și a fost elaborată în trei părți, potrivit celor trei virtuți cardinale: credință, nădejde și dragoste. Respectiv, delegațiile celor trei ramuri ale Ortodoxiei au lămurit Simbolul de credință, Tatăl nostru și Fericirile. ‘Sinodul de la Iași este important din cel puțin două motive. Că aici s-au corectat cele două puncte de credință, fiind îndreptate în spiritul tradiției noastre: nu există purgatoriu, iar momentul prefacerii darurilor este cel al epiclezei – rugăciunea de invocare a Duhului Sfânt. Și este important și pentru faptul că ceea ce s-a întâmplat la Iași a stat la baza aprobării Mărturisirii, care a devenit normativă pentru întreaga Biserică. Îmi place foarte mult formula pe care a utilizat-o regretatul mitropolit al Ardealului, Antonie Plămădeală, numindu-l ‘eveniment mondial”, a subliniat pr. prof. dr. Ion Vicovan.

Așadar, forma finală a Mărturisirii de credință, adoptată la Iași, a fost apoi tradusă în limba greacă, prezentată și supusă dezbaterii Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol și aprobată de aceasta în 1643. În anii următori, Mărturisirea a fost aprobată și de celelalte patriarhii apostolice, Alexandria, Antiohia și Ierusalim, devenind, astfel, Mărturisirea de credință a Răsăritului. În ‘precuvântarea’ ediției din 1942 a Mărturisirii de credință, tipărită cu grija mitropolitului Bucovinei, Tit Simedrea, este consemnată hotărârea patriarhului ecumenic Partenie I cu privire la Mărturisirea de credință definitivată la Iași. ‘Hotărâm cu votul de obște al sinodului ca tot creștinul cucernic și ortodox aflat în Biserica apostolească de Răsărit să o citească și să nu o lepede’.

‘În ultima vreme, Sinodul de la Iași a fost privit diferit. De pildă, N. Iorga îl numea ‘soboraș’, referindu-se la participarea restrânsă. Alexandru Elian, care a făcut o traducere în 1981, l-a numit conferință panortodoxă. A existat o dezbatere care încerca să lămurească ce a fost până la urmă: conferință panortodoxă sau sinod? Eu cred că a fost sinod, iar primul argument este acela că în istorie au existat sinoade care n-au dat canoane. Uitându-ne în istoria bisericească universală, vom vedea că, în astfel de cazuri, nu participarea este determinantă, ci mai cu seamă procentul de receptare. Deci, deși a fost un sinod cu reprezentare redusă, deși nu a dat canoane, prin faptul că a definitivat o mărturisire de credință, care, mai apoi, a devenit normativă pentru întreaga Ortodoxie, capătă o importanță aparte’, consideră profesorul Ion Vicovan.

40 de ediții ale Mărturisirii de credință, expuse la ‘Trei Ierarhi’

În cadrul manifestărilor dedicate sărbătorii Sfintei Parascheva din acest an sunt incluse și două mari evenimente care marchează împlinirea a 370 de ani de la desfășurarea lucrărilor Sinodului de la Iași. Astfel, mâine, chiar în Sala Gotică, acolo unde în 1642 se întruneau pentru dezbateri sinodalii, are loc inaugurarea unei expoziții de carte ce cuprinde 40 de ediții și ediții critice ale Mărturisirii de credință, publicate, de-a lungul timpului, atât în spațiul românesc, cât și în alte țări. Cărțile ce vor fi expuse la ‘Trei Ierarhi’ fac parte din colecția Bibliotecii Ecumenice ‘D. Stăniloae’ a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. ‘Cea mai veche ediție din biblioteca noastră este din 1699, este originală și a fost tipărită la Snagov’, a explicat dna Virginia Popa, directoarea Bibliotecii ‘D. Stăniloae’.

Prima ediție tipărită a Mărturisirii de credință a apărut în anul 1667, la Amsterdam, în limba greacă. Cea dintâi ediție tipărită în limba română a apărut la Buzău, în 1691. Potrivit prof. Ion Vicovan, până în prezent au fost publicate 21 de ediții ale Mărturisirii, în limba română.

Rolul și locul Mărturisirii de credință în Biserica Ortodoxă

Mărturisirea de credință a mitropolitului Petru Movilă se va afla luni și în centrul dezbaterilor ce vor avea loc în cadrul simpozionului organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă ‘Dumitru Stăniloae’ din Iași. Intitulat ‘Mărturisirea de credință – Locul și rolul ei în Tradiția Bisericii Ortodoxe’, simpozionul se va bucura de prezența unor profesori de la Academia Teologică ‘Petru Movilă’ din Kiev, precum și din Statele Unite, Anglia, Republica Moldova și din centrele universitare din România. ‘Pentru că suntem în Moldova și pentru că este chiar perioada în care s-a și ținut Sinodul de la Iași, în 1642, am vrut să marcăm cei 370 de ani care au trecut de atunci și am dorit ca simpozionul nostru să pornească de la Mărturisirea lui Petru Movilă. Ne propunem să reflectăm și să analizăm în ce măsură Mărturisirea de credință de atunci este importantă astăzi. Atunci a răspuns unei necesități teologice de moment, de context. Astăzi contextul este același sau este diferit? La aceste întrebări vom încerca să răspundem’, a precizat pr. prof. Ion Vicovan, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă din Iași.

Comentarii Facebook


Știri recente